Categorii

Parteneri

J.G. Ballard sau imersiunea în subconștient

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

J.G. Ballard sau imersiunea în subconștient

imaginea utilizatorului Marcel Gherman

Autorul britanic J.G. Ballard (1930-2009) este considerat unul dintre cei mai valoroși prozatori de limbă engleză din a doua jumătate a secolului XX. Activitatea sa literară însumează peste cincizeci de volume de proză, publicate de la începutul anilor ’50 și până la începutul anilor 2000. Biografia sa neobișnuită avea să lase o amprentă specifică asupra ficțiunilor sale, care sondează cele mai profunde straturi ale unui subconștient colectiv bântuit de fantasme. Întreaga creație a lui J.G Ballard se manifestă ca un efort de a defini spiritul complex al omului contemporan și de a afla remedii pentru obsesiile și fobiile sale. Prozele sale impregnate de fantastic și suprarealism demonstrează că adevărata cheie de interpretare a secolului XX, acest secol al monștrilor, rezidă tocmai în contradicțiile din natura umană.
Și-a petrecut împreună cu familia o bună parte din adolescență într-un Shanghai interbelic care se afla sub regimul dictatorului Chan Kai Shi, în cartierul rezervat imigranților occidentali. A devenit deseori martorul unor scene în care cetățeni nativi se prăbușeau pe stradă, morți de inaniție, în timp ce locuitorii cartierului străin consumau Coca-Cola și se bucurau de toate beneficiile vieții în Occident. După ocuparea Chinei de către armata japoneză, J.G. Ballard s-a pomenit internat alături de ai săi într-un lagăr de concentrare japonez. Această experiență dramatică avea să se regăsească mult mai târziu în romanul său Empire of the Sun (Imperiul Soarelui) (1984), pe care l-a definit ca o carte semiautobiografică. Subiectul său a fost inspirat de povestea vieții unui alt adolescent, separat de părinți în timpul războiului, pe care l-a cunoscut în lagăr. Regizorul Steven Spielberg avea să realizeze o adaptare cinematografică a acestui roman, într-o interpretare liberă.
După război, viitorul romancier a revenit în patrie, iar contactul cu metropola londoneză a însemnat pentru el un adevărat șoc cultural. Aici și-a făcut studiile universitare, optând pentru domeniul psihologiei. După cum avea să mărturisească într-un interviu, a ales această disciplină în încercarea de a afla un remediu pentru propriile traume sufletești, dar și pentru cele ale întregii sale generații. Această misiune asumată avea să se regăsească și în pasiunea sa pentru literatură. În scurt timp și-a dat seama că nu va fi în stare să cumuleze meseria epuizantă de psiholog cu cea de scriitor și s-a dedicat scrisului.
Primele romane publicate ar putea fi considerate niște proze SF atipice, care se înscriu în subgenul postapocaliptic. The Drowned World (Lumea scufundată) (1962) își are acțiunea plasată într-o lume în care intensificarea activității solare provoacă o încălzire globală și o creștere considerabilă a nivelului mării. Multe specii de animale dispar, iar altele, precum iguanele și crocodilii, ajung să domine noul mediu. Visele oamenilor sunt bântuite de viziuni din era dinozaurilor. Protagonistul pornește pe urmele unui alt personaj, pe care un instinct bizar îl face să se îndrepte tocmai în direcția opusă lumii civilizate, spre sălbăticia care avansează. Iar Burning World (Lumea în flăcări) (1964) descrie un viitor alternativ în care temperaturile ating cote incompatibile cu viața. Aceste volume de ficțiune au atras cititori adolescenți, care-i trimiteau scrisori de apreciere, dar în același timp aveau avantajul de a dezvolta ample speculații intelectuale pe marginea acestor probleme.
Până în anii ’60 ai secolului XX, critica britanică respingea cu vehemență orice manifestare a curentelor de avangardă în artă și literatură, care erau dominate de modelul realismului cotidian. După cum avea să afirme același J.G. Ballard, scriitorul Graham Greene, unul dintre preferații săi, a fost printre primii care au încercat să se distanțeze de acel cadru prozaic. Ballard însuși s-a manifestat ca un admirator al curentului suprarealist, pe care l-a integrat în majoritatea creațiilor sale.
Romanul său Crash (Accidentul) (1973) a devenit una dintre cele mai scandaloase apariții editoriale ale generației hippie, șocându-i pe mulți prin caracterul său obscen. Cartea are în centrul acțiunii o sectă obsedată de erotism stimulat de accidente auto. Autorul a mărturisit că această carte a avut ca temă atracția omului contemporan pentru senzații extreme, care uneori îi depășesc instinctul de autoconservare. Filosoful Jean Baudrillard a inclus o referință la romanul Crash în volumul său Simulări și simulacre, la capitolul dedicat celor mai importante ficțiuni science-fiction, alături de autori precum Philip K. Dick și John Brunner. În 1995 regizorul David Cronenberg a făcut o ecranizare a acestui roman, cu James Spader în rolul protagonistului.
Nu mai puțin acoperită de scandal a fost apariția culegerii de povestiri experimentale The Atrocity Exhibition (Expoziția de atrocități) (1970), cunoscută și sub titlul Love and Napalm. Export USA (Dragoste și napalm. Exportați Statele Unite), care constituie un manifest împotriva războiului din Vietnam condus de administrația Nixon. Autorul a avut o colaborare bună cu editorii britanici, în schimb atunci când a încercat să propună acest manuscris unei edituri americane, a urmat un dezastru. Imediat după ce cartea a fost tipărită, o privire sumară asupra conținutului cărții a unuia dintre proprietarii editurii a avut drept consecință topirea întregului tiraj, iar puținele exemplare care au supraviețuit valorează astăzi sume exorbitante la anticariate.
J.G. Ballard a demonstrat și un talent veritabil pentru proza scurtă. Printre cele mai memorabile nuvele ale autorului am putea aminti Concentration City (Orașul concentraționar), care reușește să pătrundă în esența statului totalitar. Un grup de prizonieri intenționează să evadeze din Orașul Concentraționar și află că acesta acoperă de fapt întreaga planetă, nu are limite și pretinde că a existat dintotdeauna și va exista mereu. Locuitorii acestei urbi sinistre continuă să studieze și să lucreze, în timp ce unele cartiere dispar, iar populația lor este exterminată prin gazare.
Este surprinzătoare și seria de povestiri plasate în spațiul localității imaginare Vermillion Sands (Nisipurile purpurii). The Cloud Sculptors of Coral D (Sculptorii de nori din Coral D) o are ca personaj central pe Coco Chanel, un adevărat simbol al excentricității. Iar Prisoner of Coral Deep explorează un efect psihologic prin care un individ suferă o eclipsă temporară a rațiunii și regresează spre o amintire dintr-un trecut preistoric, stocată în memoria sa genetică.
Ultimele două volume de proză semnate de J.G. Ballard au fost antiutopiile Millennium People (Milenariștii) (2003) și Kingdom Come (Înstăpânirea Împărăției Cerești) (2006). Primul descrie o rebeliune a clasei de mijloc care se produce într-un viitor apropiat, iar cel de-al doilea abordează relația dintre cultura consumului în masă și totalitarism.
Creația acestui autor talentat și prolific care se distinge prin originalitate și consistență pare să-și păstreze relevanța pentru multe alte generații de cititori.