Montaigne, Eseuri. Cartea întâi. Traducere din franceză, cronologie şi note de Vlad Russo. Cu o prefaţă de Michel Onfray
 
La 50 de ani de la prima publicare integrală a Eseurilor lui Montaigne în limba română, Editura Humanitas oferă cititorilor o nouă traducere a acestei opere fundamentale, semnată de Vlad Russo. Noua versiune, deopotrivă riguroasă și firească, urmărește să-l aducă pe Montaigne mai aproape de spiritul vremii noastre, oferindu-i cititorului o adevărată bucurie a lecturii. Ea este programată să apară în trei volume, fiecare cuprinzând câte o carte a Eseurilor.
 „…O carte de citit și recitit, iar și iar, deopotrivă în amănunt și în ansamblu, dar totodată, și mai ales, în diferite momente ale vieții.
Montaigne e mereu prezent spre a ne aminti că, dincolo de módele care au îmbălsămat nenumărați filozofi de-a lungul secolelor, pe mulți chiar în timpul vieții, o filozofie care ne învață că «marea capodoperă a omului este să trăiască așa cum se cuvine» – sau, ca în ultimele rânduri ale genialei sale opere, că «este o desăvârșire absolută și aproape divină a ști să te bucuri cu adevărat de faptul că exiști» —, o asemenea filozofie va dăinui cât vor mai exista oameni care se întreabă ce e de făcut pentru ca, tocmai, să trăiască așa cum se cuvine… Răspunsul se află în Eseuri.” (Michel Onfray)
 
***
Idei politice și clivaje ideologice, de Igor Munteanu. Editura Cartier, 2020
Intelectual de formație umanistă, diplomat și politician, Igor Munteanu se distinge în lumea politică și culturală de la Chișinău prin valoare, corectitudine și eleganță. Volumul, scris de autor în timpul acestei pandemii sanitare, abordează ceea ce anunță în titlu: idei politice, ideologii, clivaje, curente politice. O carte necesară, utilă pentru cei care vor să ridice nivelul dialogului politic în Basarabia și România.
 
* * *
„Lectura cărții de față răspunde majorității dilemelor ideologice care pot apărea în încercarea de a da sens unui haos aparent. Și de a înțelege rolul și locul politicii – atât practice, cât și teoretice – în societatea noastră. Este o carte pe care publicul românofon de pretutindeni o va putea parcurge cu folos. Efortul teoretic al lui Igor Munteanu va putea da celor care s-au rătăcit și vor să regăsească drumul o serie de repere în funcție de care se vor putea orienta în vremuri mai mult sau mai puțin întunecate. Iar celor care vor să treacă de la vorbe la fapte, așa cum a făcut-o deja autorul, să-și definească misiunea.” (Cristian Pîrvulescu)
 
Sergiu VLAS
 
***
Ileana Mălăncioiu. Peste zona interzisă. Poeme alese de Simona Sora. Fotografii de Vlaicu Bunduchi. Editura Cartier, 2020
Poezia Ilenei Mălăncioiu în selecția Simonei Sora, un critic literar valoros, exigent, dar și o prozatoare remarcabilă. O antologie care oferă cititorului – celui tânăr în mod special –șansa că cunoască poezia scrisă de-a lungul anilor de una dintre cele mai grave și tulburătoare voci a poeziei românești dintotdeauna.
 
