Categorii

Parteneri

Raft „Contrafort”

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Raft „Contrafort”

Emilian Galaicu-Păun, Cărțile pe care le-am citit, cărțile pe care
le-am scris
(Lecturi à haute voix). Colec­ția Colocvialia. Editura Junimea, 2020
 
Un nou volum de cronici literare ale lui Emilian Galaicu-Păun, texte nu doar scrise, ci și… vorbite, la microfonul postului Radio Europa Liberă, unde susține de ani buni o rubrică săptămânală, îndrăgită de publicul cultivat: „Cartea la pachet”.
„E destul să vezi doar sumarul acestei cărți ca să realizezi cât adevăr cuprinde în sine adagiul spune-mi ce citești, ca să-ți spun cine ești. Cortázar, Márquez, Vonnegut, Pavić, Ishiguro, Calvino, Hrabal, Kadare, Lee, Oz și mulți, mulți alții, nume de primă mărime de pe toate meridianele, elita literaturii și gândirii universale, sunt autorii pe care Emilian Galaicu-Păun i-a citit și comentat. Am scris și vorbit nu o singură dată despre enciclopedismul său, calitate rară azi în epoca pospaiului de cultură smartphonizată. El e nababul unei erudiții rare, care fertilizează nu numai eseistica, dar și opera sa artistică. Forțând ușor nota, aș putea spune că, dacă, prin absurd, s-ar pierde toate aceste cărți, Emil ar fi cel care ar restabili din memorie o bună parte din biblioteca Borges.
Fina sa intuiție care sesizează imediat valoarea, jubilația sa discretă în fața talentului străin l-au pus în armonie cu sinele său creator, Emilian Galai­cu-Păun fiind astăzi nu un simplu comentator literar, ci unul dintre cei mai subtili eseiști de la noi. Cartea pe care o țineți în mână îmi dă în acest sens absolută dreptate.” (Eugen Lungu)
 
Vitalie STELEA
 
 
Vasile Romanciuc, Pâinea noastră cea din toate filele. Antologie de versuri. Editura Cartier, 2020
 
Un poet remarcabil e Vasile Romanciuc și în această antologie apărută la Editura Cartier în primăvara lui 2020, lansată la Librăria din Centru înainte ca pandemia „Covid-19” să ne interzică bucuria unor întâlniri și discuții. Profundă, tragic-sentimentală uneori, dar niciodată artificioasă, poezia lui V. Romanciuc e ca un leac în aceste vremuri grele. Vă oferim, drept bonus, poemul „Rana”.
„Să nu se vadă rana,/mi-am pus pe ea o floare,/ dar rana şi sub floare/rămâne rană – doare.//Mi-am pus o floare albă,/mi-am pus o floare vie,/ dar ea s-a prins în rană/şi creşte, sângerie.//Lucrează-albina-n floare,/albina strânge miere,/ depozitând în faguri/lumină şi durere.”
„Fie că scrie poeme de dragoste, fie că (re)citește proverbele, fie că își exprimă decepțiile provocate de nedreptățile și promiscuitatea lumii din care face parte, Vasile Romanciuc rămâne un poet pe cât de sensibil, pe atât de profund. Imaginile din textele sale, elaborate cu multă grijă pentru cuvântul scris și cu multă încredere în relevanța a ceea ce rămâne nespus, impresionează prin inedit, bucură prin frumusețe, bulversează prin adevărul pe care îl transmit…” (Lucia Țurcanu)
 
 
Andrei Țurcanu, Critice. Arheul Marginii și alte narațiuni. Editura Cartier, 2020
 
„Andrei Țurcanu privește în urmă, fără menajamente, la istoria literaturii române din Basarabia, la viața literară și la gustul public din provincia înstrăinată, văzute din perspectiva integratoare a culturii române (…). Criticul a reprezentat la Chișinău, și înainte de 1991, și după, intransigența criteriului estetic, într-o literatură nu numai ideologizată, ci și deznaționalizată. A făcut-o, adesea, cu prețul retragerii într-un refugiu poetic – avanscena critică fiind ocupată de primadonele oficiale și de campionii «moldovenismului» –, din care a câștigat optzecismul basarabean, care a avut în Andrei Țurcanu o valoare sigură, chiar dacă a mers pe o poetică personală, divergentă față de cea a grupului. Din când în când, conștiința sa morală și estetică a răbufnit însă prin cărți ca Bunul-simț (1996) ori Sabatul sau Noaptea vrăjitoarelor politicii moldovenești (2000), care au așezat o oglindă necomplezentă în fața intelighenției basarabene.” (Răzvan Voncu)
 
 
Maria Șleahtițchi, Arta narațiunii romanești. Teorii și practici. Eseu. Editura Cartier, 2020
 
