Grigore Chiper, Semințe de betel, poeme. Editura Cartea Românească, București 2020
 
O noua carte de Grigore Chiper, o nouă confirmare a valorii acestui poet excepțional care și-a construit, cu migală și delicatețe, prin cele șapte cărți de poezie publicate până acum, un univers al său, inconfundabil. Tonul blând, armonios, aparent abstras, ca într-o regie a inefabilului, ascunde tristețea și singurătatea poetului care se întâlnesc mereu, pentru că Chiper este un poet al echilibrului și al armoniilor, cu bucuria și Lumea.
„Am văzut într-o clădire veche și dezafectată/ un du-te-vino de făpturi/
din secolul trecut/ Nu aveau fețe/ nici măști/ ci numai costume/ Nu sunt sigur/ dacă trăiesc eu un film neorealist alb-negru/ sau erau ele în trecere.” (În trecere)
Vasile Gârneț
 
***
 
Ana Blandiana, Soră lume, Ed. Humanitas 2020
 
O carte de amintiri și o carte de istorie subiectivă înglobând, filtrând trecutul recent (cel de până la 1989) și „trecutul imediat” (cel de după căderea comunismului). O lume văzută cu ochii și înțelegerea unui scriitor care adună fapte de viață, impresii și cugetări despre locurile vizitate și oamenii întâlniți pe parcurs. Peisaje contemplate, secvențe trăite nu doar în siajul unor rememorări culturale, ci și în pielea călătorului surprins de neprevăzutul și spontaneitatea întâmplărilor și a reacțiilor umane. Nu lipsește episodul Mexic, Congresul PEN Centrului Internațional, desfășurat la Guadalajara (1996), la care am participat și eu. Ana Blandiana candida cu mari șanse la funcția de președinte al acestei prestigioase Organizații Mondiale a Scriitorilor. Până la urmă, evenimentele de acasă – alegerea lui Emil Constantinescu președinte și victoria Convenției Democrate în alegeri (se întâmpla chiar în noiembrie al aceluiași an) – au făcut-o pe Ana Blandiana să refuze această propunere și, așa cum știm, să se dedice activității civice în România…
O carte de amintiri scrisă în stilul cald, cuceritor, sensibil al Anei Blandiana, pe care îl regăsim în toate jurnalele și în volumele sale de confesiuni.
 
* * *
„Dacă mi-ar cere cineva să spun numele unui singur sentiment pe care mi l-a trezit lumea prin care am trecut, aș răspunde fără ezitare compasiunea, despre care cu timpul am înțeles că este o treaptă a înțelegerii și o formă de cunoaștere. Dacă aș accepta că această carte este o carte de călătorii, atunci itinerarul acestora leagă între ele punctele de sprijin ale înțelesului și nefericirii lumii prin care am trecut, în timp ce – schimbându-se – acestea au devenit repere ale schimbării mele.
Într-un anume fel, această carte continuă Falsul tratat de manipulare. Așa cum aceea nu era o carte de memorii, deși era construită din fragmente de amintiri, aceasta nu este o carte de călătorii, deși capitolele ei descriu întâmplări din străinătate. Folosesc acest termen, străinătate, cu întreaga greutate pe care o avea înainte de ’89; în ultimii treizeci de ani, amestecul lumilor l-a erodat și l-a golit de conținut – nu numai prin dispariția frontierelor, ci și prin sentimentul de înstrăinare de acasă. Acest sentiment ciudat este mai apăsător azi decât în timpul dictaturii, pe care o simțeam ca pe o apăsare exterioară, nu lăuntrică, în profunzime, ca acum. În Fals tratat de manipulare am încercat să compun din fragmente de amintiri un portret al țării. Acum este vorba despre lume.” (Ana Blandiana)
 
Vitalie CIOBANU
 
 
***

Bogdan Crețu, Inorogul la porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. 664 pag. Editura Cartier, 2020
 
O apariție editorială mult așteptată de publicul din Republica Moldova, ca și de cititorii români cultivați de pretutindeni: de literați, de intelectuali, de toți cei interesați și pasionați de opera lui Dimitrie Cantemir. Ieșită de sub pana eruditului critic și istoric literar Bogdan Crețu, această incursiune hermeneutică are toate semnele valorii și originalității.
„Cartea lui Bogdan Crețu se recomandă ca una dintre cele mai bune contribuții la studiul operei lui Cantemir, din perspectiva largă, generoasă a istoriei literare și a celei culturale. Această carte, care marchează o dată în bibliografia cantemiriană, merită aprecierea unanimă și o difuzare amplă printre specialiști și alte categorii de cititori.” (Ștefan Lemny)
 
* * *
 
Șerban Axinte, Scrâșnetul dinților (poeme). 96 pag. Editura Cartier, 2020
 
Șerban Axinte explorează stări dramatice, frământări sufletești, impasuri existențiale, obsesii maladive, sublimate într-o poezie ce pare să imite sclipirile unei lame de oțel. Versurile sale – ecorșee ale ființei.
„Crâncenă carte, de moarte, de dragoste, de boală, de limită a limitelor. Reușești să fii autentic acolo unde cei mai mulți mimează, se exhibă, se încadrează într-un trend al transgresiunilor de fițe. Tu însă ești autentic. Ai fost acolo, ești acolo, mori și învii cu adevărat. Ai scris o carte care va rămâne.” (O. Nimigean)
 
Sergiu VLAS
 
* * *
 
Un secol de poezie română scrisă de femei (1945-1989), vol. II, de Alina Purcaru și Paula Erizanu. Fotografii de Lucia Lupu (Cartier de colecție nr. 31). 368 pag.
 
