Lacrimă tristă și alte poeme

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Lacrimă tristă și alte poeme

imaginea utilizatorului Vasile Romanciuc

Peisaj
 
La Târgu-Jiu,
sus,
pe Coloana infinitului,
soarele
cuib și-a făcut – Creatorul,
în felul acesta,
a pus punctul pe i:
Am fost.
Suntem.
Vom fi.
 
 
Terține pentru tine
 
Iubind, ești născătoare de iubire,
În suflet, porți căldura lumii, toată,
Toată lumina lumii – în privire.
 
Iubirea ta mi-e aripă curată,
Mă faci să zbor cum numai visul zboară –
Așa n-am mai zburat, știu, niciodată.
 
Domnul, de sus, cu mâna lui ușoară,
Ne-a pus cu drag în degete inele…
Iubirea este singura comoară
 
A vieții tale și a vieții mele –
A vieții noastre – două vieți sunt una,
Când dragostea-i stăpână peste ele.
 
Din biblicele vremi, întotdeauna,
Marea Iubire a învins Ispita…
Pe frunte ea ți-a pus cununa, una…
 
Dintr-un verset, te-admiră Sulamita…
 
 
Mozaic
 
Privind în vrav prostia imobilă…
Mihai Eminescu, Pe un album
 
Așa-i: prostia se modernizează,
Vrea, insistent, să-i zicem ignoranță –
Ia uite, dom´le, cum se machiază
 
Și-ncearcă să te țină la distanță 
Ca nu cumva să vezi că e deșartă…
Habar nu are doamna de substanță…
 
Deși o știm, mereu o facem fiartă…
Prostia ca un foc mocnit ne arde…
Ea crede că produce mare artă
 
În fabricile ei patriotarde,
Unde se țes minciuni bine-mbrăcate
Și se prefac cuvintele-n petarde…
 
Aici, pe scena marilor păcate,
Regia este proastă, dar vicleană –
Eșecurile sunt aplaudate…
 
Ni se preface viața-ntr-o capcană?
Se mai întreabă sfintele lăcașuri:
Ce caută satana în sutană?
 
Noi, mieii Tăi, pe biblice imașuri,
Ne-ntrebăm, Doamne,– or fi schimbat 
păstorii
Crinii cei albi pe negrele mișmașuri?
Prostia nu suportă albul florii…
Zadarnic îți tocești, scriind, penița…
Prostia vrea mărire, tronuri, glorii…
 
Vă amintiți, desigur, de Chirița…
Chirița niciodată n-o să moară –
Atât de viguroasă-i este spița,
 
Că-a chirițit deja o-ntreagă țară…
 
 
Lacrimă tristă
 
Mi-e dor de tine, prietene drag 
de la alt capăt de lume – 
n-am mai stat de un secol
la un pahar de vorbă în doi…
Lume, lume, 
lacrimă tristă 
poleită cu glume, 
ce faci, cum faci că 
înstrăinarea
se ține skype
de noi?
 
 
Coroana de gheață
 
Iar ai vopsit în alb pestrița lume,
Iarnă șireată, albă amăgeală…
Ce-ascunzi sub albul pur? Ce e? Și cum e
 
În țara neroziilor de gală?
Ne-ai pus drept rege omul de zăpadă –
Deși stă-n curtea școlii, n-are școală…
 
Paiață îngâmfată… Bufonadă…
Coroana lui de gheață-i temporară –
O fi să cadă de pe fruntea fadă
 
În chiar întâia zi de primăvară…
Dar… primăvara – vai! – ne ocolește,
Și, din păcate, nu e prima oară…
 
Ninsoarea mincinoasă se-ntețește…
Somn prefăcut, cu degetul la tâmplă…
Visul visat în vis nu se-mplinește…
 
În somn, nicio schimbare nu 
se-ntâmplă…
 
 
Pastel
 
Troiene gri… O lume la răscruce…
Ce vis ciudat: ninge cu ochi vicleni…
Se vede-n zare – vine ori se duce? –
O troică trasă de trei cai troieni…
 
 
Unii, alții, aceiași…
 
Și până la tine
au mai fost trădători, 
Iscarioate, 
și până la tine. 
Și după tine 
mai sunt 
și vor mai fi trădători, 
și după tine.
Unii își trădează 
prietenii, familia, dragostea.
Alții își trădează
amintirile, visurile… 
Unii își trădează
neamul, istoria, limba.
Alții își trădează credința, convingerile. 
Și unii, și ceilalți 
trădându-se astfel 
pe sine.
 
Dar, nr.1, artizan al vânzării aproapelui,
cel care ne-a lăsat 
drept rușinoasă moștenire
arta trădării,
ești tu, 
Iscarioate.
Nici până la tine, 
nici după tine, 
nimeni nu și-a folosit 
sărutul ca prefață a răstignirii.
 
Sărutul ca prefață a răstignirii. 
 
 
Despre porci… i proci…
 
Porci obișnuiți, așa cum i-a făcut 
Cel de Sus – râmă
și porci care se porcesc,
așa cum i-a făcut cel de jos – te râmă, 
te dărâmă
 
porci la care le dai lătúri
și porci care te dau în lături 
 
porci cărora le pui sârmă în bot
și porci care îți pun sârmă ghimpată 
în inimă
 
porci normali – viață-n coștereață
și porci cu cravată, care vor să le zici 
„domnule”
 
porci care fac baie-n noroi
și porci care merg la stațiuni balneare 
de lux
 
porci porci
și porci de câine
porci de culori naturale
și porci colorați politic
 
porci de-ai noștri
și porci de-ai lor
 
porci tineri (de lapte)
și porci bătrâni (de votcă)
 
porci pe care-i mănânci
și porci care te mănâncă
 
i proci… i proci…
 
 
Povară
 
N-ai obosit 
să-mi porți sâmbetele 
de luni pân´duminică?
 
 
Presupunere
 
Numai Abel 
(probabil) 
pe Cain – oh! – l-ar putea căina…
 
 
Picturi de Grigorescu la Agapia
 
Dumnezeu legând
naltul cerului
cu-adâncul sufletului…
 
 
Îngrijorări fraterne
 
Mâncăm amândoi
din aceeași pâine.
Eu mușc, flămând, dintr-o parte, 
tu muști, flămând, din partea cealaltă.
Ce facem, frate,
ce facem, frate,
când ajungem
la jumătate?