Shakespeare interpretat de Adrian Papahagi la Editura Polirom
 
Un proiect editorial remarcabil. Adrian Papahagi nu e doar conservatorul de pe Facebook cu replici obsesive, acide în adresa progresiștilor și marxiștilor, ci și un subtil, original comentator al operei lui Shakespeare. E postura care îl definește cel mai bine, o recunoaște chiar el, de aceea îi urăm energie și răbdare să-și ducă proiectul – analizarea întregii opere dramatice și lirice a lui Shakespeare – la bun sfârșit.
 
Titus Andronicus • Hamlet
 
Titus Andronicus păcătuiește prin exces și prin lipsă. E opera unui începător crud, care nu-și dozează efectele. Talentat și impetuos, Shakespeare vrea să arate dintr-odată tot ce știe, dar adaugă prea multe ingrediente (viol, mutilări, canibalism). Citind capodopera Hamlet alături de Titus Andronicus, observăm cum parcurge Shakespeare drumul de la bizara piesă-atelier la „poemul infinit”. Hamlet nu e o simplă tragedie elizabetană a răzbunării, ci o schimbare de paradigmă, un moment astral în literatura europeană. Nu doar opera lui Shakespeare, ci cultura occidentală se împarte în două: înainte și după Hamlet. Dar nici o capodoperă nu există în sine, ci într-o tradiție. Arta incredibilă a tragediei shakespeariene începe cu Titus Andronicus.

***
 
 
Marcela Benea, Rupere de nori, poeme, Editura Cartier 2021.
 
„Îmbinare suavă între simpleţe şi profunzime, cuminţenie şi ardoare, resemnare şi revoltă, nelinişte şi trăire mută a durerii - aceasta e poezia Marcelei Benea. Nimic nu este în exces, o temperare e în toate. Rupere de nori este dovada măiestriei cu care poeta ştie să urmeze acea aurită cale de mijloc între nevoia de stihialitate şi trăire frenetică, pe de o parte, şi confesiunea meditativă, pe de altă parte, între lirismul narativizat şi exprimarea gnomică, între inevitabila raportare la litera scrisă (Sunt cartea este poemul care deschide acest minunat volum) şi vitalitatea prilejuită de realitatea imediată (Ce dulce e viaţa se intitulează textul final).
Cea de-a cincea carte a Marcelei Benea (cinci cărţi în patruzeci şi şase de ani! - o cumpătare de care puţini, foarte puţini ştiu să dea dovadă) - Rupere de nori - confirmă o dată în plus că avem în faţă o poetă remarcabilă, pe cât de discretă pe atât de uimitoare.” (Lucia Ţurcanu)
„Ea mă hăituiește ca pe o fiară/ Mă prinde/ se joacă cu mine/ precum mâța cu șoarecele;// cu poftă mă ronțăie/ dar fără grabă:/ cu carnea mea sfârtecată se umple/ cu cartilajele moi/ cu așchii de oase indigerabile;// cu văzul meu/ împănat cu imagini/ se umple/ cu auzul meu/ explodând de sunete clare;// îmi rumegă/ în cele din urmă și numele/ doar ca să-și însușească/ înfățișarea unei gravide;// cu sângele primenit/ intră în burta timpului/ toată o ceață./ Abia născută, gata să nască” (Poezia)
 
Ana DRUȚĂ
 
***
 
Serhii Jadan, Anarhy in the UKR (roman). Traducere din ucraineană de Maria Hoșciuc. 252 pag. Editura Cartier, 2021
 
„Ca persoană publică, Jadan este sexy și tare. Muzica lui e punk postproletar, poezia lui e lirică, iar romanele amintesc de William Burroughs și beatnici, cu ocazionala intruziune a realismului magic, în stil latinoamerican.” (The New Yorker)
 
„Jadan este un scriitor unic, apropiat de mase și, în același timp, îndrăgit de intelectuali. El combină cu abilitate simplitatea și eleganța semnificațiilor atribuite textului, semnele timpului și arhetipuri străvechi.” (Liza Novikova, Izvestija)
 
 
* * *
 
Serhii Jadan, Internat (roman). Traducere din ucraineană de Maria Hoșciuc. 312 pag. Editura Cartier, 2021
 
„Internat este un text gen road movie, un roman al formării ce se desfășoară pe fundalul războiului. Nu se pune însă accentul pe luptele propriu-zise, ci pe consecințele acestora: Jadan arată cum este pământul, cum sunt oamenii după ce un tanc convențional trece cu șenilele peste ei și merge mai departe. În acest sens, Internat este una dintre cele mai impresionante și mai grăitoare cărți despre războiul din Donbas. Ar putea fi comparată doar cu Ore lungi de Volodimir Rafeenko (apropo, Jadan pune acest roman în capul listei cu cele mai bune cărți despre război). Dar dacă Rafeenko atenuează cumva durerea, practicând formulele „basmului pentru adulți”, Jadan nu apelează la niciun fel de anestezic.” (Aliona Kuhar, litakcent.com)
 
„Serhii Jadan a scris un roman pe care l-am așteptat trei ani. L-am așteptat cu nerăbdare, dar în tăcere. Citindu-i rubricile cu publicistică și poezia, așteptam de la el o proză „mare”. De la el o așteptam. Cine dacă nu el trebuia să scrie despre ce se întâmplă acum în Donbas. Romanul lui Jadan nu este doar despre război. Este despre frică și apatie, despre curaj și responsabilitate. Un roman bazat pe observațiile unui om care se află „de cealaltă parte a liniei frontului”.” (Oleksandr Harciuk, vsiknygy.net.ua)
 
 
Călina Trifan, Zona de respirație, poeme, Editura Pontos, Chișinău 2020.
 
O nouă carte de versuri de Călina Trifan care confirmă și consacră un stil: discurs riguros, esențializat, fără artificii, încărcat de dramatism.
 
„Și cerul are zile rele
azi în miez de zi
când s-a întunecat ca noaptea
de jalea lui
am uitat de durerile mele.”
(zile rele)
 
Și acest poem răscolitor:
„Pustiul nu bate din față
ci dinspre inima mea
m-aș împotrivi
dacă nisipul nu ar fi substanța
din care sunt făcută”
(acum aici)
 
Sergiu VLAS