După Romanul generației 80. Construcție și reprezentare, apărut în 2015, tot la Cartier, în care trecea printr-o grilă de interpretare inedită câteva nume de seamă ale prozei românești și nu numai, Maria Șleahtițchi revine cu un solid volum de studii teoretice și analize pe text, în care ne propune o incursiune în meandrele artei narative, dar și considerații pe marginea creației unor mari maeștri ai genului, contemporani nouă: Kundera, Llosa, Murakami...
„Întâmplarea a făcut ca la deschiderea masteratului de Didactică a literaturii universale, la Facultatea de Litere a Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, cursul de Artă a Narațiunii să-mi revină mie. Am considerat că acest volum poate fi folosit și ca suport de curs pentru studenții de la acest program. Îndrăznesc să cred că lucrarea de față ar putea fi utilă și pentru studenții de la masteratele de literatură română, la cursurile de formare profesională de la nivelul studiilor de doctorat etc. Cartea este pentru toți cei interesați de evoluția romanului, de arta narațiunii, de plăcerea, bucuria și riscurile meseriei de romancier.” (Maria Șleahtițchi)
 
 
Nina Corcinschi, Narațiuni ale erosului. Eseu. Cu o prefață de Bogdan Crețu. Editura Cartier, 2019
 
„Alegând să se ocupe de proza erotică românească, Nina Corcinschi a știut că lectura ei nu are cum să nu se lase contaminată de obiectul de cercetare: nu poți parcurge îmbufnat și obtuz-moralizator proiecțiile uneia dintre experiențele limită ale omenescului: erotismul. De aceea, lectura Ninei Corcinschi este una care nu-și refuză voluptatea (…) Autoarea are și bosă teoretică, reușind să pună ordine într-un domeniu al nuanțelor și al imponderabilului, dar are și un mare talent analitic, interpretările sale fiind de fiecare dată extrem de inteligente și îndrăznețe. Cartea Ninei Corcinschi se va fixa, nu am niciun dubiu, ca reper în cercetarea erotologică românească. Alături de Eroticonul Mihaelei Ursa.” (Bogdan Crețu)
 
„A cerceta fenomenul erotic în roman este o întreprindere hedonistă, în care nu finalul contează – erosul te duce pe căi neștiute și care insistă să rămână sub zodia tainei –, ci însuși drumul, pasul și căutarea, bucuria și mirarea periplului – o trăire erotică prin excelență. (Nina Corcinschi)
 
 
 
Ioana Pârvulescu, Prevestirea. Roman. Editura Humanitas, 2020
 
După succesul cu romanul Inocenții (Humanitas, 2016), Ioana Pârvulescu revine cu un roman nou, inspirat din miturile biblice, de o prospețime remarcabilă. O carte ca o frumoasă pledoarie pentru literatură.
 
* * *
O prevestire care schimbă oamenii. O carte despre cum binele și răul se fac deodată, despre cei simpli, care nu deosebesc dreapta de stânga și despre cei complicați, care se cred aleșii lui Dumnezeu. Despre poveștile care îndreptățesc și nedreptățesc, despre tați și despre Tată, și despre o fiică isteață, care nu lasă povestea să moară.  O carte în care dragostea vine neinvitată, ca oricând și oriunde pe lume. Un roman cu suspans, despre marea aventură a încercării omului de a găsi un rost vieții.
 Pentru prima oară în literatura română, un roman care reface realist o pagină din Vechiul Testament: istoria nesupusului profet Iona. O lume colorată, cu personaje din satul lui Iona, de pe corabia pe care călătorește și din cetatea cu sclipiri ca din 1001 de nopți, Ninive. Nu lipsesc monstrul din ape și cei de pe pământ.
 
 
Tatiana Niculescu, Seducătorul domn Nae. Editura Humanitas, 2020
 
Tatiana Niculescu s-a impus în atenția cititorilor cu o serie de biografii ale unor personalități de calibru din istoria românească: Regina Maria, Regele Carol al II-lea, Regele Mihai I, Corneliu Zelea Codreanu, Arsenie Boca. Cărți fascinante, cum e și aceasta despre Nae Ionescu, care completează pagini ale istoriei naționale.
 
* * *
„Un profesor de filozofie născut la Brăila spre sfârșitul secolului XIX devine în anii României Mari maestrul unei generații strălucite de gânditori și scriitori a căror faimă va depăși granițele țării. Printre ei, Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, Constantin Noica. Apariția lui vulcanică într-o Românie abia închegată politic și teritorial are efectul unei mutații de destin.
Îi place să i se spună Nae. Împământenește un limbaj teologic românesc, face din predarea filozofiei o împărtășire a înțelepciunii, le deschide studenților gustul pentru metafizică și gândire speculativă, învigorează scrisul gazetăresc... Cu inteligența, umorul și farmecul lui aparte își conduce discipolii pe cărări politice periculoase. 
La 130 de ani de la nașterea lui Nae Ionescu, această carte-portret este o incursiune pasionantă în aventura unei vieți care nu și-a epuizat niciodată misterele.”
 
