În ultimii ani tot mai mulți scriitori și artiști par a fi preocupați de un joc intelectual pasionant, cel al construcției unor lumi imaginare, cu istoria, geografia, flora, fauna și culturile lor. De la cartea Lordului Dunsany Zeii din Pegana, până la antiutopia lui Brian Aldiss Helliconia sau la proaspăt-anunțata serie pentru adolescenți dedicată tărâmului Abarat, pe care romancierul Clive Barker o consideră cel mai interesant proiect din cariera sa de până acum, în toate aceste lumi secundare, după cum le-a definit J.R.R. Tolkien, prevalează elementul ludic. Este, bineînțeles, un subiect care presupune o abordare mai amplă, însă mă voi rezuma aici la un singur aspect din procesul de construcție al unor universuri fantastice, cel al limbilor imaginare.
Un exemplu clasic în acest sens îl oferă faimosul Codex Seraphinianus, un fel de bestiar modern al unei lumi alternative, lansat în 1981 de artistul plastic italian Luigi Serafini. Acest adevărat monument al imaginației conține o serie de ilustrații ciudate, însoțite de un text scris într-un alfabet și într-o limbă pe care deocamdată nimeni nu a reușit să le descifreze. Totuși, mai mulți cercetători au descoperit cheia pentru sistemul de numerotare a paginilor, care s-a dovedit a fi alcătuit din 21 de cifre. Acest amănunt ne face să bănuim că textul misterios din Codex Seraphinianus ar avea un conținut coerent. Lucrarea lui Luigi Serafini se asociază cu povestirea borgesiană Tlon, Uqbar, Orbis Tertius, ce reprezintă un simbol al intruziunii unei culturi imaginate în lumea reală și aduce în memorie metoda steganografiei, prin care cărțile oculte din Evul Mediu și Renaștere erau scrise într-un limbaj cifrat, accesibil doar inițiaților.
Dacă e să mă refer la același subiect al limbilor artificiale, puțini sunt astăzi cei care au auzit de esperanto, proiectul eșuat al unei lingua franca, inițiat în perioada postbelică.
În ultima jumătate de secol s-au dezvoltat așa-numitele limbaje de programare, în care sunt scrise programele de computer și care asigură comunicarea om-mașină. Acestea se împart în limbaje de nivel înalt, mai apropiate de modul de gândire al oamenilor și, prin urmare, mai comode, și limbaje de nivel jos, care se apropie într-o mai mare măsură de codul de funcționare al computerelor, numit de programatori cod-mașină (machine code). Era informaticii a adus mutații lingvistice ciudate, precum volapuk, o variantă a limbii ruse scrisă cu caractere latine, din cauza limitărilor impuse de computerele din primele generații. Numele acestei forme hibride a fost preluat în glumă de programatorii ruși de la cel al unei limbi vorbite de nativii din Siberia.
Anumite produse mediatice de ultimă oră vor să ne surprindă prin originalitatea lor. Ca un exemplu, autorii jocului de computer Star Citizen, o superproducție în stil Războiul Stelelor a legendarului regizor de jocuri Chris Roberts, l-au invitat pe lingvistul Britton Watkins să elaboreze niște limbi noi pentru rasele extraterestre din acest univers digital. După cum o demonstrează lingvistul însuși, acestea nu sunt în niciun caz simple onomatopee, ci limbi funcționale, cu vocabularul, gramatica și alfabetul lor specific. În cazul civilizației Xian, Britton Watkins s-a inspirat din limbile vorbite în China. Xianii sunt o rasă de reptilieni urâcioși (un clișeu care merge în orice ficțiune SF), ce explorează spațiul de câteva zeci de milenii. Toți cetățenii Xian fac câte treizeci de ani de serviciu militar obligatoriu. La fel cum s-a întâmplat în istoria antică a Chinei, civilizația Xian a devenit imperiu după ce a supraviețuit unei îndelungate perioade de conflicte interne ce seamănă cu Epoca Regatelor Combatante.
Un aspect interesant al limbii Xian este că, la fel ca și în chineză, semnificația cuvintelor este determinată de tonalitatea vorbitorului. Alfabetul Xian are un aspect asemănător cu hieroglifele chineze, dar în realitate diferă totalmente de acestea.
Pentru a promova jocul Star Citizen, Britton Watkins a început să predea cursuri online de limbă Xian. El își previne discipolii virtuali că studiile lor vor fi mai dificile decât cele de latină și greacă, dar în schimb mai ușoare decât dacă ar fi optat pentru chineză sau japoneză. Formula politicoasă de salut a Xianilor este Xe sue len. Iar pentru a întreba un reptilian Ce mai faci?, va trebui să spuneți Athu muexoa. În cazul în care respectivul se va afla într-o bună dispoziție, el vă va răspunde prin Kol, un echivalent al cuvântului cool din engleză. Pentru a-și amuza publicul, în cadrul unui eveniment de prezentare a proiectului Star Citizen, specialistul în xenolingvistică a apărut cu un tricou pe care fusese împrimat chipul fioros al unui general Xian, alături de inscripția E chi kao xyo mama, tradusă în engleză prin The beast is in the house, iar în română, prin Bestia e în casă. În context, cuvântul mama din limba Xian înseamnă animalul interior. Această frază poate avea două sensuri alternative, fie că acel general este foarte sever față de subalternii săi, fie că e un mare petrecăreț (party animal) și îi place să-și piardă timpul liber prin baruri și cluburi.
