Categorii

Parteneri

Noi formule literare: new weird, flash fiction, bizarro

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Noi formule literare: new weird, flash fiction, bizarro

imaginea utilizatorului Marcel Gherman

În ultima perioadă se poate constata apariția unor fenomene emergente în literatura de ficțiune. Dintre acestea se remarcă în mod deosebit curentul new weird, care se bucură astăzi de o popularitate imensă. Ficțiunea new weird integrează o diversitate largă de subgenuri, precum proza fantastică, science-fiction, fantasy, horror, proza absurdă, suprarealistă și chiar basmul cult. Acest gen se revendică de la vechea proză weird publicată în revistele pulp, în special într-o publicație americană, cea numită Weird Tales, care a lansat autori influenți precum H.P. Lovecraft, Clark Ashton Smith și Robert E. Howard. Propriu-zis, new weird este în egală măsură un gen de ficțiune și o grupare literară largă, a cărei origine se regăsește în corespondența întreținută în anii ’20 și ’30 ai secolului XX de scriitorul H.P. Lovecraft cu foarte mulți colegi de breaslă. Termenul englez weird fiction se traduce prin ficțiune ciudată și este aplicat unei creații literare care își propune să-l uimească pe cititor, să-i provoace imaginația.
În același timp, genul new weird integrează uneori niște subiecte și teme specifice, precum cele ale poveștilor cu amnezici care se trezesc într-un teritoriu necunoscut și se lansează într-un periplu în căutarea adevărului. Romanul lui Robert Bloch Psycho, ecranizat de regizorul Alfred Hitchcock, se înscrie perfect în acest tip de scriitură cu identități și realități fluide. De altfel, în adolescență, atunci când făcea abia primii pași în arta scrisului, același Robert Bloch a corespondat cu H.P. Lovecraft.
Poveștile cu accederi supraomenești spre realități superioare, experiențele mistice transcendentale, contactul cu spiritele sacre ale universului, fuziunile cu infinitul, accederea la memoria ancestrală și la o cunoaștere supranaturală, ficțiunile cu șamani moderni și călătorii spre alte realități țin și ele de curentele weird și new weird. Nuvela lui H.P. Lovecraft Through the Gates of the Silver Key (Prin porțile cheii de argint), care face parte din ciclul dedicat personajului Randolph Carter, este un exemplu în acest sens. Textul descrie contactul protagonistului cu zeul suprem Yog-Sothoth, care-i oferă o revelație asupra esenței lumii și existenței umane, o formă de filosofie monistă similară doctrinei indiene Advaita Vedanta.
O altă proză de acest tip, The City of the Singing Flame (Orașul flăcării cântătoare), semnată de Clark Ashton Smith, urmărește periplul unui erou care descoperă întâmplător un portal spre o altă dimensiune și călătorește spre un oraș mitic situat între lumi. Aici se află o trecere către un pământ paradiziac la care doresc să ajungă călători din toate universurile paralele.
Scriitorul Philip K. Dick (1928-1982), considerat cel mai talentat autor de SF și chiar „un Jonathan Swift modern”, a practicat un model de proză ce se înscrie și în cel al genului new weird. Romanele sale au avut ca temă incapacitatea omului modern de a distinge adevărul asupra identității și realității, ca sursa unuia dintre conflictele centrale ale lumii contemporane. Estetica acestor romane se identifică mai curând cu grotescul ludic al serialului polițist Starsky and Hutch decât cu imaginile hiperrealiste din filmul Blade Runner, adaptarea volumului Do Androids Dream of Electric Sheep? (Visează androizii oi electrice?). De fapt, acest film a fost lansat abia după dispariția scriitorului.
Cei mai importanți reprezentanți ai curentului new weird din ziua de azi sunt prozatorii Brian Evenson și Michael Cisco. Romanul lui Brian Evenson The Deaths of Henry King (Morțile lui Henry King), apărut în 2018, înfățișează destinul unui personaj căruia îi este dat să moară de câteva zeci de ori consecutiv. Iar în romanul Animal Money (Bancnotele-animale) (2015), Michael Cisco prezintă o lume fantasmagorică în care banii sunt înlocuiți printr-o formă ciudată de monedă vie.
Unul dintre cele mai interesante cicluri de romane new weird apărute în ultimii ani este trilogia lui Jeff Vandermeer Southern Reach (Limita Sudului), apărută în traducere românească: Aria X, Editura Trei. Subiectul acesteia se desfășoară în zona unei anomalii unde a pătruns o formă de viață sosită din spațiu sau dintr-o altă dimensiune. O agenție secretă americană trimite comandouri ce au misiunea de a cerceta proprietățile Ariei X. Apropo de acest lucru, în cadrul unui interviu, scriitorul Jeff Vandermeer a mărturisit că ideea cărții i-a venit într-un vis în care i-a apărut textul unei profeții apocaliptice. Autorul a memorat acest text și l-a inclus într-un pasaj din roman.
