Parteneri

Imprimate în parafină

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Imprimate în parafină

imaginea utilizatorului Grigore Chiper
articol: 

Robert Şerban este un scriitor apreciat, de succes, fără a raporta termenul la o scară anumită. Este un model cum se poate produce scriitorul, încet, fără grabă sau ostentaţie inutilă, în mediul în care activează zi de zi, între prieteni, apropiaţi, între toţi cei împătimiţi de literatură. Este chiar poziţia sa, pe care a expus-o într-un interviu recent din presa locală: „…de când există Internetul, lumea s-a schimbat şi-n bine. Poţi să fii artist cu cotă chiar dacă trăieşti într-un sat de munte, în măsura în care arta ta e de calitate. Pentru mine, literatura nu este o competiţie cu alţii. E loc suficient în rafturile librăriilor, în paginile revistelor, în ale Internetului pentru toată lumea”.
Scriitorul însuşi e formatorul şi formula sa de succes acolo unde piaţa este mică sau chiar minusculă, neglijabilă, ca în RM, de exemplu. Am privit pe
YouTube imaginile de la lansarea volumului de versuri Moartea parafină (2010). Clipe emoţionante pentru autorul care vorbeşte şi recită, cu măsură. Apoi comentează şi invitaţii (pe Internet ordinea poate fi oricând inversată) la evenimentul organizat nu oriunde, ci în foaierul Teatrului Naţional timişorean: Mircea Mihăieş, Adriana Babeţi, Cornel Ungureanu şi Tudor Creţu, intelectuali de frunte ai urbei bănăţene. Experienţa ar putea fi preluată pentru a prelungi viaţa acestor serate efemere, de-a anunţa iar şi iar o apariţie editorială. E totuşi mai mult decât dacă ai fi citit o consemnare într-un ziar sau o revistă culturală. Deşi fiorul întâlnirii personale nu poate fi înlocuit de nicio transmisiune video, acestea te fac coprezent şi coparticipant la evenimente la care nu vei putea asista live niciodată.
Robert Şerban are şi o biografie mai deosebită. Fiu de scriitor, face parte dintre cei sosiţi din alte specialităţi (este absolvent al Politehnicii). Oltean prin origine (n. la Turnu Severin), spiritul său s-a grefat pe destinul Banatului, cea mai vestică provincie românească, cu antenele mereu orientate spre cultura occidentală. Şi volumul de care ne ocupăm în această cronică reprezintă rodul unei şederi în Elveţia, în septembrie-octombrie 2009.
Autor aproape total, Robert Şerban a publicat fireşte poezie, dar şi proză scurtă, dramaturgie, publicistică, interviu (nu a scris doar roman, dar mărturiseşte în cadrul aceluiaşi interviu că are în lucru unul, pe care intenţionează să-l termine până la finele lui 2011). Revista „Contrafort” a scris despre volumul de versuri Odyssex (1996), la data respectivă.
 Mai e o împrejurare despre care lui Robert Şerban îi place să pomenească: aportul criticului Mircea Mihăieş la conturarea profilului pe care îl are acum volumul (la lansare ambii au glumit pe seama acestei colaborări pătimașe).
Deşi Robert Şerban nu a fost nicicând adeptul unei poezii alambicate, metaforice sau ezoterice, observăm că autorul mai găseşte resurse pentru a-şi simplifica discursul, pentru a adopta un stil propriu în rostirea firescului poetic. Îl ajută totodată ţinuta sa jovială şi caracterul autobiografic dens al actualei cărţi. Chiar din start, poemul Pregătirea te introduce în scrisul magmatic. Compunerea poemului (său) este asemuită „cu îndârjirea cu care/ bunicul scotea cu securea/ bucăţile de lemn/ dintr-un par/ până când îl ascuţea atât de bine/ încât putea să-l înfigă/ dintr-o lovitură/ în coastele mistreţului”.
Conceput ca un jurnal al simplităţii, ţinut într-o perioadă de răscruce a vieţii sale, volumul devine un prilej de meditaţie, de trasare a unor linii demarcatoare. Evenimentul – împlinirea a 40 de ani – este trăit cu intensitate şi perplexitate nu numai în, ci şi în afara paginilor cărţii: lansarea volumului a fost organizată la o zi după „trecerea Rubiconului” („sunt la jumătatea ei”, se confesează în Jucăria de-un leu). Variaţiile în jurul temei sunt multiple, fără însă a se abate prea mult de la tonalitatea imprimată din primele versuri: nostalgie şi melancolie privite/mărturisite de un personaj-martor.
