Categorii

Parteneri

O carte despre Iulius Caesar

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

O carte despre Iulius Caesar

imaginea utilizatorului Marcel Gherman

Printre nesfârșitele plăceri livrești pe care mi le rezervă biblioteca domestică, se numără și cartea Iulius Caesar, scrisă în anii ’50 de istoricul englez Rex Warner și apărută în traducere românească în 1972, la Editura Enciclopedică Română. Volumul respectiv a fost achiziționat pe la mijlocul anilor ’90 de la un anticariat de la București. Se remarcă și traducerea savuroasă realizată de Georgeta Pădureleanu, într-o limbă ce amintește de cea a lui Coșbuc. Propriu-zis, este o carte de memorii fictive, narată din perspectiva lui Caesar însuși, care-și reconstituie povestea vieții cu o noapte înainte de Idele lui Marte. Această lucrare poate fi considerată în egală măsură și un roman. În prezent, o astfel de formulă literară situată între ficțiune și non-ficțiune pare a fi foarte în vogă. Un amănunt interesant este că volumul de anticariat poartă ștampila bibliotecii unui Comitet Județean al PCR. Este greu să ne imaginăm ce ștab de partid avea astfel de pasiuni literare.
Prețioasa piesă de anticariat este structurată din două părți distincte, care inițial au apărut în original în două volume separate, Tânărul Caesar și Caesar imperial. Bineînțeles, la fel ca și toate ficțiunile istorice, aceasta este doar o interpretare a trecutului, și nu o prezentare a faptelor reale. Autorul nu și-a propus în niciun caz să reproducă adevărul cu precizie. Totuși, cartea oferă o poveste palpitantă și o meditație asupra istoriei și a naturii umane.
La fel ca în toate ficțiunile cu subiect istoric, personajul central al cărții lui Rex Warner se distanțează de la un punct de figura istorică reală. De exemplu: Cato, marele luptător pentru democrație, este portretizat așa cum poate că l-a perceput Caesar însuși, ca pe un pedant nesuferit, care l-a deranjat în permanență. În același timp, Seneca în Scrisori către Luciliu, o carte care, posibil, fusese adresată odiosului său discipol Nero, îl descrie pe același Cato ca pe o voce a rațiunii pentru Caesar. Iar în Pharsalii, poetul Lucan l-a înfățișat pe Cato ca pe adevăratul erou al celebrei sale epopei, iar pe Iulius Caesar ca pe un dictator de factură orientală.
Cartea istoricului englez prezintă o imagine pitorească a Romei, care seamănă foarte mult cu lumea contemporană. Măreața Republică Romană dădea în realitate semne clare de șubrezenie. Aceleași lucruri care se produc acum aveau loc și cu două milenii în urmă. Corupția și setea de putere dominau viața societății. Cei care se erijau în postura efemeră de justițiari și lansau inițiative ce lezau interesele comerciale se puteau pomeni subit cu un proces judiciar înscenat împotriva lor și chiar cu o eventuală condamnare la exil, după cum i s-a întâmplat unei rude mai în vârstă a tânărului Caesar. Mituirea alegătorilor, care astăzi este înfăptuită cu mare discreție, era un lucru comun în Roma Antică. Prioritară nu era patria ante omnia, ci îmbogățirea cu orice preț.
Iulius Caesar a fost doar un produs firesc al timpurilor tumultuoase în care s-a născut, o epocă a marilor schimbări. La fel cum un Richard III avea să apară pe scena politică la apogeul sângeroaselor lupte pentru feude din Anglia Medievală.
În debutul cărții, este prezentată copilăria lui Iulius Caesar. Statutul înalt al familiei sale îi asigura din start perspectiva unei cariere politice. Tânărul Caesar și-a trăit primii ani de viață în umbra faimoasei sale rude, unchiul Marius, și a luptei crâncene dintre Marius și rivalul său Sylla, pe fundalul războaielor civile și al conflictelor dintre plebei și patricieni. Între cele două forțe antinomice, Caesar a optat cu certitudine pentru primul, ca un simbol al vigorii și al schimbării. Unchiul i-a servit ca model prin metodele acestuia de a construi mituri și de a închipui oracole și semne premonitorii prin care să atragă devotamentul soldaților săi.
