Deși avea doar 28 de ani, jurnalista Aliona Carp era deseori cuprinsă de o adâncă tristețe și încremenea minute bune, cu privirea pierdută în gol, chiar în toiul unor petreceri. Nu că o ducea greu, o ducea binișor – era reporter la televiziunea de știri a Marelui Oligarh și avea un salariu de zece mii de lei, locuia într-o garsonieră cochetă, cumpărată de mama ei ocrotitoare, care îngrijea octogenari în Italia, avea un iubit bun la suflet și harnic, Slavic Badrajan, care instala centrale termice, era frumușică și stăruitoare –, dar senzația că se mulțumește cu un surogat devenea tot mai insuportabilă. Aliona Carp bâjbâia parcă prin preajma fericirii, îi simțea deseori aroma îmbătătoare, dar… nu putea s-o atingă și s-o strângă la piept. Fără îndoială, îi lipsea ceva. Era un sentiment foarte neplăcut pe care îl întăreau îndeosebi conversațiile cu prietena Corina Popșoi, o actriță faimoasă, șarmantă, chivernisită, stăpână pe viața ei. Prietenia lor începuse într-o zi în care Aliona îi luase un interviu actriței pentru televiziunea Coordonatorului. Între jurnalista timidă și actrița sigură de sine se înfiripă imediat o simpatie reciprocă și femeile începură să se vadă des, să stea la taclale în cafenele. Corina Popșoi era proprietara unui castel faraonic și soția unui vajnic edil și, de cele mai multe ori, prefera să pălăvrăgească într-o cafenea foarte scumpă, plătindu-i consumația jurnalistei stânjenite nițel de prețurile umflate.
Într-o seară ploioasă, după ce dădură pe gât câteva păhărele de martini, Corina Popșoi decise că era timpul s-o lumineze pe amica naivă: „Alionușca, problema ta cea mare e că te afli într-un con de umbră! Nu ești vizibilă, draga mea. Și nu poți să-ți faci o viață mai frumoasă dacă nu ești cunoscută! Înțelegi?”
Actrița îți țuguie buzele cărnoase într-o grimasă caustică.
„Dar sunt jurnalistă…”
„Jurnalismul tău e un căcățel, draga mea! Dacă erai moderatoare a unui talk-show satiric, ți-aș fi dat dreptate, poate. Dar tu faci reportaje și interviuri cu tot felul de indivizi insipizi. O excepție e interviul nostru. Dar cu o floare nu se face primăvara, Alionușca. Pot să te întreb ceva? Câți urmăritori ai pe Instagram?”
„Păi, vreo cincizeci…”
„Cincizeci?! Dumnezeule! E penibil, scumpete! Eu am 5300 și mi se pare că am rămas în urmă… Iar pe Facebook ai vreo 500 de prieteni, am dreptate?”
Rușinată, Aliona Carp dădu din cap că da.
„Mdaaa… E la-men-ta-bil, scumpete! Cu o mână de prieteni pe Instagram și Facebook nu ai nici o șansă să fii băgată în seamă. Și mai e ceva, Alionușca. Am văzut că ai puține postări și – o să-ți spun pe șleau! – acestea sunt fără spirit, sunt fade. Nu te va respecta nimeni, dacă nu te respecți tu însăți, draga mea. Să luăm, de pildă, ultima ta postare pe Instagram…”
Corina Popșoi luă iPhone-ul și căută contul de Instagram al prietenei. Avea degete lungi și unghii vopsite cu ojă roșie.
„Ufff! Exact asta îmi imaginam! O poză stupidă în care îl intervievezi, cu microfonul în mână, pe un grăsan cu ochi holbați… Patru like-uri… Hihi… E pur și simplu jenant, Alionușca… Și cine e grăsanul?”
„E un analist poltic…”, bâigui Aliona Carp.
