Categorii

Parteneri

Două veacuri de populism românesc sau despre politica promisiunii

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Două veacuri de populism românesc sau despre politica promisiunii

Cartea lui Robert Adam, Două veacuri de populism românesc (Humanitas, 2018), ne introduce în universul raporturilor puterii cu poporul. Autorul configurează în obiectivul generic al cărții mecanismele intime (individuale) și cele colective care conduc la constituirea și propagarea ideilor populiste într-un anumit spațiu (românesc) și într-o anumită epocă (ultimii două sute de ani). Buna cunoaștere de către autor a contextului istoric, social și politic (național și internațional), precum și a celui literar-cultural, face ca această carte să fie un profund studiu istoric și politologic al fenomenului. Lucrarea e și o radiografie a modelelor pe care le-a urmat (și probabil le mai urmează) cultura și politica românească. Este vorba de modelul francez, german și cel american. Dobrogeanu-Gherea (între narodnicismul rus și socialism), Stere (poporanismul), Iorga (sămănătorismul), Averescu (populismul politic cu un „țărănism fără țărani”), Codreanu (populismul legionar și protocronismul, ca fundament al populismelor de după 1989) – iată direcțiile principale ale cărții.
Volumul este, cu siguranță, mai mult decât doar o monografie ce ține de domeniul științei politice. Cartea poate fi citită și ca un studiu de istorie culturală. Scriitura, lipsită de prețiozități terminologice, e doctă, multilaterală și totodată popularizantă (deloc însă populistă). Scopul este analiza imaginii unei Românii care a fost și mai este un „poligon de încercare a mai multor populisme”. Atâta timp cât există un popor (sau o populație în cadrul unui stat), vor exista și cei care vor încerca să îi capteze simpatiile pentru a se consolida la putere prin promisiuni deșarte de a soluționa cu ușurință mai multe probleme sociale. De la Tudor Vladimirescu la Vadim Tudor, discursul antielitist și populist este instrumentul de care se vor găsi mulți care să vrea să uziteze.
Cititorul basarabean va fi surprins de multitudinea și complexitatea aspectelor abordate, în mod special însă de o deschidere aparte a autorului pentru spațiul dintre Nistru și Prut. Vom afla în aceste pagini profilul politic al basarabeanului Constantin Stere, întâmplări cu Zelea Codreanu la Cahul, precum și o topografie istorică a românității de pe ambele maluri ale Prutului. Expunerea datelor, a evenimentelor istorice și a raționamentelor face ca lectura cărții să fie mai mult decât una utilă. Cititorul are plăcerea întâlnirii cu ideile, căci volumul este, în primul rând, un caleidoscop de idei și apoi o monografie științifică. Și această calitate a volumului de a lua în considerație mai multe direcții, dar și de a evita cu insistență un stil difuz de expunere și de argumentare, ne face să îl considerăm cu toată încrederea o cercetare aplicată. Totodată, cititorul basarabean va observa că autorul insistă pe un anumit aspect – populism nu înseamnă neapărat demagogie, idee diferită de cea a multor autori, în mare parte sovietici, care au pus aproape un semn de egalitate între cei doi termeni – de populist și demagog. Care sunt populismele politicii basarabene, iată întrebarea care nu va întârzia să apară. Și studiul va putea fi un bun și util ghid în acest sens.
Reperăm în timpul lecturii un context geopolitic al ultimelor două secole, în care este prezentată și o galerie de scriitori și critici literari care au fost tentați de lumea politicului. Oameni sub vremi. E și cazul lui Constantin Stere în calitatea lui de fondator al curentului politico-ideologic și literar-cultural – poporanismul. Robert Adam vine și cu argumente de ordin familial al deschiderii unora spre popor, spre omenire în general. Ne referim la Dobrogeanu-Gherea și Stere, și anume este vorba despre faptul că ambii veneau din familii în care au fost „mal aimés”. Empatia și simpatia pentru popor, pentru cei obidiți ca o refulare a frustrărilor infantile – aproape un portret psihanalitic al celor doi, unul care amintește de Thilo Sarazzin în „Germany Aboleshes Itself” și de argumentele lui în ceea ce privește un comportament socio-politic determinat de situațiile familiale.
Autorul e documentat, el înțelege complexitatea subiectului pe care îl tratează, fie că face referire la Cuza și discursul său populist, fie că pune în discuție chestiunea țărănească, care este una centrală între aceste coperte. Țăranul e mai mereu axul spre care se îndreaptă discursul populist. Și procesul electoral al vremii se va îndrepta spre această „vacă de muls”, înțelegând că acolo stau comorile accederii la putere, în opoziție cu cei care au ignorat printr-o poziționare elitistă marile posibilități pe care le oferă. Vorbim despre un sistem electoral care reflecta un sistem politic la care țărănimea, ca pătură socială, practic nu a avut acces mult timp, mai ales după venirea în fruntea țării a lui Carol al II-lea.
Se insistă pe nuanțe, aparatul bibliografic e vast, argumentația e bine susținută atât de cunoștințe teoretice, cât și de experiența personală a autorului în domeniul diplomatic și în cel al analizei și expertizei politice. Concluziile la care ajunge cititorul volumului sunt cele similare cu argumentele aduse de David Van Reybrook în „Against Elections: The Case for Democracy”: nu există un popor unic, așa cum fiecare societate este constituită din elemente neomogene, nu există o experiență populară unică și nimic nu este atât de ideologizat precum conceptul de common sense. Iată de ce Robert Adam a optat pentru o abordare cronologică a subiectului, chiar dacă diacronia probelor nu exclude și o analiză sincronică în majoritatea cazurilor. Corespondențele și caracterul sintetic sunt cele care fac ca această carte să fie primită ca o scriitură organică, lipsită de acel fragmentarism stilistic și ideatic de care suferă multe lucrări de acest fel.
Studiul de caz anexat la sfârșitul cărții de către Robert Adam ne readuce în zilele noastre și formulează câteva întrebări retorice: Nu presupune oare sistemul politic și imanența populismului? Nu este acesta, în forma lui actuală, un semn al unor căutări de noi formule politice? Mai este viabilă democrația? Cererea electorală și politică nu configurează oare oferta pieței politice? Populismul nu e un sindrom al unei suprasaturații și oboseli a acestei piețe? Întrebări care sunt mai mult decât actuale, așa cum ele conțin răspunsuri pe care le putem raporta la ziua de mâine a sistemului nostru politic local, regional și global. Un răspuns care se impune cu siguranță și care este conținut de această carte este acel cu privire la faptul că discursul populist este un obstacol real în calea unei democrații sănătoase (dacă aceasta ar mai putea exista), în care să poată fi creată acea good society la care visăm cu toții.
În acest sens, Două veacuri de populism românesc de Robert Adam, eveniment editorial important, este volumul care te provoacă să gândești. Și această gândire a contextului socio-politic care ne conține nu este doar o abordare speculativ-ideatică a realităților de toate felurile, ci este mai degrabă un îndemn de a medita, de a rezona cu ceea ce se întâmplă. E acel reasoning, acea practică a analizei raționale și a argumentării fundamentate. Lucru pe care autorul l-a reușit din plin, conturând o hartă a mentalului românesc afectat de populisme și de exaltări în fața acelora care le aplică. O poate face și cititorul în fața acestor pagini de o reală valoare științifică și de un real impact socio-politic.