La 175 de ani de la inaugurare, Biblioteca Naţională a Moldovei este o prezenţă deloc de ignorat în spaţiul public al urbei noastre. Mă refer la clădire, dar, mai ales, la statuia lui Alecsandri, care „păzeşte” intrarea în edificiu. Chiar dacă până în 1961 biblioteca a avut mai multe sedii provizorii, astăzi, imaginea edificiului de pe strada 31 August 1989 este cea care ne vine în minte atunci când ne referim la această instituţie. Iar pentru publicul larg, Biblioteca Naţională a Moldovei este, desigur, clădirea unde stă de strajă Alecsandri. Acolo ne fixăm întâlnirile, acolo aşteptăm, de acolo plecăm dacă cei aşteptaţi nu mai vin. 
Statuia de bronz a lui Vasile Alecsandri este mult mai recentă ca edificiul, fiind amplasată acolo abia în 1997. Autorul ei este sculptorul Ion Zderciuc. Bastonul din mâna dreaptă a poetului înnobilează centrul oraşului, şi nu ca un element al bonjuriştilor preţioşi de cândva, ci ca un semn al nobleţei bardului de la Mirceşti, un apropiat al casei regale române. Bastonul şi postamentul din piatră de Cosăuţi îl împământenesc pe Alecsandri cumva. Poetul, purtând haine după moda pariziană a timpului său, „calcă” piatra din ţinuturile Sorocii, un concept sculptural bun, iar dacă totul nu e decât o întâmplare, atunci este vorba de una fericită. De altfel, şi bustul de bronz al lui Alecsandri de la Bălţi, din Piaţa Vasile Alecsandri, tot pe un soclu de piatră de Cosăuţi este înălţat. 
Puţini însă ştiu că autorul acestei sculpturi din centrul Chişinăului este şi autorul unei lucrări instalate în aşa-zisa republică nistreană, lucrare care evocă pe „eroii” care au luptat pentru independenţa (a se citi separatismul) Transnistriei. Acum şapte ani, a existat un scandal în legătură cu acest subiect. Jurnaliştii se întrebau dacă e moral ca un sculptor să procedeze astfel. Noi vom tăcea retoric şi aceasta va fi o judecată de valoare tacită. În Basarabia trădătorii şi eroii converg de multe ori în unul şi acelaşi personaj. Este fatalismul istoriei? Poate. Aceasta ar explica însă apariţia omului nevertebrat în spaţiul nostru interriveran. Te naşti pe malul Prutului, dar erorile ţi le expui pe malul Nistrului. Şi acest spaţiu dintre râuri devine automat o matrice care te conţine, o matrice pe care o rupi cum ai rupe uterul din care te naşti. 
Artistul a sculptat la comandă un soldat de 2,70 metri, care are în spate un aruncător de grenade. Tot el l-a sculptat pe marele clasic român. Aceşti aproape trei metri sculpturali spun multe despre noi. Sunt aproape trei metri de existenţă nevertebrată, aproape trei metri de absurditate artistică.