Inima lui Chopin
 
Inima lui Chopin la Varşovia –
zidită în stâlpul interior al bisericii,
nu poate, chiar dac-ar vrea, să omită nicio slujbă. 
Asistă la spovedania adulterilor şi nefericiților,
numără semnăturile de sub petițiile
contra avortului şi căsătoriei dintre persoane 
de acelaşi sex, 
se strânge la însemnele naţionale,
trecutul şi-l aminteşte de parc-a fost ieri,
în faţa ei turiştii își fac poze selfie,
ea tremură de frig, de teamă, de îndoială, de credință,
se îndrăgosteşte, se dezîndrăgosteşte,
la serile muzicale în onoarea ei
se răsucește în culcuş
ori suspină de fericire,
se leagănă și adoarme în sunet de orgă,
e lovită de insomnie când se petrec răsturnări istorice, 
în eternul joc de-a baba-oarba cu Dumnezeu
ba Dumnezeu nu o poate găsi, ba ea nu-l găsește 
pe Dumnezeu. 
La sfârşitul liturghiei
preotul spune „Mergeţi în pace”,
iar credincioşii grăbindu-se la ieșire
cântă „Slavă lui Dumnezeu”. 
Atunci şi inima lui Chopin vrea să plece,
cu orice preţ, prin ieşirea de siguranţă,
sau prin fisura din cupolă,  
dar nu poți împinge peretele cu capul,
iar cu inima nici atât –
captivă în stâlpul bisericii
muțenia ei o sufocă, pulsează aritmic,
mă tem că nu va rezista până la capăt,
mă tem că, prinsă între preot şi enoriași,
va suferi în faţa tuturor
un atac de cord.
 
 
Întoarcere
 
Când te întorci în oraşul natal
vizitezi galerii și muzee,
te opreşti să asculți cântăreţii pe stradă,
aprinzi lumânări la toate bisericile,
cumperi cărţile recente 
ale scriitorilor din ţară
şi CD-uri cu muzica locului, 
savurezi ciocolată de la fabrica din zonă 
înainte să dea faliment,
o iei spre piaţa unde n-ai mai fost de mult,
stai cu prietenii o oră-două
înainte de film sau de vreun spectacol naţional
care pe ei nu-i interesează. 
 
Când alergi prin oraşul natal
zile-n șir, cu sticla de apă în rucsac,
cumperi magneţi şi brelocuri 
cu motive tradiționale,
te așezi pe băncile rămase
din propriul trecut,
cauți străduţele care-au rămas neschimbate,
fotografiezi clădirile noi de parc-ar fi niște negi
și bombănești, de neînțeles,
când te întorci în oraşul natal
îți dai seama că nu mai ai un oraş natal,
a rămas numai o dată în paşaport,
Place of Birth, locul nașterii fără întoarcere.  
 
 
Libertate
 
În liftul lumii
Libertatea apasă-ntotdeauna pe butonul greşit;
în loc să iasă la parter, iese la subsol,
unde așteaptă la lift nişte hoţi mascaţi
care dau în ea cu pumnii şi picioarele,
sau perverși care-i rânjesc, cu pantalonii lăsaţi,
sau bodigarzi care-o ciupesc de fund
când ea se întoarce la liftul
care-a și pornit, scârțâind,
după care toţi o apucă de sâni,
o trag de picioare, ea se zbate
şi, bătută crunt, se târăște pe scări la parter,
unde copiii cu ghiozdane 
aşteaptă liftul să coboare de la etaj. 
 
„Uite la ea cum arată!”, şușotesc ei,
și aleargă în sus pe scări la casele lor, se încuie,
le e frică de libertate,
nu cumva să le ciocănească la uşă, 
nu cumva să se întindă la pragul lor,
să le ceară apă, pâine sau pat. 
 
Ei nu ştiu că libertatea pe care-o au în viaţă 
se măsoară cu ceştile rămase din serviciul de ceai
la muzeele evreieşti ale lumii,
nu ştiu că mările aruncă la țărm şi oameni, 
nu numai scoici,
nu ştiu cum devine călăul victimă când o decapitează,
iar victimele, când o uită, devin călăi,
ei nu ştiu că metalul ciocanului abia se ține
şi, până să mai izbească, îți cade pe degete direct,
ei nu ştiu că asta e chiar libertatea
despre care învaţă la orele de istorie,
dar uşor o loveşte trenul pe șinele din apropiere,
ei nu ştiu că libertatea pe care o au în viaţă
este suprafaţa albă peste o prăpastie neagră,
la fel cum e burta gravidei
din care şi ei s-au născut,
dar unii abia în moarte 
vor fi liberi. 
 