Astăzi dezvoltarea rețelei Internet a facilitat o ascensiune a literaturii independente și în special a prozei scurte pe net. În acest mod, așa-numita flash fiction, o formă nouă de ficțiune foarte scurtă, a ajuns să prolifereze în mediile virtuale. De obicei, o proză flash fiction se rezumă la un volum de sub o mie de semne tipografice și se distinge printr-o scriitură cu caracter experimental, similară celei din poezia contemporană. Această ficțiune se distanțează de limbajul direct al prozei tradiționale și solicită din partea autorului un nivel superior de stăpânire a limbajului literar. Scriitorul Ovidiu Bufnilă este unul dintre cei care practică genul flash fiction în literatura română. Un exemplu este schița sa Cozonacul venusian, care se remarcă prin umorul ei și prin avalanșa de imagini grotești concentrate într-un spațiu extrem de compact.
În 2005 în Statele Unite a apărut curentul literar bizarro, o formă de proză absurdă, care aplică metode inspirate din literatura de avangardă, cu un accent pe elementul grotesc și fantastic. Genul bizarro ar putea fi considerat un echivalent în variantă lungă de roman și nuvelă al ficțiunii flash, urmând o formulă scriitoricească similară. Un exemplu de proză bizarro este cartea Berzerkoids, semnată de MP Johnson și câștigătoare a Premiului Wonderland pentru anul 2016, un trofeu acordat de comunitatea bizarro. Berzerkoids este o colecție de povestiri cu personaje care se pomenesc în situații neverosimile și o sfârșesc rău, precum un artist de muzică hardcore care călătorește în viitor pentru a-și salva fiul nenăscut sau o femeie care ajunge la autodistrugere după ce din pieptul ei începe să răsune muzică punk rock.
Un alt fenomen literar recent este așa-numita fanfic, prescurtat de la fan fiction, o proză scrisă de fani și inspirată de produse mediatice de mare popularitate, de seriale de animație japoneze, jocuri de computer, filme hollywoodiene sau romane SF și fantasy de succes. De cele mai multe ori, prozele fan fiction sunt distribuite gratuit pe Internet, iar autorii lor își păstrează anonimatul. În pofida faptului că genul fan fiction este practicat în mare parte de amatori, se întâmplă ca anumite texte fanfic să se înscrie în criterii de exigență literară acceptabile. Am putea exemplifica această formă de ficțiune printr-o nuvelă inspirată de seria de animație Cyber City Oedo 808, lansată la începutul anilor ’90 în Japonia. Acest text plonjează în trecutul unuia dintre cei trei protagoniști, boxerul cyborg Gogul, și prezintă un episod în care acesta se răfuiește cu membrii unei bande, însoțit de partenera lui.
În același timp, pe baza produselor mediatice s-a format și o literatură scrisă de autori profesioniști, angajați oficial de studiourile respective. De câteva decenii a devenit un lucru comun de a lansa romane inspirate de filme hollywoodiene de succes. În acest domeniu s-au remarcat scriitori precum Alan Dean Foster și R.A. Salvatore. În baza seriei Războiul Stelelor a fost realizat un amplu ciclu de romane. Mai nou, jocul de computer Halo, care s-a vândut în câteva zeci de milioane de exemplare, a generat o serie de peste 40 de romane ce-i continuă subiectul, cărțile fiind elaborate de o întreagă echipă de scriitori. Jocul și romanele Halo urmăresc lupta disperată a supersoldatului cu numele de cod John 117 într-un război interplanetar cu o civilizație extraterestră.
Pentru un alt joc de mare succes, Mass Effect, un SF spațial al cărui erou central, comandantul Shepard, devine salvatorul întregii galaxii, scenaristul-șef al jocului, Drew Karpyshyn, a scris câteva romane care completează această saga de mari proporții. Scriitorul James Swallow, care anterior a lansat 17 cărți devenite bestsellere New York Times și a realizat scenarii pentru filme și seriale de televiziune, a scris romanul Deus Ex Icarus Effect, inspirat de jocul Deus Ex 3 Human Revolution, pentru care a elaborat scenariul. În Japonia, în baza unuia dintre cele mai populare seriale de animație lansate în ultimii ani, Sword Art Online (Arta spadei online), a fost inițiată o amplă saga în proză. Cel de-al zecelea volum al seriei, semnat de Reiki Kawahara, surprinde prin complexitatea intrigii și vehiculează noțiuni avansate legate de tehnologiile computerizate, fiind un mod excelent de a dezvolta inteligența și imaginația cititorilor adolescenți.
Este evident că în prezent producția de carte nu se află în niciun caz în stagnare. Iar noile tehnologii mediatice nu prejudiciază literatura, ci dimpotrivă, oferă alte mijloace de promovare a lecturii.