 
Radu Paraschivescu, Recviem vesel pentru tata, Editura Humanitas, 2020
 
„Pe mama n-o mai am de aproape doi ani. Pe tata, de aproape patru. În apartamentul în care au locuit cincizeci şi trei de ani, din cei cincizeci şi şase cât au fost împreună, urlă liniştea. Apartamentul e gol, dar mobilat. Va fi scos la vânzare, golit, umplut la loc de un alt ocupant, transformat în amintire.
Mă ajută în vreun fel scrierea acestei cărţi?
Prea puţin. După trei-patru pagini, bănuiala devine certitudine: prezenţa tatei în carte nu-i suplineşte absenţa în carne şi oase.
Şi atunci, de ce o scriu?
Fiindcă nu pot să n-o fac.
«Prea puţin» e mai mult decât «deloc».
Ajutorul, mai cu seamă în vremurile astea, nu se refuză.
 
Iar Recviemul vesel e o carte pentru cititori şi un sprijin pentru mine.” (Radu Paraschivescu), aprilie 2020
 
Ana DRUȚĂ
 
 
Nicolae Leahu, Cronograful de la Bălțiburg. Cuvânt însoțitor de Lucia Țurcanu. Colecția Cantos, Editura Junimea, 2019
 
Semnele distincte ale poeziei lui Nicolae Leahu: livresc, joc intelectual și intertextual, ironie, sarcasm, transcriere ludică a realității… O cronică poetică, socială și politică sui-generis despre o lume care și-a pierdut reperele și deambulează buimac într-o geografie castrată. La lectura acestei cărți te alegi, pe lângă beneficiile estetice, și cu o bună dispoziție molipsitoare.
 
* * *
„Ce este Cronograful de la Bălțiburg? O carte cu texte despre texte. Un volum de poezie aproape esopică, sibilinică. Mari suplicii îl așteaptă pe cititorul lui Nicolae Leahu la încercarea de a decripta ambiguitățile ce rezultă din continuul joc al poetului cu limbajul… cronografelor, interferând în însuși actul comunicării poetice. Cu atât mai mare însă plăcerea lecturii cu cât nu renunți și înaintezi, târâș-grăpiș, prin hrubele poemelor, identificând și decodând aluziile culturale, jocurile de cuvinte, poantele etc. Ajutat firește, de experiența anterioară de lectură. Căci, parafrazând-o pe bunica Vera, al cărui îndemn este preluat drept moto pentru poemul liminar al cărții, nu are nici un rost să te căznești să citești Cronograful de la Bălțiburg, dacă nu ai hălăduit îndeajuns prin labirintul cărților lumii”. (Lucia Țurcanu)
 
 
Anatol Moraru, Nu mă tentează. Povestiri. Editura Cartier, 2020
 
Recunoscut autor și promotor al unui topos narativ specific – orașul dintr-un nord de provincie basarabeană –, Anatol Moraru punctează o mentalitate specifică moldoveanului din tranziție, orășeni ce vor să pară ceea ce de fapt nu sunt, personaje puse la încercare nu doar de complicațiile, de imprevizibilul sorții, dar și de propriile iluzii și inadecvări la realitate. Spiritual, inventiv și caustic, Anatol Moraru ne va prilejui și-n această nouă carte a sa o lectură savuroasă.
 
„Câteva coincidente (sau poate nu) de netrecut cu vederea mă ispitesc să-l asemăn pe Anatol Moraru cu prozatorii târgovişteni: debutează la 40 de ani cu o literatură livrescă, ingenioasă (și bine temperată), plin de umor și de (auto)ironie, cu un stil matur, bine stăpânit care ne arată mai degrabă un vechi practician în ale literaturii.” (Marius Chivu, Un basarabean… târgoviştean).
 
Sergiu VLAS
 
Marcel Gherman, Mireasa centaurului. Eseuri. Editura ARC, 2020 (272 de pagini).
 
Marcel Gherman este un tânăr și talentat scriitor basarabean, deja afirmat, care excelează în hermeneutica unui gen literar complex: literatura fantastică sau fantasy, cum i se mai spune. A oferit el însuși în trei volume ale sale apărute în ultimii ani mostre de proză inspirată din acest bogat estuar tematic – Cartea viselor, Cer albastru deasupra Arcadiei și Universuri paralele –, cărți premiate și bine receptate de public. Narațiunile lui Marcel Gherman îmbină cu mult har mitologia antică, realismul magic, universul jocurilor de calculator, virtualul elaborărilor digitale.
Continuându-și preocupările teoretice dintr-o carte anterioară, Generația Matrix, prezentul volum, Mireasa centaurului, concentrează mai multe eseuri consacrate ultimelor trenduri, celor mai noi evoluții din literatura autorilor consacrați de azi, dar și o revizitare analitică a întemeietorilor genului fantasy, în principal autori anglosaxoni, nume care i-au dat corp și identitate. Scrise cu vervă și cu o acuratețe a stilului invidiabilă, hrănite cu vaste lecturi, bazate pe o solidă documentare, eseurile lui Marcel Gherman oferă un model de scris și un set de rigori profesionale de care nici un aspirant la gloria literară nu se poate dispensa: erudiție, disciplină, imaginație, dedicație, deschidere spre universalitate. (Vitalie Ciobanu)