Britton Watkins are deja o experiență de câțiva ani în elaborarea unor limbi artificiale pentru cineaștii de la Hollywood. Printre proiectele sale recente se numără și un episod Star Trek și superproducția Avatar 2, ce urmează a fi lansată în curând. Un detaliu interesant pe care-l remarcă xenolingvistul este că, în anumite condiții, limbile imaginare pot intra în uzul curent, chiar dacă inițial sunt vorbite doar de personaje de ficțiune. Limba Xian este un proiect deschis, astfel încât oricine poate să contribuie cu cuvinte noi la vocabularul Xian, să scrie episoade noi din istoria acestei rase sau chiar să compună opere literare în Xiană.
În acest context, filmul Avatar a devenit un proiect de mari proporții, ce a introdus noi standarde în creațiile de acest tip. Pentru a închipui planeta Pandora, regizorul James Cameron a apelat la serviciile câtorva oameni de știință din cele mai diverse domenii: un astrofizician, un inginer, un biolog, un etnograf și un lingvist. Profesorul Paul Frommer de la Universitatea Californiei de Sud a fost cel care a creat limba Navi, vorbită de nativii Pandorei. Limba Navi este inspirată de culturile amerindiene și se distinge prin prezența unor sunete ce nu există în nicio limbă de pe Terra, precum și printr-o serie de inovații gramaticale. De exemplu, în cuvintele Navi, componentele care se supun declinării se află în mijlocul acestora. Astăzi foarte multe persoane doresc să studieze limba Navi și o practică în cadrul unor cursuri speciale sau în conversații online.
Iată câteva mostre ale graiului Navi. Cel mai temut prădător de pe planeta Pandora, cunoscut de coloniști ca thanator, este numit de băștinași palulukan, adică cel de la care ți se usucă în gură de groază. Fraza Palulukan oeti yom se poate traduce prin Am fost mâncat de thanator. Răsfoind dicționarul Navi, aflăm că txur înseamnă puternic, tsmukan se descifrează prin frate, iar tsmuke înseamnă soră.
Se pare că fenomenul limbilor imaginare ia amploare. Câteva universități din Statele Unite au introdus această materie ca obiect de studiu și chiar a fost înființată o Societate Americană a Creatorilor de Limbi Imaginare. Producătorii serialului Game of Thrones, o adaptare a faimoasei saga fantasy semnată de George R.R. Martin, au apelat la sprijinul acestei societăți pentru a-l angaja pe tânărul lingvist David Peterson ca să elaboreze limba dothraki, vorbită de un neam de barbari ce amintesc de traci, precum și limba valyriană, ce aparținuse descendenților unui imperiu arhaic cu același nume. Pornind de la câteva cuvinte și nume menționate sumar în romanele lui George R. R. Martin, David Peterson a reușit să dezvolte niște limbi adevărate ce se pliază pe identitatea culturală a popoarelor respective. Un procedeu similar a fost aplicat la inventarea limbii guturale a klingonienilor din Star Trek.
Am comite o gafă de nepermis dacă, referindu-ne la limbile imaginare, nu am menționa numele lui J.R.R.Tolkien, autorul romanului Stăpânul inelelor. Reputatul profesor de lingvistică de la Oxford, bun cunoscător al culturilor scandinave și celtice și al câtorva limbi arhaice, a conceput pentru saga sa fantasy o limbă a elfilor, în care a scris câteva poeme și cânturi. Ideea de a plăsmui o astfel de limbă l-a pasionat încă din adolescență. În scena finală a încoronării regelui Aragorn, acesta intonează în limba elfilor: Et Earello, Endorenna utulien, Sinome maruvan, ar Aildinyar, tenn Ambar – metta. (Din Nețărmuita Mare am sosit în Tărâmul de Mijloc. Aici voi sălășlui împreună cu urmașii mei, până la sfârșitul lumii.)
Și regizorul George Lucas și-a manifestat o pasiune similară în epopeea sa spațială Războiul Stelelor. Ce-i drept, ființele din această galaxie îndepărtată nu fac decât să reproducă prin onomatopee conținutul unor replici scrise inițial în engleză. Nu este cazul să enumerăm aici toate cele opt milioane de forme de comunicare pe care pretinde că le cunoaște roboțelul C3P0. Uneori discursurile anumitor personaje nu necesită translator, ca în momentul când un cetățean de pe planeta Coruscant își exprimă nemulțumirea față de temperamentul nestăpânit al Cavalerilor Jedi, exclamând Jedi Putu! Sau în scena primului contact diplomatic cu piticii ewok, în care o frază lipsită de tact îi poate transforma pe eroii filmului în feluri de mâncare pentru un mare ospăț.
În fine, este dificil să afirmăm că limbile imaginare își au un rost practic. Dar, după părerea lui Britton Watkins, aceste limbi îi vor ține pe tineri ocupați atâta timp cât nu se împușcă între ei în jocurile online.