„Dumnezeule! Măcar dacă era mai suplu și mai tânăr… Ufff… E o poză care te dezavantajează. E ca și cum ai fi o jurnalistă ratată care cerșește interviuri de la luzări. Și scapă odată de microfoane! Arată-le oamenilor că ești o femeie frumoasă și interesantă, nu o ziaristă nătângă care le dă târcoale luzărilor… Văd că ai și câteva poze cu pisica ta. La ce bun? Pisica e drăgălașă, nu-i vorbă. Însă pasiunea pentru pozele cu pisici e proprie babelor, scumpete. E mai bună poza asta în care ești cu Slavic, dar… fundalul e banal, searbăd. E Sinaia? Mda… Dacă erai pe o plajă exotică, în bikini, sorbind dintr-un cocteil cu umbreluță din hârtie, lumea te-ar fi remarcat. Dar Sinaia nu mai are nici un farmec. Nici nu e de mirare că poza are numai 13 like-uri. Și de ce nu folosești niciodată hashtag-urile? La-men-ta-bil…”
„Păi, nu prea am bani pentru plaje exotice. Și salariul lui Slavic nu e foarte mare. De fapt, e mai mic decât al meu…”, spuse Aliona, roșind până-n vârful urechilor.
„Înțeleg, scumpete, înțeleg! Dar trebuie să-ți dorești să schimbi lucrurile, să ieși din anonimat, să faci bani! Dacă vei dori cu adevărat, vei reuși! În primul rând, cere-i lui Slavic să-și pună curul la treabă. Un bărbat adevărat trebuie să facă suficienți bani pentru femeia lui. Eu, bunăoară, sunt mândră că funcționărașul meu nu se lasă pe tânjală. Tu ești mândră de Slavic? În al doilea rând, tu trebuie să te schimbi! Uite, Alionușca, îți spun ce trebuie să faci. Întâi și-ntâi, tu vei deveni micro-influencer! Îți schimbi stilul de viață, iar eu te ajut. Am să-ți fac cunoștință cu câteva dive și vedete, fiindcă ai nevoie de prieteni vestiți și de companii selecte pentru un transfer de imagine bun. Poți să atragi pe Instagram mulți urmăritori dacă pui fotografii faine, poze în care ești alături de oameni de succes. Tu ești divă pentru omul care te vede în compania unei dive! Asta e regula nescrisă a Instagramului, scumpete! De aceea, nu mai posta poze cu luzări și moșnegi, poze în care ești tristă, obosită, nemulțumită. Pe Instagram tu vei fi zâmbitoare, încrezătoare, îmbrăcată cu gust, alături de oameni de succes. Munții României trebuie să dispară. În locul lor, vor apărea, cu timpul, insulele Canare și Italia. Oamenii sunt atrași de învingători și tu vei deveni o învingătoare! Din când în când, e bine să le împărtășești prietenilor virtuali bucuriile cotidiene, dar și unele decepții, să le spui ce crezi că e OK și ce nu e OK în viața noastră. Ar fi niște scurte reflecții care le-ar arăta oamenilor că ai și creier, nu doar picioare lungi. Sunt câteva țărance idioate pe Instagram care debitează inepții și banalități și adună sute de comentarii. Tu ești fată pricepută și poți inventa lucruri mult mai interesante. Dar nici să fii prea sofisticată nu e OK. Eleganță, încredere în viitor, prieteni faimoși, călătorii în străinătate, observații simple, dar nu simpliste. Asta e rețeta succesului, Alionușca. Numai așa vei deveni un micro-influencer! Apropo, orice micro-influencer poate să facă bani, promovând pe rețele produsele unor companii. Desigur, ca să ajungi în această situație privilegiată, va trebui să cheltuiești niște bani pentru haine și călătorii, dar efortul merită făcut!”
„Crezi că voi reuși, Corina?”, îngână Aliona Carp, copleșită de anvergura acestui proiect de remodelare a sorții.
„Dacă nu credeam, nu-ți mai spuneam nimic, scumpete! E foarte cool să fii micro-influencer! Și nu uita că un micro-influencer are șanse uriașe să devină un ditamai influencer! Și vei face chiar acum primul pas pe calea transformării tale. Vino lângă mine, o să-l rugăm pe chelnerul ăsta tinerel să ne facă o poză. Am s-o pun pe pagina mea de Instagram și o să adunăm o mulțime de reacții! Hai, scumpete, vino-ncoa!”
