Parteneri

Marshall McLuhan: „Medium is the Message”

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Marshall McLuhan: „Medium is the Message”

imaginea utilizatorului Marcel Gherman

Legendarul Marshall McLuhan (1911-1980) a fost unul dintre iniţiatorii studiului tehnologiilor mediatice şi al impactului lor covârşitor asupra lumii. Previziunile sale extrem de precise l-au transformat într-un adevărat profet al erei informaţionale, expresiile memorabile global village şi medium is the message fiind astăzi mai actuale ca oricând. Un maestru al elocinţei, McLuhan a devenit el însuşi o figură emblematică a spaţiului mediatic pe care l-a cercetat, prin excepţionalele sale discursuri televizate şi prin imprimările conferinţelor pe care le-a ţinut la universităţi.
S-a născut în localitatea canadiană Edmonton. În 1934 şi-a obţinut masteratul în literatură engleză la Universitatea din Manitoba. Apoi şi-a propus să urmeze studii postuniversitare în Anglia. A încercat să se înscrie la Oxford, fiind însă respins, după care a reuşit să fie admis la Cambridge, unde şi-a luat doctoratul în 1936. Studiile la Cambridge aveau să-l influenţeze în mod substanţial, curentul New Criticism din literatura americană şi metodele de dezvoltare a percepţiei având un rol important în formarea viitorului cercetător.
În această perioadă Marshall McLuhan ia decizia să se convertească la catolicism, sub impresia eseurilor filosofice ale lui G.K. Chesterton. Unii disting în această opţiune o atracţie spre modelul lui Teilhard De Chardin, cel care încerca să regăsească armonia dintre spirit şi raţiune, sau spre ştiinţa de inspiraţie creştină a lui Leibniz, eclipsată de ştiinţa ateistă promovată de Newton. În acel moment, mama lui Marshall McLuhan şi-a exprimat îngrijorarea că o astfel de decizie i-ar putea provoca dificultăţi în cariera lui academică.
Şi într-adevăr, traseul lui McLuhan nu a fost lipsit de obstacole, la fel ca şi în cazul altor mari reformatori. Mulţi profesori universitari au lansat atacuri virulente asupra sa şi obişnuiau să le interzică studenţilor să-i citeze ideile neortodoxe.
În 1951 apare cartea de debut a lui Marshall McLuhan, Mireasa Mecanică. Folclorul Erei Industriale, unul dintre primele studii ale aşa-numitei „culturi de consum”. Volumul încearcă să descifreze semnificaţiile unor slogane publicitare şi să elucideze caracteristicile civilizaţiei moderne printr-o serie de schiţe pline de umor. Mireasa Mecanică i-a adus lui McLuhan reputaţia de expert în campanii mediatice, el fiind ulterior abordat în calitate de consultant de multe entităţi corporative de prestigiu.
Monografia sa Galaxia Gutenberg: Geneza Omului Tipografic (1962) este un elogiu adus cărţii ca fundament al culturii europene. Din momentul descoperirii maşinii de tipar, când cărţile au devenit accesibile publicului larg, acestea au constituit cel mai important factor educativ şi au determinat evoluţia intelectuală a societăţii umane.
După cum constata McLuhan, lectura este o ocupaţie prin excelenţă individualistă: citim în izolare, concentrându-ne în fiecare moment asupra unei singure idei. În schimb, era electronică este privită de McLuhan ca o revenire la un nou tribalism, la o recolectivizare a spaţiului privat. Peisajul mediatic actual se manifestă drept unul al simultaneităţii, spectatorul fiind bombardat de un amalgam de semnale senzoriale contradictorii. Aceleaşi emisiuni televizate şi radiofonice, aceleaşi şlagăre muzicale şi programe de ştiri sunt receptate concomitent de milioane de oameni, formând astfel un sat global.
Realităţile solipsiste ale indivizilor din era dominată de literatură sunt astfel înlocuite de o singură realitate mediatică globală. Odată cu proliferarea audiovizualului, McLuhan anunţa chiar perspectiva neplăcută a întoarcerii la analfabetism. Alvin Toffler specula, la rândul său, în Al Treilea Val că, odată cu apariţia dispozitivelor electronice cu comandă vocală, oamenii ar putea să se dispenseze de scris şi de lectură.
