Parteneri

Raft „Contrafort”

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Raft „Contrafort”

***
Iulian Fruntașu, „Să fi fost totul o mare păcăleală?”. Antologie de versuri. Editura Cartier, 2016. Colecția Cartier popular
Un poet care s-a afirmat în afara generațiilor (nici „optzecist”, nici „douămiist”), publicând rar, la intervale mari, volume care au fost bine primite de critica literară. După debutul cu Beata în marsupiu (Cartier, 1996), cu unele poeme iconoclaste (cum ar fi scandalosul Țara mea – „stai la răscruce așteptând în van/ să vină cineva să te …”), I. Fruntașu și-a mai domolit revolta, a intrat în diplomația moldovenească și a edificat, ca noi toți, o țară europeană. N-am prea reușit, deocamdată. A mai publicat: St. BB St. Bosnia Blues, un volum de versuri bilingv, româno-englez (Cartier, 2006); O istorie etnopolitică a Basarabiei 1812-2002. Din volumul proaspăt apărut la Editura Cartier reproducem următorul poem: „Colectiv/ Un nume/ cât se poate de potrivit/ pentru lumina/ care/ ne/ va arăta/ calea/ din întuneric. // Și Țara/ nu-și va mai devora/ propriii săi copii.// Nu?” 
 
„Îndrăznesc să afirm că între poezia lui Fruntașu și «corpul ei sensibil ca un nerv dezgolit speriat de însăși existența lumii înconjurătoare» există o armonie perfectă; că, în ultimă instanță, poezia este anume «o reflectare invers proporțională a corpului». Ca unul care a învățat lecția barthiană («Locul cel mai erotic al unui corp nu este oare acolo unde îmbrăcămintea se cască?), poetul își va îmbrăca Beata în… marsupiu și va păși cu dreptul, ba nu, cu ambele picioare – ca un cangur sadea! – în literatură.” (Em. Galaicu-Păun)
 
***
Poeți de pe vremea lui Eminescu. Antologie de Eugen Lungu. Editura Cartier, 2016. Cartier de colecție, nr. 6 
 
Un volum ajuns la a treia ediție (după cele din 1990 – Literatura artistică, 1999 – Cartier), cu un dosar critic excelent – Premiul Titu Maiorescu al Academiei Române –, devenit o referință bibliografică obligatorie pentru eminescologi și nu numai. E tipul de carte care îl reprezintă perfect pe Eugen Lungu: istoric și critic literar sagace, filolog, arhivar, creator care animă și completează ca nimeni altul paginile uitate de istorie literară.
 
„În timpul vieții mulți dintre ei aveau însă o anume celebritate, intrând în ierarhiile valorice cu locuri bine definite. Vestita rumoare din saloane pe care o produceau era la nivelul orizontului de așteptare al masei culturale, fenomen înregistrat neapărat de T. Maiorescu: «…în încercările lor, fie cât de restrânse în privința sferei de idei în care se mișcă, arată o natură mai aleasă, simțiri simple, dar neafectate, și produc în cetitor acea impresie senină, care este adevărata binefacere a artelor frumoasă». (Sigur că azi ni se pare amuzant că naivele O lacrimă sau O iluziune pierdută făceau odată furori între ceaiuri și cozonaci.) Luată în totalitate, contribuția lor nu pare deloc neglijabilă.” (Eugen Lungu)
 
***
William Shakespeare, Sonete. Traduceri de Radu Ștefănescu. Fotografii de Natalia Gârbu. Editura Cartier, 2016. Cartier de colecție, nr. 5 
 
O nouă versiune în română a sonetelor lui Shakespeare, a câta?!, ceea ce demonstrează, sper că nu sună patetic, vigoarea unei culturi. E chiar foarte bine că aproape fiecare generație de creatori români a dat versiunea sa a sonetelor Marelui Will.
„William Shakespeare n-are nevoie şi de laudele mele. Aş spune doar că, traducân­du-l, m-a sedus, l-am simţit aproape, l-am simţit «acum şi aici», cât se poate de viu. În măsura în care acest sentiment de fraternă prezenţă peste veacuri şi spaţii va însoţi cititorul în timpul lecturii, voi considera modestul meu efort un succes.” (Radu Ștefănescu)
Sonetul II/ Când patruzeci de ierni te vor brăzda/ Și-ţi va apune fala juvenilă,/ A tinereţii haină-ţi va părea/ O vechitură: ai s
ă-ţi plângi de milă./ Vei fi-ntrebat: „Averea unde-o ţii?”,/ Vor da răspuns adâncile găvane/ Ce-ţi îngropară fruntea: „Chiar aci!”/ Dar îţi va fi ruşine, o, sărmane./ Cu mult mai lesne bătrâneţea ta/ Va fi iertată, dacă vei răspunde:/ „Priveşte-acest copil, mă va purta:/ Acolo sunt, pe el întreabă-l unde”./ Și sânge cald prin venele-ngheţate/ Va curge-atunci când moartea-ţi râde-n spate.
 