Când se întoarse acasă, după ce hrăni pisica, după ce își făcu o salată grecească, Aliona intră pe Instagram și… rămase tablou. Poza cu ea și Corina făcea furori, avea 558 de like-uri și 83 de comentarii. Nu mai avusese niciodată atâtea like-uri și comentarii. Niciodată. Plus că-i și veniseră 27 de urmăritori! Era un succes incredibil, care o emoționă profund. O sună imediat pe Corina ca să-i exprime întreaga recunoștință.
„Ăsta-i doar începutul, scumpete!”, îi spuse actrița simandicoasă și o sfătui să fie activă, să nu ignore comentariile și să răspundă cu multă căldură fiecărui compliment.
Formularea mesajelor de mulțumire îi luă mai bine de o oră. Un blogger faimos le aruncase un compliment din straturile superioare ale elitei – „Două femei încântătoare!” –, pe care îl însoțise cu cinci (!) inimioare roșii. Cu obrajii îmbujorați, Aliona Carp îi scrise: „Vă mulțumesc din suflet!”, iar bloggerul, peste câteva minute, îi trimise o cerere de prietenie pe Facebook. De-a dreptul tulburător fu însă mesajul administratoarei paginii Moldovan Fashion, care o invita să posteze fotografii într-un grup pe care îl crezuse inaccesibil! Numai gândul că are acest privilegiu îi depășea puterea de imaginație. Era de necrezut! Planul Corinei Popșoi începea să dea roade chiar în ziua în care fusese conceput.
Vibrația insistentă a telefonului o smulse din hățișurile ispititoare ale rețelelor de socializare. Slavic tocmai terminase de reparat o centrală termică într-o suburbie, băuse o bere cu beneficiarul fericit și îi ardeau tălpile după o nouă noapte de dragoste. Dar o senzație de silă și de jenă o cuprinse deodată pe Aliona Carp când și-l imagină pe Slavic cu berea în mână. Și îi spuse iubitului că e foarte obosită, că vrea să doarmă singură, căci trebuie să plece în zorii zilei la Bălți pentru a face un Vox Populi. Nedumerit, Slavic încercă s-o înduplece, recurgând la vorbe drăgăstoase care odinioară o emoționau, dar acum acestea îi părură Alionei de o insipiditate crasă. De aceea, nu se lăsă convinsă și-i spuse apăsat să vină în altă seară.
Mai zăbovi o vreme în albia largă a Instagram-ului, apoi, când oboseala o doborî, se spălă pe dinți, stinse lumina și se lungi în pat, dar nu putu să adoarmă din pricina croncăniturilor care spintecau obscuritatea de dincolo de geam. În ultima vreme, ceva ciudat se întâmpla cu ciorile din oraș și Aliona avea deseori impresia că le apucase strechea. Ca s-o fure somnul, încercă să se lase învăluită de mireasma îmbătătoare a succesului instagramic, dar se surprinse gândindu-se că bărbatul ei părea a fi un ilustru necunoscut. Da, era de domeniul evidenței, Slavic era un neica nimeni! Și, mai grav decât atât, Slavic se complăcea în anonimat, nu mișca un deget pentru a se pune în evidență și, de fapt, se bălăcea în mocirla lucrurilor anodine. În mod cert, el ar fi putut o viață întreagă să instaleze centrale termice și să fie mulțumit. Dezolantă decădere! Simplul fapt că își petreceau vacanța în munții din România trăda o lipsă de ambiție, o îngustime de minte. Și câtă dreptate avea Corina Popșoi! În timp ce ei umblau cu rucsacuri grele pe poteci de munte, zgâindu-se ca proștii la stâncile prăpăstioase, oamenii cu respect de sine se plimbau pe străzile strălucitoare ale Romei și Barcelonei. Iar convingerea idioată a lui Slavic că ei se odihneau ca boierii punea capac la toate! Câtă ignoranță! Nu, Aliona Carp nu era lacomă de avere și de glorie, dar nici să vegeteze într-o existență searbădă nu voia. Pur și simplu, Aliona simțea cu toată ființa că merită o soartă mai bună și nu mai știa acum dacă-l iubește pe Slavic. Acesta dădea tot mai frecvent impresia că e un mare obstacol în calea ei spre fericire. Într-un târziu, reuși totuși să adoarmă și visă că faimosul cântăreț Ionel Pricoche – un bărbat foarte sexy, cu ochi melancolici și voce catifelată, care făcea mereu shopping la Roma – îi dădea like-uri la postările de pe Instagram…