Cunoscutul grafician japonez Masamune Shirow constata din aceeaşi perspectivă că tehnologiile moderne se transformă într-un fel de magie, fiecare fiind capabil să le utilizeze fără să ştie cum funcţionează. Marshall McLuhan şi-a manifestat îngrijorarea că dacă gândirea umană nu va fi în stare să exprime principiile de funcţionare a tehnologiei într-un limbaj raţional, atunci dezastrul va surveni în mod inevitabil.
Cartea Să Înţelegem Mass-Media: Extensii ale Omului (1962) a abordat această problemă esenţială, lansând sintagma Medium is the message, care implică cercetarea mijloacelor mediatice propriu-zise, dincolo de conţinutul pe care-l transmit. Conform lui Marshall McLuhan, fiecare tip de mediu informaţional influenţează individul într-un mod specific, după cum cărţile cultivă alte calităţi decât televiziunea şi radioul. Astfel, el ajunge la concluzia că diversele surse mediatice constituie nişte forme de educaţie alternativă capabile să-l formeze pe om în egală măsură cu şcoala.
Marshall McLuhan observa rolul important al tehnologiei în dezvoltarea inteligenţei. El anticipa încă din anii ’60 apariţia reţelei Internet şi propunea aplicarea computerelor pentru sistematizarea cunoaşterii umane, construind astfel un paradis borgesian, o bibliotecă universală unde poate fi accesată orice informaţie.
Cercetătorul a prefigurat, de asemenea, dilema digitalizării. Apropo de filiaţia sa catolică, în cadrul unui dialog televizat cu un reprezentant al Bisericii, acesta opina că în momentul în care apelează la tehnologiile de comunicaţie, chiar şi în timpul banalelor conversaţii telefonice, oamenii se dematerializează şi se transformă în îngeri.
În 1967 îi apare cartea Medium is the Massage: Un Inventar al Efectelor, în care Marshall McLuhan a încercat să-şi ridiculizeze propria expresie devenită între timp un clişeu, propunând noţiunea de masaj mediatic, care vizează efectele creaţiilor mediatice asupra spectatorului. De asemenea, el a introdus noţiunile de mass-media fierbinte şi rece, ce vizează gradul în care acestea solicită atenţia publicului.
Într-o altă lucrare, Război şi Pace în Satul Global (1968), McLuhan anunţa că era informaţională va fi „o perioadă de tranziţie asociată unor mari suferinţe şi unor peripluri identitare tragice”. După părerea sa, oamenii tind să reacţioneze violent atunci când le este lezată identitatea. Această idee este valabilă în cazul grupurilor etnice din Statele Unite şi explică într-o anumită măsură incidentele violente ce au loc tot mai frecvent în instituţiile de învăţământ americane, unde domină o atmosferă de alienare, ce provoacă crize identitare profunde.
Iar volumul De la Clişeu la Arhetip (1970) analizează modul în care diverse fraze şi expresii fără relevanţă, lansate prin intermediul mass-media, se transformă prin repetiţie în concepte de referinţă. McLuhan face aluzie la Teatrul Absurdului, în special la piesa lui Ionesco Cântăreaţa Cheală, precum şi la romanul lui Joyce Finnegan’s Wake (Veghea lui Finnegan). De asemenea, el se referă la conceptul lui Pascal asupra „limbajelor inimii despre care mintea nu ştie nimic”, marginalizate în epoca raţionalistă a literaturii, şi susţine resuscitarea lor în lumea de azi.
La sfârşitul anilor ’60 Marshall McLuhan a fost diagnosticat cu o tumoare cerebrală benignă, căreia a reuşit să-i supravieţuiască. Activitatea sa ştiinţifică a continuat, dar, evident, cu un randament diminuat. În 1979 însă a suferit un atac cerebral, după care, un an mai târziu, a decedat în somn, la vârsta de 69 de ani.
Cercetările de mare interes ale lui Marshall McLuhan sunt continuate astăzi de numeroşii săi discipoli. Chiar nu demult, în 2011, fiul său Eric McLuhan a lansat la Editura Peter Lang un nou volum, intitulat Teorii ale Comunicaţiei, care perpetuează ideile ilustrului său tată în secolul XXI.

zybvsko

tjzznqae zybvsko