Categorii

Parteneri

Poeme în timpuri pandemice

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Poeme în timpuri pandemice

imaginea utilizatorului Călina Trifan

am să mor de frică
 
Cu pletora asta de frici
nu pot duce la capăt o frază
un om cu suflet
şi legat la ochi
cu greu azi scoate-o silabă.
 
* * *
Ştergându-mi o lacrimă
nisipul din ochi am stârnit
aoleu
ce banc a crescut
păcat că nu-i bun de nimic!
 
 
zile rele
 
Şi cerul are zile rele
azi în miez de zi
când s-a întunecat ca noaptea
de jalea lui
am uitat de durerile mele.
 
 
refren
 
Cu picioare grele
şi inimă grea
pe măsură
ce nădejdea-mi se spulbera
„Ajută-te singur şi cerul
te va ajuta.”
şi la a mia repetare
inima încă nu ştie
să-i dea ori nu crezare.
 
 
să nu fie de măsură
 
Libelulă cu aripi sidefii
te-am reperat într-o ramă
argument zilelor din urmă
şi o viaţă de o zi
poate să dea măsura.
 
 
zi a pământului
 
A inspira şi expira
pare a fi un lucru uşor
tu cerule de ce ai sângerat?
Cu gura plină de cenuşă
nu e deloc aşa...
 
în ţinutul ambiguităţii
 
Dacă se poate să te îmbolnăveşti de gripă
în fiecare iarnă,
de ce nu şi de viaţă?”
 
Cu gândul ăsta am ieşit din casă
şi m-am dus la iarbă verde…
 
 
somnul cu veghea
 
În loc să încheie o alianţă
au consfinţit un transfer
în afara timpului
ca să desăvârşească
un poem.
 
 
inima mea
 
Într-o zi bate ca un baros
în alta ca o aripă frântă
fără mănuşi
schimbă tactica
miezul meu tare e ţinta...
 
 
aşa stau lucrurile
 
Pentru unii chemaţi ai clipei
timpul iubirii
trece poate mai lent
pentru cei aleşi
el se comprimă
până la o singură bătaie de inimă.
 
 
n-am nici o îndoială
 
N-are cum să moară
sufletul în atâta albastru
el pur şi simplu se întoarce
la starea cea dintâi
de astru ceresc.
 
 
în ochii tuturor
 
În dialogul monosilab
întreţinut cu atâta impetuozitate
lacrimile întrec
arta cuvintelor potrivite.
 
 
dintr-o mână în alta
 
„Prin perdeaua de raze X
le-a întins o mână
nici fierbinte nici rece
şi i-a tras din lumină!”
dacă îi mai caută cineva
urmele le găseşte
pe inima mea.
 
 
planetele monozigote
 
Ca să supravieţuim
s-au îndepărtat
şi la depărtare de ani-lumină
fiecare-i cu propria traiectorie
dar cauza a rămas comună…
 
 
o mie de ace
 
Ochii
pe care-i iubesc
sunt pernuţe
cu o mie de ace
fără şagă!
Dar bate-m-ar norocul
când şi când
să mă-nţepe
că restul e pleavă.
 
 
în şir indian
 
Într-un fel moare iarba
şi altfel omul
aceeaşi e doar moartea
care (ne)pritoceşte
cu inima netulburată.
 
 
îndatoriri infernale
 
Dacă a văzut că rozele
nu duc la nimic
a schimbat atunci florile
aşa a ajuns
şi în al cincilea anotimp
să vândă flori de plumb...
 
 
menire înaltă
 
Munte semeţ
dacă vrei să ştii de câtă îndârjire
are nevoie un om cu simţul la pământ
ca să-ţi semene
uită-te la mine!
 
 
car de nervi
 
E propria noastră operă
mecanism de direcţie n-are
dar cu el am făcut
toate călătoriile mele
extraordinare.
 
nod în gât
 
Dangătul de clopot
a lăsat o inimă în cer
şi s-a întors după alta
îmi ascund ochii
să nu-l fac
pe câinele meu să plângă.
 
 
derută
 
Derutată plec
şi mă întorc în pagină
derutată
totuşi
tonului imperativ
mă supun
ca soldatul
ordinelor în armată.