La un moment dat, copilul Iulius Caesar a făcut un gest care a prefigurat viitorul său de om politic. În admirația unchiului Marius, a organizat împreună cu alți câțiva puștani un fel de manifestație ad hoc, în care a scandat slogane împotriva lui Sylla. Pe neașteptate, Sylla însuși a trecut prin preajmă împreună cu cortegiul său. Mai târziu, această acțiune ridicolă ar fi riscat să-l coste scump pe Iulius Caesar, atunci când avea să se intersecteze pentru a doua oară cu Sylla, devenit între timp dictator. În momentul marilor persecuții inițiate de Sylla împotriva oponenților săi, Iulius Caesar, ajuns la vârsta majoratului, și-a pus viața în primejdie, luând în căsătorie o tânără dintr-o familie proscrisă de regimul lui Sylla. Această transgresiune risca să-i atragă lui Caesar o condamnare la moarte. Pentru o scurtă perioadă, Iulius a devenit fugar, dar până la urmă prietenii săi au reușit să obțină o grațiere din partea tiranului. Atunci Sylla avea să rostească celebra frază prin care își prevenea anturajul să fie prudent cu tânărul Iulius Caesar, care, sub aparența unui june elegant ce acordă o grijă exagerată înfățișării sale, ascunde un caracter total imprevizibil.
Unul din primele posturi importante pe care le-a ocupat tânărul Caesar a fost cel de preot responsabil de cultul flamen. Din acea perioadă, a început să i se tragă legenda de mare iubăreț și de Don Juan al Antichității, pentru ca la o vârstă mai înaintată soldații săi să lanseze butada vă aducem un pervers chilug în cetate.
Printre experiențele incredibile pe care le-a avut Caesar în viața sa a fost și episodul captivității la pirați. Caesar a reușit să câștige rapid încrederea piraților și a ajuns chiar să însceneze spectacole de teatru împreună cu aceștia, pentru a scăpa de plictiseală. Dar după ce relațiile sale i-au plătit recompensa și s-a văzut eliberat, Iulius Caesar a revenit în ascunzișul piraților însoțit de un grup de soldați și i-a prins pe răufăcători manu militari. Ulterior, aceștia au fost torturați și crucificați.
Peste tot pe unde avea prilejul să călătorească, Iulius Caesar își demonstra talentul excepțional de a-și face prieteni, pentru ca apoi să împrumute bani de la ei. Treptat, datoriile lui Caesar au atins sume uriașe și acesta a reușit să scape de amenințarea unui proces intentat de creditori abia când a ajuns într-o funcție politică înaltă.
Pe anumite segmente, acest Iulius Cae­sar înfățișat în cartea lui Rex Warner diferă în totalitate de personajul istoric. Sunt trecute cu vederea monstruozitățile săvârșite în timpul războiului din Galia, în care a exterminat un milion de oameni și a vândut în sclavie triburi întregi, doar pentru a se îmbogăți și a-și ridica ponderea politică. Adevăratul Iulius Caesar este considerat unul din fondatorii artei manipulării istoriei, prin cartea sa De Bello Gallico.
În cea de a doua parte a cărții, Caesar imperial, Iulius Caesar apare ca o fiară hăituită, care încearcă cu disperare să supraviețuiască în lumea politicii. În acest scop, el nu ezită să acționeze in extremis. Datorită curajului și determinării sale demonstrate deopotrivă în calitate de comandant militar și pe arena politică, a devenit curând o forță de nestăvilit, fiind perceput ca o amenințare de toți adversarii săi. În mărturiile istoricilor au rămas suspiciuni despre implicarea tacită a lui Iulius Caesar în conspirația lui Catilina. Au existat cazuri când unii rivali de-ai săi au sucombat în mod misterios. Intrigile țesute de Caesar l-au adus până în situația de a se lansa, mânat de simțul necesității politice, în jocul periculos al triumviratelor, care avea să fie perpetuat și după dispariția sa tragică.
Spre sfârșitul cărții, apare scena frumoasă a triumfului, care însumează simbolic întreaga existență a lui Iulius Caesar, o viață trăită la intensitate maximă. Aici Caesar-naratorul fictiv își exprimă regretul că mama sa nu mai poate să-l vadă în acest moment de glorie. Volumul lui Rex Warner se încheie printr-un pasaj în care Iulius Caesar mărturisește că viața sa împlinită nu mai este amenințată de nimic, în afară doar de pericolul asasinatului și că a doua zi dimineața urmează să participe la o întâlnire cu un grup de senatori.
Știința istoriei nu reconstituie adevărul, ci prezintă doar fapte disparate în legătură cu care putem să facem orice speculație. Iar literatura are niște obiective și mai modeste, oferind doar niște istorisiri cu valoare de divertisment. Bineînțeles, adevăratul Iulius Caesar nu este în niciun caz cel din piesa istorică a lui Shakespeare. La fel după cum monologul patetic rostit de Marlon Brando în rolul lui Marcus Antonius în cunoscuta adaptare cinematografică, după ce crima odioasă a lui Brutus s-a consumat, nu are nimic în comun cu realitatea. Totuși, ecoul acelor evenimente extraordinare ce s-au produs cu două milenii în urmă se perpetuează până în ziua de azi și continuă să ne inspire, ca o mărturie a miracolului ființei umane.