De această dată, vă voi prezenta o altă prețioasă piesă de anticariat din biblioteca familiei mele. Este Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb, apărut în ediție românească în 1961, la Editura Cartea Științifică, după o versiune italiană lansată în 1939 de Editura Bompiani din Milano. Trebuie menționat că varianta românească a fost realizată prin intermediul unei ediții sovietice.
Volumul editat la București poartă amprenta perioadei proletkultiste, comuniste, a masacrului și operațiunii de degradare a societății românești înfăptuite de ocupantul din Est. Cum ar fi putut să „civilizeze” România acei trimiși ai Uniunii Sovietice, pentru care până și instalațiile sanitare erau un miracol! În carte sunt vizibile multiple schimbări de accente de factură comunistă, menite să atace „viciile” capitalismului și burgheziei occidentale și să laude misiunea de „eliberatori” ai popoarelor asumată de bolșevici.
Dincolo de imixtiunile ideologice, pasionantul jurnal al lui Columb ar fi constituit cu siguranță o lectură plăcută pentru cititorii din România, un fel de respiro de la integrala lui Lenin și operele lui Maxim Gorki aduse de ambasadorii inepți ai Kominternului.
Originalul jurnalului de călătorie al temerarului explorator al Lumii Noi nu s-a păstrat. A rămas doar o variantă adaptată. Totuși, multe din evenimentele datate în acest text alterat lasă impresia de a fi autentice. Istoricii de azi oferă un portret mult mai realist al personalității lui Columb. Cu siguranță, adevăratul explorator nu a fost în niciun caz un sfânt și nu a reprezentat un ideal al moralității. Pentru multe dintre faptele săvârșite de el în Lumea Nouă, astăzi Columb ar merita pe drept cuvânt să fie condamnat ca un criminal și un monstru. Dar, până la urmă, Columb a fost doar un produs al epocii sale, cea a unei Europe care abia își revenea din mizeria secolelor întunecate. Am putea oare să-i acuzăm, din perspectiva noastră, pe reprezentanții unei societăți aflate, cum spunem noi azi, la un „stadiu inferior” de dezvoltare?
Epoca Renașterii a fost totodată și un timp în care europenii, de la regi și nobili până la briganzi și cerșetori, erau copleșiți de o poftă insațiabilă de îmbogățire. Iar soluția cea mai simplă era să prade comorile nemăsurate din acele țări și tărâmuri îndepărtate, despre care începeau să răzbată tot felul de zvonuri. Cu siguranță, Cristofor Columb a fost înainte de toate un aventurier. Se crede că la un moment dat el ar fi exclamat: „Cine are aur obține totul de pe lume și își cumpără un loc în paradis!”
Contrar unor preconcepții, chiar în Antichitate au existat gânditori care considerau că Pământul este o sferă, această cunoaștere fiind uitată în Evul Mediu. S-au păstrat mărturiile unor scene penibile, când Columb încerca să-i convingă pe mai marii țărilor europene să-i sprijine ambițiosul proiect, iar unii clerici și savanți de curte îl ridiculizau și-i spuneau că, după logica bunului-simț, dacă se va îndrepta spre marginile lumii, corabia lui se va prăbuși în gol. Posibil, dacă nu ar fi fost acea eroare de calcul, care l-a făcut să creadă că India este mult mai aproape decât se află în realitate, Columb însuși nu s-ar mai fi încumetat să facă o călătorie atât de grea și de periculoasă.
După lungi ani de așteptare, Columb și-a găsit în sfârșit finanțatori în persoana regelui Aragonului și a reginei Castiliei. Un simpatizant al lui Columb din anturajul regal a reușit să-i convingă aducând următorul argument: „Dacă proiectul va eșua, nu veți avea nimic de pierdut, iar de va reuși, veți câștiga totul!”
