Vitalie Ciobanu, Revanșa literaturii. Ficțiuni critice. Editura ARC, 2019
 
„Îmi place să privesc actul de creație literară nu ca pe o simplă invenție artistică, ci ca pe o remodelare, ca pe o replămădire în alte tipare a realității. Literatura devine astfel o insurgență, o sublimă răzbunare față de „ghinionul” cuiva de a se fi născut într-un anume loc, într-un anume timp, într-o limbă și nu în alta. După acest criteriu care definește caracterul subversiv din punct de vedere ontologic al creației literare mi-am și ales cărțile și „personajele” portretizate în acest volum.” (Vitalie Ciobanu)
„Vitalie Ciobanu practică o admirabilă critică de identificare, ceea ce explică opțiunea sa pentru cărți foarte bune, cu care consună (dacă pot spune așa) în mod natural. Căutările identitare formează și ele obiectul unor texte substanțiale și incitante. Vitalie Ciobanu pune degetul pe rană când consideră că la mijloc se află „deruta identitară a basarabeanului după 1989: el și-a cunoscut, în sfârșit, adevărata patrie, România, dar aceasta s-a dovedit o patrie mai mică, mai puțin spectaculoasă decât URSS. Mai balcanică, mai provincială. Și așa a rămas moldoveanul suspendat între două lumi imaginare: între o Uniune Sovietică dispărută și o Românie de vis, care n-a mai venit.” (Alexandru Călinescu)
 
***

Eugen Lungu, Complexul Orfeu. Editura ARC, 2019, 264 pag.
 
Complexul Orfeu este o nouă carte de eseuri semnată de istoricul și criticul literar Eugen Lungu, care se remarcă, ca de obicei, prin profunzimea și larghețea ideilor supuse interpretării, dar și prin rafinamentul și savoarea scriiturii.
Volumul este constituit din trei părți, Istorie și prezent, Meandrele lecturii și Amurgurile erosului, abordând fie teme mai puțin cunoscute din istoria noastră literară, precum corespondența romanțată dintre tânărul poet înregimentat Alexei Mateevici și viitoarea sa soție Teodosia Novițkaia, fie subiecte fierbinți din literatura universală, cu referință la cele mai de succes apariții editoriale din ultimul timp, cum ar fi romanul Fiul (2013), semnat de scriitorul american Philipp Meyer.
Pagini bune din carte sunt dedicate romanelor scrise de controversatul romancier francez Michel Houellebecq, mai exact, Particule elementare și Supunere, criticul încercând multiple grile de lectură pentru aceste bulversante scrieri, atrăgându-ne în special atenția asupra unor probleme stringente ale omenirii pe care le ridică scriitorul, dincolo de maniera sa de a șoca, în scris, prin fel de fel de excese neortodoxe.
Amurgurile erosului este de departe cea mai antrenantă parte a cărții, chemând cititorul la reflecții pe teme vechi, dar eterne: tristețea, mila și milostenia, iubirile târzii, spre final autorul oferindu-ne un eseu laborios despre pictura lui Vermeer și influențele ei asupra unor mari personalități ale lumii.
Complexul Orfeu este un concept definit în premieră de Eugen Lungu, concept echivalent cu arta îndoielii, care ar fi bine s-o exerseze orice scriitor ce își consacră inspirația pentru triumful literaturii, poate un prim semn prin care se poate aprecia valoarea unei opere.
 
 
***
Faruk Šehić, Cartea râului Una. Roman. Traducere din bosniacă de Octavia Nedelcu. Editura Cartier, Ediția I, 2019, 208 pag.
 
„Prin introspecția pe care o face Šehić privind războiul și pacea, nevinovăția și  melancolia, autorul a creat o reflecție profundă despre enigma existenței care se află în centrul traumei colective și individuale, dar și a experienței umane: cum să păstrezi integritatea propriului eu într-o lume în care acesta este agresat în moduri inimaginabile.” (The Guardian)  
„Maiestuosul râu Una devine metafora vieții și a morții în acest roman delicat și memorabil al veteranului de război din Bosnia… Pitoresc și repetitiv, cu o adiere de fantastic.” (The Irish Times)    
„Ca să puteți înțelege cu adevărat acest text, trebuie să nu vă mai gândiți la ce citiți (dacă e poezie, proză, comunicat, vis?), ci să vă lăsați în voia curentului. Nu veți ști încotro vă va duce și nici n-o să vă placă tot timpul pe cine veți întâlni ori încotro veți merge. Dar asta este una din plăcerile călătoriei, nu-i așa?”(Rivertrain)
 
Aleutina SARAGIA
 
 
 
***

Iurie Colesnic, Basarabia necunoscută. Colecția Cartier, Volumul II,
Ediția I, 2019, 656 pag.
 
„Entuziastul cărturar de peste Prut Iurie Colesnic, realizator al unei vaste „enciclopedii” de figuri memorabile, publică acum un nou volum despre Basarabia necunoscută… 
A făcut astfel munca unei întregi echipe, ca pe vremuri Lucian Predescu, cel căruia îi datorăm o prețioasă enciclopedie, Cugetarea, comparabilă întru câtva cu ceea ce Iurie Colesnic a izbutit să facă, în două decenii, pentru spațiul basarabean.” (Acad. Alexandru Zub)
 
***

Coșmar în Balcani. Un sas transilvănean în cel de-al Doilea Război Mondial, de Anna M.Wittmann. După relatările lui Fred Umbrich. Prefață de Emil Hurezeanu. Traducere din engleză de Tatiana Dragomir (Cartier istoric). Ediția a II-a. Legată, 448 pag.
 
„Dar iată, miracolul mai este posibil, în încrucişarea dintre realitate, destin, document, literatură, microistorie, istorie şi postistorie.
În cazul nostru, el se numeşte Coşmar în Balcani. Un sas transilvănean în cel de-al Doilea Război Mondial. Fred Umbrich s-a destăinuit doamnei dr. Anna M. Wittmann, o distinsă autoare canadiană, cercetătoare a fenomenului coloniilor penitenciare, de la Auschwitz la Gulag, inclusiv în extensiile lor din istoria recentă.
Miracolul acesta este în primul rând realitate, spuneam. Un tânăr sas din Belleschdorf, Idiciu în limba română, de lângă Mediaş, este recrutat în 1943 în Waffen SS, Divizia de Vânători de Munte «Prinz Eugen». În acest corp de armată de sumbră rezonanţă au luptat şi mai ales au murit, în Balcani, în luptele împotriva partizanilor iugoslavi, îndeosebi saşi şi şvabi din Transilvania, Banatul românesc, Ungaria şi Serbia.
Dacă partizanii lui Tito au avut parte de o istoriografie eroică şi eroizantă, soldaţilor români de origine germană din Divizia «Prinz Eugen» nu li s-a acordat probabil niciodată – dincolo de oprobriul pauşal – mai multă şi mai intensă atenţie până la cartea lui Fred Umbrich. (…)
Avem de-a face cu o carte postmodernă şi postistorică. Pentru că ea este scrisă de omul supus vremurilor, după decenii, împreună cu un istoric şi antropolog al suferinţelor războaielor şi universului concentraţionar care le însoţeşte.” (Emil Hurezeanu)
 
Ana DRUȚĂ