Multe texte interesante în sumarul revistei Sud-Est cultural, nr. 1/2021. Mircea V. Ciobanu (MVC) scrie despre „Poezia promoției ’90”, o generație ajunsă la timpul antologiilor de bilanț, când sunt strigați liderii și inventariate echipele. Iată un fragment despre poezia Lilianei Armașu, o voce inconfundabilă în peisajul literaturii române din Basarabia: „Conform esteticii programatice a nouăzecismului, Liliana Armaşu, deşi e o poetă cu bune lecturi, se detaşează de textualismul antevorbitorilor optzecişti şi se impune cu o poezie nu doar autenticistă, ci şi foarte autentică. O poezie pură, pe urmele elegiacilor remarcabili din toate timpurile (...) Aşteptarea şi, mai ales, singurătatea, e starea pe care nu o reflectă în poezie – o trăieşte în poezie. O transfuzie directă, prin convertirea totală, a poeziei în viaţă. O rară ocazie să surprinzi această confuzie dintre literatură şi existenţialul empiric. Unde și una, și alta se consumă fără rest, fără posibilitatea reinterpretării la „bis”.
Și tot despre nouăzeciști, despre „aripa fracturată”, MVC scrie: „Manifestul fracturismului, unul dintre actele programatice radicale ale generaţiei (reluat şi în antologia despre care vorbim – Acum suntem noi anticii. Antologia generației ‘90. Selecție de Răzvan Țupa și Adrian Ciubotaru, Editura Cartier, 2020 – n. n.), scris cu intenţia de a arăta ruptura (fractura), este o declaraţie falsă. Sau: o declaraţie, nimic mai mult. Dar ceea ce contează acolo e dorinţa sinceră de a fi altceva, de a fi altcumva. Fără a şti prea bine ce/cum. Fără că cineva să le fi interzis să fie altceva/altcumva. De altfel, energia insurgenţilor Crudu şi Ianuş fiind orientată mai mult asupra statutului social al optzeciştilor decât combătând estetica acestora, citit azi, manifestul pare a-i ataca tocmai pe autori, iar cu referinţă la generaţie - pe congenerii, azi având un statut social destul de înalt. (...) Pe de altă parte, obiectele insurgenţilor, precum „teroarea optzecistă” ş.a. erau doar în mintea viitorilor nouăzecişti, fie şi din motivul că optzeciştii înşişi se impuseră destul de dificil pe piaţa literară. Şi încă ceva. Solidari erau optzeciştii, dar şi prea diferiţi ca să le găseşti o vină comună şi să-i ataci, in corpore, într-un manifest revoluţionar.”
Din dialogul lui Marcel Gherman cu Vladimir Beșleagă (un dialog în serial, ajuns la episodul 2), reținem această mărturisire a prozatorului, o mărturisire care n-ar trebui neglijată de exegeții operei sale: „...când mi-a fost nu rebutată, ci arestată Noaptea a treia ( Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine – n. n.), eu am revenit la formula clasică. Mi-am refăcut formula, ca să-mi revin. Dar asta a fost o involuție a mea. Dacă ar fi fost ca eu să evoluez în condiții normale, de la Zbor frânt și Noaptea a treia, aș fi realizat romane de mare clasă. Am numai două romane, acestea. Doar acestea sunt adevărate, restul sunt ceea ce numesc produse ale epocii declinului”.
Excelente miniaturi în proză publică Leo Butnaru, un autor dedicat scrisului cum puțini avem în spațiul românesc. Iată cum sună Doftorind cărți: „Cărți vechi. Le recitesc, având la îndemână cleiul, lipiciul, mici fâșii de hârtie, foarfeca. Citesc și doftoresc cărți vechi. Benzi de lipici cu care am consolidat pagini, interiorul cotorului de tom, par străvezii semne de carte în lecturi reluate. Chiar așa, din vreme în vreme repar câte o carte. Dar nu am prea mare dar/har la doftoritul computerului. Însă în ambele cazuri – Gutenberg(hian) și Gates(ian) – înțeleg unul și același adevăr Heraclit(ian): Niciun cititor nu poate să intre în lectura aceleiași cărți de două ori, deoarece nici lectura și nici cititorul nu mai sunt cum au fost. Unul, unii putând deja nici să mai fie...”.
De neratat și studiul lui Vasile Gribincea, „Traume și (re)construcții ale identității pe fondul imperialismului rus. Pentru o nouă lectură a literaturii române din Basarabia de până la Unire”, ca și noile rubrici ale revistei, datorate lui Marcel Gherman: „Cultură și tehnologie”, „Noi talente în literatură”, „Noi talente în cinematografie”, „Inovatori ai muzicii contemporane”.
 
* * *
În „Dilema veche”, nr. 906/ 19-25 august 2021, un dosar intitulat „Pandemie și poezie”, cu texte remarcabile semnate de Marius Chivu, Radu Vancu, Svetlana Cârstean, Radu Uszkai, Bogdan-Alexandru Stănescu (intervievat).
Marius Chivu: „Poezia a dus-o bine în pandemie și cine a citit poezie a trecut mai ușor prin pandemie. Izolarea, lipsa comunicării și a socializării pe viu, fricile și angoasele, timpul cu sine, toate acestea i-au venit poeziei mănușă. Poeții au scris și s-au filmat citind, oamenii au citit, au ascultat și au postat pe rețelele sociale versuri și poeme, site-urile de poezie fiind accesate cu o treime mai mult în primăvara anului trecut.”