 
Scrisoare din puşcărie
 
În această închisoare se permit
scrisori de cel mult patru pagini
la patru luni o dată. 
50 de cuvinte pe zi,
1 500 pe lună. Mult?  Puţin?
Nu fi nebun să scrii în ele
despre recursuri în instanță,
manevre politice,
calcule financiare,
revelaţii religioase,
aluzii sexuale,
secrete codificate,
ori să pomeneşti de arme şi droguri,
planuri, ameninţări, 
evadări şi atacuri. 
Cât eşti aici, vei pune pe hârtie 
scrisori de dragoste, atât. 
50 de cuvinte pe zi,
1 500 pe lună,
patru pagini
la patru luni o dată – 
e suficient să le spui
celor dragi 
că-i iubeşti. 
Odată plecat de aici
nu ne mai privește
ce le spui tu
altora.
 
 
Schimb
 
În staţia de autobuz de la piaţă
aştept autobuzul lângă un om în haine uzate,
nebărbierit, cu părul unsuros,
care leagănă-n mână o pungă 
cu inscripţia „The Big Shopper”. 
De ce am surâs, de ce mi-am muşcat buzele?
Sacoşa mea din pânză
încărcată cu fructe şi legume
aproape că atinge pământul. 
El se uită cu gura căscată la încărcătura mea, eu la a lui. 
„Facem schimb?”
El şovăie, se scarpină după ureche,
mormăind ceva de nedeslușit. 
Îi vine autobuzul. Brusc îmi smulge sacoşa din mână,
lăsându-mi punga lui pe jos. 
Iată şi autobuzul meu. Vreau să ridic punga,
dar dintr-odată e prea grea, nemăsurat de grea. 
La fel de grea a fost și Sfânta Filofteia
când a murit pentru Isus,
deşi era slabă, n-a putut s-o ridice nimeni de la pământ. 
Mă încordez din toate puterile să ridic punga,
dar n-am destulă putere. O deschid și găsesc
o vrabie cu ochii întorși 
ghemuită în fundul pungii ca într-un mormânt. 
Oare de ce tot ce-a fost şi a trecut
este greu numai în moartea
pe care „The Big Shopper” n-o poate achita?
Iar tot ce va fi şi va trece e greu numai în viaţa
celui care va înapoia lui Dumnezeu sacoşa mea. 
 
Traducere din limba macedoneană în limba română: Ioana Ieronim şi Lidija Dimkovska
 
Lidija Dimkovska s-a născut în 1971 la Skopje, Macedonia. A absolvit literatură comparată şi universală la Universitatea din Skopje. În anul 2000, la Universitatea din Bucureşti, şi-a dat doctoratul în literatura română, despre poetica lui Nichita Stănescu. Patru ani a predat limba şi literatura macedoneană la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti. Acum trăieşte la Ljubljana, Slovenia. Traduce din literaturile română şi slovenă în limba macedoneană. A publicat șase volume de poezie şi trei romane în ţara natală. I s-a acordat premiul de debut pentru volumul de poezie Copiii Estului, a obținut de două ori premiul Uniunii Scriitorilor din Macedonia pentru cel mai bun roman, premiul german de poezie est-europeană „Hubert Burda”, premiul internaţional de poezie „Tudor Arghezi”, premiul Uniunii Europene pentru literatură, pentru romanul Viață de rezervă, și premiul european pentru poezie „Petru Cârdu” (Vârşeţ, Serbia), în 2016. Cărți de-ale ei au fost nominalizate pentru premiul german „Brucke Berlin”, premiul american „The Best Translated Book Award” şi premiul internaţional „Poet european al libertăţii”, Polonia. I-au apărut cărți de poezie și proză în traducere engleză, germană, poloneză, italiană, sârbă, slovenă, slovacă și-n alte limbi. În România a publicat plachetele de versuri Meta-spânzurare de meta-tei, Editura Vinea, 2001 (Premiul Poesis la Zilele Poesis din Satu Mare, 2001), iar în 2012 Editura Tracus Arte i-a publicat volumul Diferență. A participat la numeroase festivaluri şi lecturi internaţionale, a avut burse literare la Berlin, Iowa, Viena, Graz, Salzburg, Londra, Krems şi Split.
 
Pagini îngrijite de Aleutina Saragia