***
Slavoj Žižek, Refugiați, teroare și alte probleme cu vecinii. Împotriva dublului șantaj. Traducere din engleză de Ciprian Șiulea. Editura Cartier, 2016. Colecția Cartier istoric 
„Cu cât îi tratăm mai mult pe refugiaţi ca obiecte ale ajutorului umanitar și permitem situaţiei care i-a obligat să-și părăsească ţările să persiste, cu atât mai mult vor veni în Europa, până când tensiunile vor atinge punctul de fierbere, nu doar în ţările de origine ale refugiaţilor, ci și aici. Astfel încât, confruntându-ne cu acest dublu șantaj, ne întoarcem la marea problemă leninistă: ce-i de făcut?.” (Slavoj Žižek)
 
***
Eric Hobsbawm, Globalizare, democrație și terorism. Traducere din engleză de Radu Săndulescu. Editura Cartier, 2016. Colecția Cartier istoric
„În această serie de studii, îndeosebi pe teme politice, am hotărât să mă opresc asupra a cinci zone care solicită în acest moment o gândire clară şi informată: chestiunea generală a războiului şi a păcii în secolul XXI; trecutul şi viitorul imperiilor mondiale; natura şi contextul în schimbare al naţionalismului; perspectivele democraţiei liberale; şi chestiunea violenţei politice şi a terorii. Cu toatele au loc pe o scenă a lumii dominată de două procese legate între ele: accelerarea enormă şi continuă a capacităţii speciei umane de a schimba planeta prin intermediul tehnologiei şi al activităţii economice şi globalizarea.” (Eric Hobsbawm)
 
***
Radu Pavel Gheo, Disco Titanic (roman). Colecția EGO. Proză. Editura Polirom, 2016
Vlad Jivan e patronul unei edituri obscure din Timișoara anului 2011 și erou al revoluției din 1989. Face afaceri profitabile cu un fost securist din București, iar în timpul liber îi place să joace baschet și să stea la bere cu prietenii. Discuta pătimaș despre mafia țigănească, despre „invazia” oltenilor care au distrus civilizația bănățeană și – doar pe jumătate în glumă – despre secesiunea Banatului. În trecutul său există însă câteva secrete pe care nu le dezvăluie nici măcar soției lui, Emilia, cel mai întunecat fiind legat de o excursie din 1989 cu părinții în fosta Iugoslavie, în Split, pe litoralul Mării Adriatice. Iar când Emilia îl convinge să meargă în concediu în Croația, Vlad își redescoperă prietenii croați de odinioară, ce poartă cicatricile unui război secesionist, și ajunge să se confrunte cu trecutul său tăinuit.
Disco Titanic este un roman cu adolescenți maturizați traumatic într-o lume copleșită de puseuri naționaliste sau localiste, o carte despre tandrețea și cruzimea care se ascund în fiecare dintre noi.
 
„Un scriitor strălucit, ce va marca o epocă.” (Mircea Iorgulescu)
 
„Cu lecția lui Bulgakov, a marilor prozatori americani și a cineaștilor ruși, cehi și polonezi din anii ’70-’80 bine asimilată, Radu Pavel Gheo e un romancier de mâna întâi.” (Adriana Bittel)
 
***
Nina Corcinschi, Cărțile care mă iubesc. Colecția Efigii. Editura Junimea, Iași, 2016
Plăcerea lecturii, așa cum mărturisește autoarea în „nota introductivă”, a făcut posibilă scrierea acestui volum de cronici literare publicate în reviste de prestigiu în ultimii doi ani. Nina Corcinschi scrie doar despre cărțile care o cuceresc de la primele pagini, doar despre cărțile care au modelat-o, au lăsat o urmă în fibra ei artistică, în sensibilitatea ei. E poate reacția cea mai corectă, mai onestă a unui critic literar, pus în situația dificilă să aleagă din marea producție tipărită a acestei lumi. 
Volumul de critică literară al Ninei Corcinschi, cu un titlu atât de frumos, Cărțile care mă iubesc, e un elogiu pentru scriitor, cititor și pentru timpul prețios rezervat lecturii.
„Nina Corcinschi este o cititoare îndrăgostită (în sensul lui Roland Barthes, model asumat), care știe să profite de „un soi de intimitate de natură erotică” între ea și text. Se lasă sedusă pentru a seduce la rândul ei (eu unul mă declar subjugat!). Dar nu e numai atât: este și un critic onest (critica literară este inutilă dacă nu probează caracterul!), subtil, curajos, capabil să își justifice convingător preferințele. Cărțile care mă iubesc este una dintre cele mai frumoase pledoarii pentru literatura contemporană. De dincoace și de dincolo de Prut – pentru că e vorba de aceeași literatură! ”(Bogdan Crețu)
Ana Druță