articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

articol: 

Vasile Gârneț, Interviu la „Contrafort”, Colecția Rotonda, 2010, 344 p.
 
„Această carte de interviuri cu personalități ale culturii române (majoritatea scriitori) s-a construit din mers, odată cu biografia revistei „Contrafort”, începând cu primul ei număr, apărut în octombrie 1994. Din cele aproape 100 de interviuri pe care le-am făcut în 15 ani de existență a revistei am selectat 25 – texte reprezentative pentru programul editorial al „Contrafortului” și, în bună măsură, pentru preocupările mele de scriitor. Interviurile pun în valoare destine inconfundabile, adesea spectaculoase, expun adevărate modele intelectuale... Transpar în aceste texte temele majore ale revistei „Contrafort”: resuscitarea spiritului critic, sincronizarea cu literatura româna contemporană, etica memoriei, evaluarea literaturii scrise în comunism, specificul național, centrul și periferia, tradiționalism versus postmodernism, intelectualul și puterea, conflictul dintre generații, dialogul Est-Vest, literatura română în lume ș.a. Recitindu-le, m-am convins că aceste texte rămân semnificative pentru realitățile noastre post-89; (re)lectura lor poate furniza tinerilor de azi repere importante într-un scenariu al formării și evoluției intelectuale.” (Vasile Gârneț)
Cartea conține interviurile lui Vasile Gârneț cu: Ion Bogdan Lefter, Constantin Pricop, Gerhardt Csejka, Mihai Cimpoi, Eugeniu Coșeriu, Simona Popescu, Neagu Djuvara, Victor Ieronim Stoichiță, Serafim Saka, Dumitru Radu Popa, Gheorghe Grigurcu, Vasile Romanciuc, Eugen Lungu, Richard Wagner, Aureliu Busuioc, Mariana Codruț, Nicolae Negru, Mircea A. Diaconu, Constantin Cheianu, Ion Simuț, Vladimir Beșleagă, Florin Lăzărescu, Nichita Danilov, Vladimir Tismăneanu, Dorin Tudoran.
 
Umberto Eco, Cimitirul din Praga (roman). Traducere din limba italiană și note de Ștefania Mincu.
 
Cimitirul din Praga spune povestea lui Simonini, un personaj misterios, cu lacune de memorie și dublă personalitate. Nu se știe exact cu ce anume se ocupă – cel mai probabil, cu falsificarea de scrisori și acte oficiale, din moment ce guvernanții, poliția și serviciile secrete din multe țări sunt interesate de munca lui și vor să‑l angajeze. În documentele sale revine obsesiv celebrul cimitir evreiesc din Praga, cu lespezile sale suprapuse și cu ceasul ale cărui limbi se învârt în sens contrar celui obișnuit. Între conspirații și revolte, Umberto Eco arată cum se desenează încet‑încet noua tablă de șah pe Vechiul Continent în a doua jumătate a secolului XX. Un roman cutremurător, despre aspecte ale unei politici trecute sub tăcere, care aruncă o lumină sumbră asupra viitorului.
 „Un roman despre putere, despre instrumentele ei oficiale și părțile ei întunecate, despre punctele ei nevralgice (guvernele, Biserica, lojile masonice) și organele ei executive (armatele, administrația, partidele). Un roman istoric care ne dezvăluie cum se fabrică și cum funcționează Istoria.” (L’Unità)
 
Tamara Cărăuș, Capcanele identității, eseu, Colecția Rotonda, 2011, 220 p.
 
„Cândva, am intenţionat să fac o disecţie – să scot afară măruntaiele identităţii naţionale și să afirm: «Uitaţi-vă, așa funcţionează!». Îmi propusesem, într-o cercetare, să scot la iveală interese, pasiuni, fixaţii, iluzii, ascunse toate sub pretinse identificări naţionale. Speram că voi putea oferi o explicaţie care să-i lumineze pe toţi și să-i elibereze din ghearele identităţii naţionale, și apoi să învăţăm să convieţuim cu identităţi parţiale și deschise. Însă degrabă aveam să descopăr că, la fel ca identitatea naţională, și studiul ei este împânzit de capcane, prima capcană fiind chiar în intenţia de a studia acest domeniu: oare nu cumva atunci când pretindeam că aleg o temă de cercetare, de fapt, mi-am dezgolit propria rană identitară? Adun în această carte, ca într-o confesiune, capcanele și rătăcirile mele (academice), cu speranţa că astfel mă voi izbăvi, pentru totdeauna, de păcatele căutării identitare, iar posibilul cititor al acestei cărţi va învăţa să le evite.” (Tamara Cărăuș)
 
Samuel Beckett. Opere I. Integrala prozei scurte. Traducere de Ileana Cantuniari şi Veronica Niculescu.
 
 Samuel Beckett, câştigător al Premiului Nobel pentru Literatură, este unul dintre cei mai profunzi, mai originali scriitori ai secolului XX. Felul în care proza lui exprimă suferinţa şi izolarea conştiinţei umane a schimbat faţa literaturii universale. Beckett vorbea despre proza scurtă ca despre unul dintre momentele importante ale operei sale, un mediu extrem de intens în care şi-a distilat ideile. Strânsă într-un singur volum, proza lui dă imaginea evoluţiei artistice, dezvăluindu-i în acelaşi timp scriitura ca parte a unui proces într-o perpetuă mobilitate.
 „În mintea majorităţii cititorilor, numele lui Beckett este legat de misteriosul Godot, care până la urmă ar putea să vină sau nu - dar care, orice am spune, a creat starea de spirit a unei generaţii. În proza sa, Beckett este artistul posedat de viziunea unei vieţi neconsolate, lipsite de orice urmă de demnitate sau de speranţa mântuirii, în faţa căreia minciuna e inutilă. Beckett dă expresie acestei viziuni printr-o limbă de o rară vigoare stilistică şi subtilitate intelectuală: iată ce-l aduce în rândul celor mai mari prozatori ai secolului XX.” (J. M. Coetzee)
 „Nefericirea e cel mai distractiv lucru din lume, credeţi-mă. Da, da, e cel mai comic lucru ce vi se poate întâmpla.” (Samuel Beckett)
 
 
Cărţi noi la Editura ARC
 
Revoluţia Twitter, Episodul întâi: Republica Moldova. Chişinău, 2010
Carte realizată în colaborare cu Editura Ştiinţa.
 
Centrul istoric al Chişinăului la începutul secolului al XXI-lea. Repertoriul monumentelor de arhitectură. Boris Gangal, coordonator general de proiect. Chişinău, 2010
 
Ion Varta, Tatiana Varta, Igor Şarov, Asasinările în masă din RASSM în perioada Marii Terori. Volumul 1. Documente desecretizate din arhivele MAI şi SIS ale Republicii Moldova. Chişinău, 2010
Carte realizată în colaborare cu Editura Cartdidact.