* * *
„Trebuie să o poți urma pe Ileana Mălăncioiu în toate bolgiile infernale surprinse în cărțile sale, pe toate vârfurile atinse în căutările sale, în toate gesturile radicale, în toate postùrile antigonice (și agonice) în care a fost pusă, ca să înțelegi drumul de la Pasărea tăiată la Urcarea muntelui. Cum de n-a căzut? mă întreb de foarte multă vreme, cu acea atenție – la viața și la scrisul ei – pe care doar presimțirea autenticității veritabile o poate suscita. Și cu o admirație neștirbită mai ales pentru transparența edificării de sine. Cum de cele două armături, cea oțelită și cea plumbuită, cea de pământ și cea vizionară, au rezistat, suprapunându-se, până azi? Nu se știe, chiar nu se știe, se poate doar încerca, mereu de la capăt, pe cont propriu...” (Simona Sora)
Ana DRUȚĂ
 
***
 
Emilian Galaicu-Păun. sanG d’encre. Poeme alese de Al. Cistelecan. Fotografii de Roman Rybaleov. Editura Cartier, 2020
 
Poezia lui Emilian Galaicu-Păun în selecția lui Al. Cistelecan, poate cel mai subtil critic de poezie din literatura română. Din această întâlnire exegeto-poetică are de câștigat cititorul.
 
* * *
„…e un limbaj tare, salvific, menit măcar să cenzureze fatalitatea morții, cea care-l «caută» pe poet «cu mână de moașă». Acesta e miezul iradiant – și inexorcizabil, de fapt – al poeziei lui Emilian Galaicu-Păun: coincidența dintre naștere și moarte, inseparabilitatea, indistincția lor. (…)
Galaicu-Păun mizează pe o stihialitate dezlănțuită a imaginarului, descărcat în ample tensiuni expresioniste în care revelația are concretețea imediată a spasmului, iar spasmul are gramatica diafană – și atroce totodată – a misterului. Iese astfel o poezie de înalt voltaj și de ample convulsii – sau cutremure – atât ale ființei, cât și ale limbajului; o poezie parcă abia scăpată din teroarea viziunii și care răsfrânge în pagină o panică vag controlată a propriei furori imaginative. Căci poezia lui Emilian Galaicu-Păun dintr-o astfel de furoare cu fond romantic își trage principiul vizionar și chiar reporturile de cotidian, inserțiile
brutale de real și inflamațiile sarcastice exprimă la el o condiție de febră profetică; nu sunt simple transcripții, ci inducții violente de angoase, iar realul, oricât de imediat, se proiectează, de fapt, nu ca notație, ci ca ipoteză și ipostază imaginative, ca epifanii entropice.” (Al. Cistelecan)
Vitalie STELEA
***

Dorin Tudoran, De bunăvoie, autobiografia mea. Cuvânt înainte de Dorin Tudoran. Postfață de Florin Daniel Dincă. Editura Amphion, Bacău, 2020
 
Volumul apare la 35 de ani de la prima ediție – Editura Nord, Aarhus, Danemarca 1986. Față de ediția princeps, Caraion-Frunză, volumul cuprinde un grupaj de șaisprezece poeme – Death by Invitation Only – scrise de poet după plecarea din România și nepublicate până acum într-un volum.
 
 
Oamenii aceia
ajunsesem prea târziu – oamenii nu
mai aveau aripi
cât era ziua de lungă
îi căram în spinare:
îngeri schilodiți
seara îi îngropam
la marginea mării
peste noapte înghețam
de spaima
că iar se face dimineață
și se făcea
 
* * *
Ruxandra Cesereanu, Sanda Cordoș, Simona Popescu, Poveste despre prietenie, Editura Școala Ardeleană, Cluj 2020.
Iată, prin urmare, o poveste despre două prietenii. De fapt, despre trei prietenii, dacă e să facem numărătoarea corect. Sanda (Săndel) și Simona (Sim) fac parte și dintr-o carte viitoare a mea, de poezie, pe tema postumanului. Adică sunt, vor fi inclusiv personaje ficționalizate. Aici, ele sunt, însă, mai ales prietenele mele în carne și oase. (Ruxandra Cesereanu)
 