Jurnalul primei călătorii, început pe data de 3 august 1492, înregistrează multe incidente interesante. Printre acestea, se numără și cel legat de descoperirea catargului în derivă, rămas probabil de la o corabie scufundată în Atlantic. Au rămas o serie de zvonuri contradictorii despre alți călători care au ajuns în America înaintea lui Columb. În jurnalul acestuia, se mai amintește cum băștinașii de pe o insulă descoperită în noua lume i-ar fi vorbit că ar fi fost vizitați anterior de alți europeni, sosiți cu o corabie înaintea lui Columb. Iar momentul în care au asistat la căderea unui meteorit i-a îngrozit pe membrii echipajelor, fiind probabil perceput de aceștia ca o experiență mistică.
Pe lângă talentul său de navigator, Columb a excelat și prin capacitatea sa de a negocia cu marinarii adunați de prin temnițe, cu care s-a lansat în marea aventură a cuceririi Americii. Este greu de imaginat ce eforturi de persuasiune a trebuit să depună ca să-i înduplece să-și îndrepte corăbiile tocmai spre acele ape interzise pe unde mișună monștrii marini din bestiarele medievale. Pentru fiecare intrare din jurnal, Cristofor Columb făcea o măsurătoare dublă a distanței parcurse în ziua respectivă și, ca să nu-i sperie, îi anunța că au străbătut doar o jumătate din depărtarea reală. Pe deasupra, faimosul explorator și-a presărat jurnalul cu semne prevestitoare ale apropierii de țărm, în care erau văzute păsări și chiar fâșii de pământ ce se dovedeau apoi doar iluzii optice și nori de forme ciudate.
Marele contact cu Lumea Nouă s-a produs exact la timp, pentru a nu încerca prea mult limitele răbdării mult pătimitului echipaj. Evenimentul istoric al primei întâlniri dintre civilizații a avut loc pe data de 12 octombrie 1492. Din jurnal aflăm că membrii expediției lui Columb au fost întâmpinați pe țărm de un grup de tineri complet goi, care-și puneau mâinile pe tăișurile săbiilor soldaților spanioli și se răneau din neștire. Pe Columb și pe camarazii săi însă nu-i interesau schimburile culturale, ci obținerea aurului cu orice preț. Și tocmai aurul era ceea ce lipsea în acele insule. Au urmat nenumărate popasuri și întâlniri first contact, ca să folosesc o expresie din Star Trek. Pe oriunde ajungea, Columb era, în primul rând, preocupat să facă trocuri cu băștinașii, pe care-i deposeda de tot ce aveau mai prețios, în schimbul unor oglinzi, clopoței și cioburi de farfurii sparte. Jurnalul mai menționează că lui Columb îi plăceau foarte mult papagalii colorați pe care-i dăruiau insularii.
Iar restul e istorie.
Drumul înapoi s-a dovedit a fi o altă aventură, la fel precum revenirea acasă a eroilor din Hobbitul și Stăpânul inelelor. Pe când se apropiau de coasta Europei, navele lui Columb au supraviețuit unei furtuni atât de cumplite, încât mai târziu un bătrân care locuia pe țărm avea să le spună că a fost cel mai mare uragan pe care-l văzuse în ultimii 10 ani! Până să ajungă în Spania, pe o altă insulă, Columb a fost nevoit să-l înfrunte pe conducătorul acesteia, care-i sechestrase o parte din marinari. În sfârșit, este de menționat discreția pe care a păstrat-o până în ultima clipă, când navele sale au ajuns în portul de destinație, de teama ca acele comori aduse dintr-o altă lume să nu fie prădate de pirați sau de supușii altor coroane. Acesta a fost sfârșitul primei din cele patru călătorii întreprinse de Columb în America.
Curajul demonstrat de Cristofor Columb a rămas înscris pentru totdeauna în analele timpului. După călătoria sa temerară, istoria avea să fie împărțită între epoca de dinainte de Columb și cea care i-a urmat.
Astăzi, nu au mai rămas teritorii neexplorate pe planeta Pământ. Dar mai mult ca sigur, acei visători care vor veni peste secole și milenii și își vor îndrepta privirile spre cer, tentați să se lanseze în terifiante călătorii spațiale spre stele îndepărtate, vor fi copleșiți de aceleași senzații pe care le avea Columb când contempla apusul soarelui pe țărmul oceanului.