Într-una din zile, Corina Popșoi îi spuse că va da o petrecere la castel: „Să te pregătești serios pentru party, scumpete! Mai dichisește-te un pic. O să invit numai femei mondene și influencere! E o nouă oportunitate pentru tine, Alionușca. Gândește-te la petrecerea asta ca la o nouă treaptă în urcușul tău spre normalitate…”
Aliona Carp luă aminte la cele spuse de distinsa actriță. Luă câteva sute de euro din banii strânși la ciorap și hoinări prin magazine o zi întreagă. În cele din urmă, își cumpără, în Mall-ul de pe viaduct, o rochie care i se mula perfect pe corp și o pereche de cercei din argint cu cristale Swarovski. Intră într-o frizerie scumpă și se alese cu o coafură la modă. Astfel că la petrecerea actriței Aliona veni îmbrăcată cu dichis. Dar chiar și așa, portul ei părea vetust în comparație cu ținuta eclatantă a influencerelor. Faptul ăsta o întristă nițel, dar, cântărindu-l în minte, găsi imediat consolarea: era o începătoare, nu avea suficienți bani și, deocamdată, nu putea pretinde mai mult. Va veni și timpul ei, trebuia doar să aibă răbdare, căci primele succese de pe Instagram erau mai mult decât încurajatoare. A fost o petrecere perfectă, nemaipomenită, cu mâncăruri și băuturi delicate, iar formația de jazz invitată de amfitrioană executase câteva compoziții muzicale sublime. Pe deasupra, grație Corinei Popșoi, Aliona se întreținuse puțin cu două dive. Nu-i vorbă, divele erau infatuate și o priveau de sus, dar Aliona își rotunji ochii în semn de mare admirație și le câștigă simpatia, după care le convinse să facă o poză împreună, o poză care a doua zi deveni virală pe Instagram.
O necesitate imperioasă era acum călătoria în Italia sau într-o țară și mai îndepărtată, era lăfăitul pe o plajă tropicală. Pentru plajele tropicale însă avea nevoie de mai mulți bani. Să se bazeze pe Slavic cel nepriceput, care făcuse o fixație pentru munții României, ar fi fost o prostie imensă. Mai de folos era, firește, să urmeze neabătut sfaturile Corinei Popșoi, ale actriței unse cu toate alifiile, și să devină micro-influencer. Și Aliona exact asta făcea, doar că nu puteai să te transformi într-un micro-influencer în doi timpi și trei mișcări. De aceea, se gândi că, dacă o să pună ceva bani deoparte, ar putea să ajungă mai repede în Sicilia sau pe Coasta de Azur. Pe de altă parte, trebuia să cheltuiască mai mulți bani ca să arate mai bine la petreceri și în fotografii.
Ei bine, cam în această perioadă de cugetare adâncă, generată de insuficiența banilor, Aliona descoperi că în oraș există o Fundație care… cumpără păcate! O înștiințase o colegă ștearsă, care se ferchezuise ca un manechin cu banii câștigați la Conversiunea păcatelor. Auzind cele spuse de colega ferchezuită, Aliona rămase un timp nemișcată, după care se lovi peste frunte: de ce naiba aflase atât de târziu că există acest chilipir? Păi, dacă se gândea mai bine, avea tot atâtea păcate câte fire de nisip au mult râvnitele plaje tropicale. Un păcat era chiar acela că o bârfea mereu, în redacție, pe colega ferchezuită ca prin minune. Și Aliona Carp se apucă serios de treabă. Se trezea cu noaptea-n cap, se ducea la Fundație, aștepta răbdătoare să-i vină rândul și se întorcea cu bani. În numai câteva zile, făcu 1 800 de euro! Yep! Aliona Carp era în culmea fericirii și chiar se gândea să-l intervieveze pe excentricul șef al filantropilor, deși acesta nu mai era tânăr. Păi, la televiziune, ar fi trebuit să plămădească reportaje și interviuri mai mult de trei luni de zile ca să încropească acești bani.