* * *
N‑aș vrea să se înțeleagă că prieteniile noastre sunt doar literare. Sigur, în miezul apropierilor noastre se află literatura, dar este și interesul (grija nu este exclusă) pentru viețile celorlalte. Între noi sunt multe cuvinte, dar și câteva, esențiale, straturi și ochiuri de viață. Există, clar, o complicitate ce vine din tinerețea noastră; e de ajuns să le văd sau să mă gândesc la ele pentru ca toată viața străbătută (și) împreună să se lumineze, ca și cum aș pune reflectorul pe o scenă întunecată. (Sanda Cordoș)
 
* * *
Sanda și Ruxandra îmi sunt ca niște prietene surori (surori adevărate n-am avut!). Îmi sunt dragi, îmi pasă de ele, vreau să le fie bine! Îmi pare rău că nu stăm în același bloc, pe aceeași stradă, în același cartier sau măcar în același oraș. Aș putea da câte o fugă la una dintre ele, ne-am putea întâlni toate trei la mine sau la ele. Câte nu am avea să ne spunem! Sigur, grație tehnologiei, ne putem bate la ușă (la poarta e-mail-ului!) oricând, cu câte un cadou în brațe: un mesaj, o fotografie, un link care dă spre nu știu ce muzică, spre nu știu ce text, spre nu știu ce segment al lumii noastre comune – pentru că, altfel, fiecare o are pe a sa. (Simona Popescu)
 
Silvia BERLINSCHI
 
Ilija Trojanow, Putere și rezistență. Roman. Traducere din germană de Andrei Anastasescu. Editura Cartier, 2020
 
O carte care ne invită să ne cunoaștem mai bine vecinii și „frații de suferință” din Estul terorizat de comunismul sovietic.
 
* * *
După ani întregi de cercetări și convorbiri cu victime ale represiunii comuniste din Bulgaria, Ilija Trojanow a scris un roman politic și documentar (în text sunt inserate documente originale din arhiva Securității bulgare), în centrul căruia se află căutarea adevărului, dreptul la propria biografie și continuitatea vechilor alianțe și coterii politice.
Konstantin și Metodi sunt doi adversari ale căror drumuri se întretaie încă din copilărie. Konstantin face parte din rezistența anticomunistă; el intră în vizorul Securității Statului din timpul școlii și nu i se mai poate sustrage decenii de-a rândul. Metodi este ofițer, oportunist și carierist, un reprezentant al aparatului de stat – până în prezent. Ei nu sunt însă nicidecum simpli exponenți abstracți ai „puterii“ și „rezistenței“; mai degrabă, limbajul și stilul narativ ale fiecăruia reflectă personalități puternic individualizate și ireductibile la clișee.
Cu forță poetică și gravitate tranșantă, dar uneori și cu umor satiric și sarcasm, Trojanow descrie traiectoriile sinuoase ale acestor două destine în contextul unui regim represiv, asemănător celor care au existat pe tot mapamondul în istoria recentă. 
„Un captivant thriller politic de o uimitoare plauzibilitate psihologică, o analiză pe cât de sumbră, pe atât de subtilă a sistemelor dictatoriale. Aici, mecanismele puterii totalitare sunt expuse în mod necruțător.” (Südwestrundfunk, Germania)
 
Sergiu VLAS
 
***
Ilija Trojanow, Putere și rezistență. Roman. Traducere din germană de Andrei Anastasescu. Editura Cartier, 2020
 
O carte care ne invită să ne cunoaștem mai bine vecinii și „frații de suferință” din Estul terorizat de comunismul sovietic.
 
