Areal (antologie de poezie: 1982-2007). Editura Paralela 45, Piteşti, 2011
„Mariana Codruţ se bucură de succes la public şi de un succes de stimă în rândul confraţilor şi criticilor literari. Celor din urmă nu le este greu nici măcar s-o situeze în „careul de dame” al generaţiei optzeciste, alături de regretata Mariana Marin, de Marta Petreu şi Magda Cârneci (care a publicat până în 1990 cu pseudonimul Magdalena Ghica). Altceva le este însă dificil acestora, criticilor – şi anume să recunoască faptul, simplu până la urmă dacă eşti atent şi onest, că Mariana Codruţ, dincolo de generaţii şi de despărţirile de gen, este unul dintre cei mai importanţi poeţi români de azi, cu o voce lirică nu doar foarte bine cristalizată, ci şi extrem de personală, de originală, recognoscibilă şi la lectura câtorva versuri. Este un lirism foarte interesant, pentru mine şi foarte ataşant, prin modul în care discursul cumva esenţializat este spart de intruziuni ale realului, fie acesta „gingaş”, fie de duritatea dramatică a oţelului, întotdeauna însă marcat de o excepţională notă de autenticitate, de naturaleţe.” (Liviu Antonesei, 2007)

Românul imparţial. Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011
„În lumea literară contemporană dna Mariana Codruţ şi-a construit, discret dar tenace, o identitate netă, ca poet în primul rînd şi apoi ca publicist. Pot judeca, cred, cu oarecare competenţă, performanţa sa publicistică. Ea valorifică o sumă de calităţi native, rare în gazetăria de azi, în ciuda proliferării ei inflaţioniste: e vorba de limpezimea nobilă a stilului, de simţul nedegradat al limbii şi de rigoarea atitudinii. Mariana Codruţ scrie ca un om drept, atent la realitate, atent la nuanţe, dar străin de echivocul oricărei negocieri. Ştiinţa de a valorifica detaliul, dexteritatea optimei formulări şi, în plus, farmecul unei emotivităţi reţinute – sînt notele constante ale scrisului său.” (Andrei Pleşu)