Parteneri

Noutăţi editoriale

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Noutăţi editoriale

articol: 
articol: 
articol: 
articol: 
articol: 
articol: 
articol: 
articol: 

Cartea poeziei 2012. Antologatori: Emilian Galaicu-Păun, Mircea V. Ciobanu, Lucia Ţurcanu, Editura ARC
 
„Gândită drept un fel de navă-amiral a anului literar ce s-a scurs, am reprodus, pe de-o parte (la babord, să zicem), cele mai frumoase poezii apărute în volume, cu precizarea titlului şi editurii, pe de-altă parte (la tribord, dacă tot am mers pe acest limbaj marinăresc), am selectat din presa periodică cele mai frumoase versuri din 2011, iarăşi cu indicarea revistei de unde le-am preluat.” (Emilian Galaicu-Păun)
 
Ioan Es. Pop, Unelte de dormit (versuri). Cu 10 desene de Dumitru Gorzo. Editura Cartea Românească, 2011
 
„Penultimul debut remarcabil din poezia optzecistă este al lui Ioan Es. Pop cu Ieudul fără ieşire (1994), nu întâmplător apărut abia după revoluţie. Nici această primă carte, nici următoarele n-ar fi putut apărea înainte. (…) Grotescul, burlescul, calambururile nu împiedică poezia lui Ioan Es. Pop să atingă uneori o puritate excepţională a tragicului.” (Nicolae Manolescu)
 
„Suferinţa nu e impersonală, abstractizată, ca în versurile solarului Nichita Stănescu, ci concretă, bine înfiptă în carnea eroului liric. Poetul întoarce versurile şi imaginile pe toate feţele, cu o dexteritate de invidiat, pentru a prinde cât mai multe dintre nuanţele acestei nenorociri, ale dezastrului individual.” (Daniel Cristea-Enache)
 
 
Leo Butnaru, Drumuri cu şi fără hieroglife (Jurnale Yes-eu de călătorie, 1989-2011). Editura Fundaţiei Culturale Poezia, Iaşi, 2012, 504 p.
 
„De obicei, necesitatea scrierii jurnalului nu se remarcă – în locul ei ar fi parcă o stare de spirit; anume că – jurnalul ca stare de spirit, când se scrie ca de la sine. Iar un jurnal de călătorie ar presupune (şi) tentativa de a dovedi, sieşi şi altora, că lumea nu e chiar atât de cunoscută, sau banală, gri, precum se mai spune uneori. Apoi – mijloc (şi metodă) ca să-ţi reactivezi propria curiozitate, propria sensibilitate, scoţându-le din automatismul neatenţiei pecetluite de înşelătorul déjà vu, când mai sunt încă atâtea de văzut, şi – altfel de văzut, dar mai ales – altfel de înţeles, în registrul particularităţilor şi nuanţelor, redescoperirii şi reactualizării, nuanţării şi scoaterii în relief sub aspect istoric, etnic, cultural; sub aspect istoric, dar şi pe fundalul istoriei, panoramat şi chiar oarecum „regizat”, când e vorba de un eseu de călătorie, un jurnal de călătorie; un Jurnal Yes-eu.(Leo Butnaru)
 
Igor Isac, Cartea aşteptării. Cu o prefaţă de Cornel Ungureanu. Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2011
 
„Apar în carte personaje reale, oameni ale căror biografii le ştiam (bănuiam), itinerarii moscovite pe care, mi s-a părut, le străbătusem şi eu: căi demne de o geografie a literaturii şi a artelor. A fost Igor Isac în preajma acestor vedete, este, în aceste pagini, o istorie secretă a vieţii literar-artistice basarabene, o memorialistică alertă, sau autorul imaginează, pornind de la întâmplări şi de la personaje reale?
Oricum, istoriile de seducător, de îndrăgostit, de boem, de abandonat, de ins urmărit de poliţiile comuniste au un farmec prozastic aparte, cu vibraţie slavă, pe alocuri accentuată de citate din marii scriitori ruşi. Omul din subterană Igor Isac nu e mai puţin legat de fiinţe purtătoare de mesaj creştin.”
(Cornel Ungureanu)
 