O antologie remarcabilă, ce cartografiază lirica feminină românească din a doua jumătate a secolului XX și până azi. O gamă bogată de voci, sensibilități și stiluri poetice, o adevărată istorie a genului, în mare parte necunoscută publicului larg.
„Moștenirea lăsată de poetele care au debutat în perioada 1945-1989, în România, Republica Moldova și în diasporă, este vastă, un întreg continent de explorat. În volumul de față, sunt prezente nume cunoscute pasionaților de literatură, precum Angela Marinescu, Mariana Marin, Magda Cârneci sau Nora Iuga, poete prezente în manuale și deci cunoscute de publicul larg, ca Ana Blandiana sau Nina Cassian, dar și poete care merită să fie citite mult mai mult, precum Grete Tartler, Constanța Buzea, Gabriela Melinescu sau Marcela Benea, pentru a oferi doar câteva exemple. Sunt, de asemenea, incluse poete uitate, ca formidabila Eta Boeriu, cunoscută mai mult în rolul său de traducătoare decât de poetă, sau promițătoarea Ileana Zubașcu – aceasta, oripilată de propunerea unui critic literar, care i-a cerut servicii sexuale în schimbul promovării ei pe scena literară, a încetat să mai aibă de-a face cu poezia, deși a avut un debut strălucitor. Esențial ni se pare, în continuare, să privim și să confruntăm această moștenire, să o identificăm și să o aducem la suprafață, din punctul în care ne aflăm acum, din prezentul marcat de toate urgențele și tensiunile lui.” (Alina Purcaru & Paula Erizanu)
Vitalie STELEA
 
* * *
 
Colson Whitehead, Băieții de la Nickel. Traducere și note de George Volceanov. Editura Humanitas, 2020
 
Roman câștigător al Pulitzer Prize for Fiction 2020 ș.a.
În tulburătorul său roman Băieții de la Nickel, Whitehead rescrie istoria unei jumătăți de veac pornind de la un fapt real: descoperirea, în anul 2014, a unui sinistru cimitir secret în care erau îngropați copiii negri uciși într-o școală de corecție din Florida. Personaje imaginare, plasate în situații imaginare, într-o școală de corecție imaginară, reconstituie segregația rasială, cu abuzurile și persecuțiile suferite de populația afro-americană din statele sudiste, dar și corupția generalizată din sistemul penitenciar american, inclusiv cel juvenil, într-o poveste copleșitoare, în care granița dintre ficțiune și realitate se estompează până la completa dispariție.
Băieții de la Nickel este „o explorare cutremurătoare a abuzurilor dintr-o școală de corecție din Florida în anii segregării rasiale, în esență, o poveste impresionantă despre perseverență, demnitate și împăcare cu sine” – motivația juriului Pulitzer 2020.
Ana DRUȚĂ
 
 
* * *
 
Lucian Boia, Scurtă istorie a dezastrelor naturale. Epidemii, cutremure și dereglări climatice. Ed. Humanitas, 2020
 
În ce măsură poate contracara omenirea amenințările majore care pot veni dinspre mediul natural? Dereglări climatice, radiații solare, epidemii, explozii vulcanice, tornade, secetă, cutremure, tsunami – lista e nesfârșită. Trăim, de fapt, într-o lume extrem de ostilă și avem atât de infime capacități de a o struni. În raport cu datele din anul de grație 1985, Lucian Boia face în această carte o trecere în revistă a diverselor dezastre care și-au pus amprenta asupra evoluției societăților și a civilizației, precum și o comparație cu momentul actual, când este evident că funcţionarea mecanismului om–natură suferă un dezechilibru, foarte probabil ireversibil.
„Dacă ne vom mai încălzi cu câteva grade, să ne aşteptăm ca o teribilă criză de civilizaţie să lovească omenirea. Se va petrece – cine ştie? – o mare migraţie spre Nord, Africa revărsându‑se asupra Europei. Migraţia actuală determinată de sărăcie şi de conflicte armate se va amplifica din motive climatice. Lumea va fierbe, atât la propriu, cât şi la figurat. Dar dacă lucrurile vor merge și mai departe? Va mai exista scăpare? Să emigrăm în spaţiul cosmic? Nici o altă planetă a Sistemului Solar nu oferă condiţii de viaţă cât de cât asemănătoare cu cele de pe Terra. Deocamdată, odată ce am ajunge în situaţia ca Pământul să nu ne mai suporte, nu avem nici un fel de soluţie de rezervă.” (Lucian Boia)
 
Silvia BERLINSCHI