Deşi volumul a fost scris într-un sejur elveţian, depistăm puţine semne din ţara cantoanelor („am uitat/ cum se cheamă lacul din Zürich” – Teribila baie). Dimpotrivă, străinătatea îl determină să revină şi mai acut, dintr-o perspectivă temporală și spațială, la ceea ce a lăsat în urmă, în patria intimităţii sale. Pariul dintre locul nou, civilizat, descris cu admiraţie în alte texte, şi rememorarea filmului de acasă este câştigat de nostalgie (dor).
Ceea ce se degajă în poezia sa, a prozaicului tern, realizat probabil şi prin contrast existenţial, este cadrul sărac şi umil. Poezia e plină de decupaje din copilărie, de instantanee trăite cândva undeva, răbufnite acum dintr-un plan emoţional. Lumea părinţilor, a buneilor şi chiar a unor simpli drumeţi prin viaţă „se întorcea din moarte/ şi se oprea la jumătatea drumului” (Lumea premianţilor), ca în celebrul clip al grupului german Enigma. Aflat la o jumătate a drumului, devenită obsesie, poetul priveşte în ambele direcţii. În una îi apar „lucrurile pe care/ puneam mâna” şi „mă ţineau acolo/ ca nişte ancore/ de lemn/ de lut/ de sticlă/ de ceară” (Lumea premianţilor), în cealaltă nu e „nimic mai trist/ decât să vezi atâtea şi-atâtea poze/ iar tu să nu fii în niciuna dintre ele” (Developare).
Robert Şerban rămâne fidel generaţiei sale, cea care a epurat din poezie reperele geografice, culturale sau referinţele intertextuale. Aşa cum proza din ultimele decenii tinde să recupereze povestea, poezia se întoarce spre lirismul fără ingrediente.
Poemele de „criză a vârstei”, când „simţi că cineva/ stinge lumina în tine” (Inima vârstei), revin ciclic, creând o reţea şi o gradaţie a sentimentelor întunecate, de la primele zvâcniri încă jucăuşe, în spiritul unei „iresponsabilităţi” juvenile, când autorul se arăta „tânăr atlet al poemului” (Nicolae Coande), până la note de requiem în surdină: „cineva pusese în fereastra unei vile cu ponton/ o fotografie îndoliată/ şi scosese la aer/ un superb costum gri/ la două rânduri de nasturi” (Teribila baie) sau mai tranşant: „eu mă întreb/ ce marcă vor avea ochelarii de soare/ sub care-ţi vei ascunde lacrimile/ când mă vei conduce/ spre finish” (Ochelari de soare) vs. „de când ai murit/ mi-a sporit nerăbdarea/ ca fiică-mea să crească mai repede” (Fapta şi lacrimile).
În poezia sa se atestă un dezinteres pentru experimentul lingvistic şi o migrare apăsată spre metafizic. Poetul se livrează contingenţei care nu se reduce doar la „descoperirea” macabrului. O adevărată lume paralelă, cu personajele sale, parcă până acum neobservată sau chiar ignorată, îşi face apariţia în versuri nesofisticate. Eul liric e un trecător, un pasager oprit pentru câteva clipe la o răspântie, dar şi un anxios ca şi cum strivit între două plăci tectonice: una a realităţii trăite într-un exerciţiu mecanic şi alta răsărită dintr-un palimpsest, o realitate tulbure, ameninţătoare, implacabilă şi fatidică. Pot fi citate poemele Îmi părea săracă, Incognito, Viaţa într-un oraş, Developare, Jucăria de-un leu, dar şi altele. Din moarte se trece în anticamera ei, amintirile, sau spre antidotul împotriva morţii, cunoscut şi el printre autorii de literatură: scrisul. De aceea imaginea poetului-batman, ce scrie „versuri care să iasă din pagini/ şi să se agaţe de pereţi de ferestre de uşi” (O dorinţă), este edificatoare. E scrisul-mreajă prin care se salvează poetul captiv.
Limbajul este complet demetaforizat (fiind admisă cel mult metafora explicită: „ochii-ţi erau ventuze lipite/ de ecranul uriaş” – Cel rău îl iubeşte pe cel bun), transformat într-un discurs direct, diferenţiat de o proză propriu-zisă prin intensitatea trăirii, accentele distribuite sau punerea în pagină.
Familiaritatea scriiturii lui Robert Şerban, prinsă în tranziţia de la „femeile care s-au dus” la „micile spaime”, îşi caută un drum, un stil, o aşezare în poezie şi pentru cea de a doua jumătate (a vieţii/carierei literare).
 
__________
Robert Şerban, Moartea parafină, Bucureşti, Cartea Românească, 2010

afikwjx

fqivlry afikwjx

"Robert Şerban" El este un

"Robert Şerban" El este un scriitor foarte unic. Lucrarile sale sunt întotdeauna la stânga la oameni o impresie profundă.pellet mill for wood

Am înţeles articol despre

Am înţeles articol despre Robert Şerban mai multe informaţii. mulţumesc!
 
 ice block maker price