* * *
După ani întregi de cercetări și convorbiri cu victime ale represiunii comuniste din Bulgaria, Ilija Trojanow a scris un roman politic și documentar (în text sunt inserate documente originale din arhiva Securității bulgare), în centrul căruia se află căutarea adevărului, dreptul la propria biografie și continuitatea vechilor alianțe și coterii politice.
Konstantin și Metodi sunt doi adversari ale căror drumuri se întretaie încă din copilărie. Konstantin face parte din rezistența anticomunistă; el intră în vizorul Securității Statului din timpul școlii și nu i se mai poate sustrage decenii de-a rândul. Metodi este ofițer, oportunist și carierist, un reprezentant al aparatului de stat – până în prezent. Ei nu sunt însă nicidecum simpli exponenți abstracți ai „puterii“ și „rezistenței“; mai degrabă, limbajul și stilul narativ ale fiecăruia reflectă personalități puternic individualizate și ireductibile la clișee.
Cu forță poetică și gravitate tranșantă, dar uneori și cu umor satiric și sarcasm, Trojanow descrie traiectoriile sinuoase ale acestor două destine în contextul unui regim represiv, asemănător celor care au existat pe tot mapamondul în istoria recentă. 
„Un captivant thriller politic de o uimitoare plauzibilitate psihologică, o analiză pe cât de sumbră, pe atât de subtilă a sistemelor dictatoriale. Aici, mecanismele puterii totalitare sunt expuse în mod necruțător.” (Südwestrundfunk, Germania)
 
Sergiu VLAS
 
***
Acum suntem noi anticii. Antologia Generației 90, de Răzvan Țupa și Adrian Ciubotaru. Fotografii de Andrei Moraru. Editura Cartier, 2020
 
Un „portret de grup” panromânesc al Generației 90. Cine sunt poeții care au scris și s-au impus în fața criticii și a publicului după glorioasa Generație 80? Un bun prilej să cunoaștem cât mai bine peisajul poetic actual românesc: nume, titluri, formule poetice.
 
* * *
„Anii ’90 ai poeziei în limba română s-au formulat în termenii redescoperirii și ai reîntâlnirilor. Iugoslavia se destrăma în zgomotul războaielor etnice. Estul Republicii Moldova era măcinat de conflictul transnistrean. Poezia românească a fost scena recuperării unor legături profunde active la nivelul scrisului dincolo de generația biologică sau de geografia politică. Așa obișnuiesc să se constituie momentele clasice în dinamica oricărei literaturi odată scăpată din șabloanele istorice.” (Răzvan Țupa & Adrian Ciubotaru)
 
Vitalie STELEA
 
 
Evenimentul editorial al anului 2020. O muncă uriașă – 1968 de pagini! – pe care a făcut-o, tenace, exigent, cum ne-a obișnuit prin tot ce a semnat până acum - cărți proprii și traduceri – Laszlo Alexandru. Cele trei volume din Lectura lui Dante conțin varianta originală, o nouă traducere în română și comentariul pentru fiecare din cele 429 de terține ale Divinei comedii.
 
***
Lectura lui Dante. Infernul, de Laszlo Alexandru. Editura Cartier, 2020
 
„Divina Comedie este un poem didactic enciclopedic, în care ne este prezentată la un loc întreaga ordine universală fizico-cronologică, etică și istorico-politică; ea este apoi o operă de artă care imită realitatea, în care sunt reprezentate toate domeniile imaginabile ale realității: trecutul și prezentul, măreția sublimă și josnicia vrednică de dispreț, istoria și legenda, tragicul și comicul, omul și peisajul; ea este, în sfârșit, istoria devenirii și mântuirii unui singur om, a lui Dante, și ca atare o figurare a ceea ce s-ar putea numi istoria mântuirii omenirii în genere.”(Erich Auerbach)
 
***
Lectura lui Dante. Purgatoriul, de Laszlo Alexandru. Editura Cartier, 2020
 
„Omul medieval vede simboluri peste tot. Pentru el existența nu e făcută din elemente, energii și legi, ci din forme. Formele se exprimă pe ele înseși, dar mai ales indică altceva, mai înalt, și până la urmă însăși înălțimea, pe Dumnezeu și lucrurile eterne. De aceea orice formă devine un simbol și îndreaptă privirile spre ceea ce o depășește. S-ar putea spune, mai precis, că ea provine din ceva superior, situat dincolo.”(Romano Guardini)
 