Într-o seară, Slavic veni cu o șampanie „Cricova” și cu o cutie de bomboane „Chișinăul de seară”. Era un gest frumos, dar Aliona își zise în sinea ei că, totodată, gestul scotea în vileag limitele iubitului. La petrecerile date de Corina Popșoi și de alte vedete, se ciocneau pahare cu șampanie italiană și se savurau pe îndelete bomboane „Lindt”. În cele din urmă, își băgă o bomboană în gură de nevoie, dar se abținu cu greu să nu strâmbe din nas. Mai târziu, după o partidă de sex, de o calitate îndoielnică și aceasta, Aliona se lăudă că făcuse bani buni la Conversiunea păcatelor. În loc să se bucure, Slavic o privi chiorâș: „Dar ce păcate ai, fa?”
„Ei, ca orice om, am și eu niște păcate mici. Nu te gândi la prostii. Dar am făcut parale cu ele, Slăvicuț. N-ai vrea și tu să le vinzi câteva păcate? Ce fain ar fi să faci și tu vreo două mii de euro! Am putea să petrecem o vacanță în Insulele Canare! Ar fi ceva extraordinar, Slăvicuț!”
„Ascultă, Aliona, vreau să-ți spun că mă chiș pe Fundația asta! Sunt niște șarlatani, niște farsori, fa! Cine, în ziua de azi, îți dă bani pe degeaba, ai? Vuiește Chișinăul de escrocheriile acestei Fundații! Proștii își vând păcatele și se dezvață să muncească. Unde s-a mai pomenit ca omul să facă bani fără muncă, fa? Eu atâta știu, fa: trebuie să muncești ca să ai bani! Iar filantropii tăi fac afaceri necurate, fa!”
Aliona Carp se lansă într-o explicație lungă despre filantropie, dar Slavic se culcase deja pe-o parte și sforăia pe nări ca un cal. Și fata simți o dezamăgire cruntă, o dezamăgire amestecată cu repulsie. Înțelese dintr-odată că Slavic era un țăran necioplit, un mocofan care s-ar fi mulțumit toată viața numai cu banii câștigați din reparația centralelor termice, un bădăran care nu putea să-i ofere nimic, absolut nimic! Și se simți profund nefericită. Iar repulsia care i se furișă atunci în suflet nu mai dispăru în zilele următoare. Dimpotrivă, devenea tot mai acută, tot mai râncedă. Se gândea la relația ei cu Slavic cel mărginit și lipsit de finețe doar ca la o mare neșansă. Și ar mai putea oare să devină micro-influencer cu un asemenea bărbat lângă ea?
La scurtă vreme după acest episod dizgrațios, Alionei i se umplu paharul. Fusese invitată la o nuntă fastuoasă, nunii mirilor fiind soții Popșoi, și avusese imprudența să meargă împreună cu Slavic. Ei bine, în toiul nunții, muzica fu oprită pentru ca invitații nunilor să-i felicite pe miri. O animatoare cu talie de viespe și cu zâmbetul până la urechi se apropia cu microfonul de distinșii invitați ai soților Popșoi, printre care se aflau – ce onoare! – Aliona și Slavic. Și ar fi fost ocazia perfectă să producă o impresie favorabilă asupra falnicilor nuntași dacă prostul de Slavic nu se întrecea cu băutura. Nici nu reuși Aliona să-l apuce de braț și să-i spună să tacă din gură, că animatoarea zglobie era deja lângă el, îl întrebă ce are să le spună tinerilor însurăței și îi băgă microfonul sub nasul lat și roșu. Toți își ațintiră privirile asupra tânărului cherchelit, care în clipa aceea mesteca agale o bucată de carne de curcan. Slavic era plin de importanță, iar când văzu microfonul înaintea sa, un aer de superioritate i se așternu pe fața roșie ca sfecla. Proptit în cot, dând impresia că își trăiește momentul de glorie supremă, mestecând carnea de curcan în continuare, Slavic râgâi și spuse cu o voce adâncă: „EU RUGUM!” Animatoarea stătu în cumpănă câteva clipe, neînțelegând dacă Slavic mai voia să zică ceva, în sală se făcu rumoare, iar Alionei parcă i se tăiară picioarele și mâinile. În momentul acela, înțelese că repulsia față de iubitul bădărănos existase de la bun început și că ruptura era doar o chestiune de timp…