Noutăți la Editura Cartier
 
Aureliu Busuioc, Și a fost noapte..., roman.  Colecţia  Rotonda, 2012
 
Aureliu Busuioc, la 84 de ani, publică câte o carte la 3 ani. O scrie la tastatura calculatorului cu lupa. Și a fost noapte... e povestea de dragoste dintre o basarabeancă și un ofițer german în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
„Werner o cuprinse de mijloc: - Fetiţa mea, uiţi în ce lume trăieşti... Te gândeşti la tine? Azi suntem împreună, dar e războiul acesta nebun pe care-l vom pierde... Şi atunci? Am văzut câte ceva din jurnalele noastre de pe al doilea front... Am văzut franţuzoaice tunse chilug în piaţă, fie că au fost amante vremelnice ori soţii iubitoare ale ocupanţilor... Fără  deosebire... Ţi-am propus eu una din aceste variante? Mâine-poimâine, se întorc ruşii aici... Eu m-am îndrăgostit de tine din prima clipă...
Aş vrea să fii soţia mea, nu jertfa mea.... Dar cum? Cum?
Lenţa se ghemui la pieptul lui:
- Werner...
- La voi, la bulgari, se fură miresele?
Lenţa zâmbi, apoi tresări de parcă ar fi fulgerat-o un gând:
- Numai cu voia lor... Fură-mă, Werner... Fură-mă!”
 
Aureliu Busuioc, Hronicul Găinarilor, roman. Colecția CARTIER Clasic, ediţia a II-a, 2012
 
Prin Hronicul Găinarilor Aureliu Busuioc devine primul scriitor basarabean care apare în Colecția Clasic a Editurii Cartier, alături de Oscar Wilde, André Gide, Venedikt Erofeev, Nikolai Gogol, Stendhal, Mateiu I. Caragiale, Ion Luca Caragiale ș.a.
„Un roman ce pune în valoare calităţile lui Busuioc: ironia ţepoasă şi adesea cinică, plăcerea persiflării miturilor fondatoare, echivocul strecurat, subversiv, în prejudecăţi ce par de neclintit în partea noastră de lume... Istoria văzută ca farsă, ca o tragicomedie care ne invită să zâmbim şi, uneori, să râdem isteric, după ce-am epuizat toate resursele de revoltă şi indignare. O poţi privi la scară mare, asemeni lui Tolstoi, în Război şi pace, unde nu se confruntă armate, ci înseşi forţele universului, puse în mişcare de o voinţă trans-mundană. Sau poţi să scrutezi istoria aşa cum o face Busuioc: „la firul ierbii”, răscolind în cotruţa bordeielor părăsite (căci n-am prea avut cufere nobiliare în Basarabia!). Aventura unor găinari, prin secole, vorbindu-ne despre norocul unui neam obişnuit să-şi fure singur căciula.” (Vitalie Ciobanu, fragment de cronică)
 
Noutăți la Editura Polirom
 
Vladimir Nabokov. Blazon de bastard (roman).
Traducere din limba engleză de Anca‑Gabriela Sîrbu. Editura Polirom, 2012
 
Primul roman pe care Vladimir Nabokov l-a scris după ce s-a stabilit în America, fiind şi cel mai provocator din punct de vedere politic. O carte clasică a literaturii moderne.
Blazon de bastard (1947) descrie o lume marcată de tirania unei dictaturi politice. Profesorul Adam Krug, renumit filozof în ţara sa, este singurul care refuză să se supună regimului  prin acceptul de a prelua funcţia de preşedinte al uni­versităţii în noul an de învăţământ, un refuz nu atât principial, cât din motive le­gate de viaţa sa personală, în care are loc o tragedie ce îl face să simtă nevoia de a se retrage pentru o vreme din societate şi a‑şi petrece timpul împreună cu fiul său. Acest lucru este văzut ca un afront adus noii linii de gândire impuse de dictatorul Paduk (întâmplător, fost coleg de şcoală cu Adam Krug) şi „Partidul Oamenilor Obişnuiţi”, pentru care traiul in­dividual este considerat periculos, diferenţele dintre oameni trebuie apla­tizate, iar unica sursă de bunăstare a societăţii este statul. Dictatorul Paduk dispune, aşadar, să fie arestaţi toţi apropiaţii filozofului, sperând astfel să atragă sprijinul lui Krug pentru a valida noul regim şi o nouă lume birocratică, sublimă prin absurditatea ei.
 
Jose Saramago, Evanghelia după Isus Cristos. Traducere de Mioara Caragea. Editura Polirom, 2012
 
Celebra Evanghelie după Isus Cristos, cel mai polemic roman al lui Jose Saramago, reconstruieşte o viaţă apocrifă a lui Isus şi alege drept teme de studiu vina şi responsabilitatea. Deşi fusese înştiinţat că se pregătea masacrul pruncilor, Iosif îşi salvează doar propriul copil, devenind, prin omisiune, complicele crimei lui Irod. Inseparabil de diavol, umbra şi acolitul său, Dumnezeu nu ezită să-şi condamne la moarte unicul fiu pentru a-şi satisface nemărginita sete de putere care, după sacrificiul lui Isus, va cere noi şi noi vărsări de sânge.

tzubhump

jxwsbd tzubhump