 
***
 
Lectura lui Dante. Paradisul, de Laszlo Alexandru. Editura Cartier, 2020
 
„Toată Divina Comedie dovedește că religiozitatea lui Dante n-a fost niciodată abandonare, extaz, beție contemplativă, ca la mistici, ci o cucerire intelectuală și rațională, cu toate consecințele pe care o asemenea poziție le presupune în sfera speculativă; și, totodată, ea n-a sufocat la el, ca la asceți, ci dimpotrivă a întărit simțul valorilor vieții pământești și, în consecință, al datoriei și al responsabilității, individuale și colective, de aplicat pe cont propriu și în societate.” (S. A. Chimenz)
 
Ana DRUȚĂ
 
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Despre destin. Un dialog (teoretic și confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor. Editura Humanitas 2020. 
Despre roata destinului, urzeala sorții și chipurile neașteptate ale ursitei se vorbește și se scrie de când lumea. Vechi și noi, culturile și civilizațiile dau înțelesuri tulburător-obscure acestor forțe nevăzute care par să conducă din umbră viețile oame­nilor. Ce este, până la urmă, destinul? O zeitate legată la ochi? Libertatea omului de a-și asuma propriile fapte și decizii? Voia lui Dumnezeu? Fatalitatea?
 Zece scrisori schimbate cu eleganța și firescul unei prietenii intelectuale vechi de peste patruzeci de ani, pline de reflecții, umor, experiențe personale și culturale, un turnir modern al ideilor în care se confruntă două concepții despre destinul omului. Un epistolar despre soartă și sorți care se citește pe nerăsuflate.

***
 
Gabriel Liiceanu despre carte.
 
Cum v-a venit idea acestei cărți?
 
G.L.: Am crezut, atât Andrei Pleșu cât și eu, că e mai atrăgător pentru cititori să aibă sub ochi o carte vie, așa cum e un dialog epistolar, cu autori „în carne și oase”, care râd, se ceartă, își dispută subiectul, decât un tratat academic tradițional scris de un singur autor. De ce nu s-ar putea discuta destins, fără să pierzi din altitudinea vorbirii, despre o temă esențială cum e destinul?
 
De ce această temă?
 
G.L.: Pentru că, așa cum spune subtitlul, e vorba de „cea mai dificilă temă a muritorilor”. Vorbim tot timpul despre destin, dar, luați din scurt, nu prea știm să spunem ce înțelegem prin acest cuvânt „măreț”. Ne-am gândit că, încercând noi doi să ne lămurim, îi ajutăm poate și pe alții s-o facă.
 
***
C. S. Lewis, De ce, Doamne? O radiografie a suferinței. Prefață de Andrei Pleșu. Traducere și note de Tatiana Niculescu

Scriitor britanic, cunoscut pentru scrierile sale medievale, apologiile creștine și operele de ficțiune, în special pentru popularul ciclu narativ Cronicile din Narnia, C. S. Lewis oferă în acest volum o reflecție asupra întrebărilor fundamentale care ne ghidează existența și în primul rând, relația cu Dumnezeu.
„Cartea lui C. S. Lewis nu e, nici pe departe, o pledoarie pentru îndoială. Ea ne dă doar dreptul de a nu confunda credința cu «știința», de a prefera drumul aventuros și complicat spre Dumnezeu «instalării» mieroase, birocratice, în bunăvoința Lui. Poți avea, desigur, și șansa unei iluminări salvatoare, poți fi, eventual, un beneficiar al Harului, astfel încât, prin lucrarea Lui, să te dizolvi în lumina primitoare a Creatorului. Dar asta nu înseamnă că dacă te lovești și de întuneric, de întrebări, de nesiguranță ești evacuat – necreștinește! – din efortul accidentat al Căii. Ba poate că abia atunci, asemenea lui Iov, provoci reacția limpezitoare a lui Dumnezeu.” (Andrei Pleșu)
 
Silvia BERLINSCHI