Zilele Filmului Românesc la Chișinău este un eveniment așteptat și îndrăgit de publicul cinefil din Republica Moldova. Anul acesta, a șaptea ediție a avut loc între 7 și 10 octombrie, cu proiecții la Cinema Odeon și în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP). Publicul s-a putut bucura de o serie diversă și interesantă de filme, întrucât a putut viziona atât pelicule vechi, cum este Un film cu o fată fermecătoare (1966), în regia lui Lucian Bratu, cât și filme noi, cum sunt #DOGPOOPGIRL (regie: Andrei Huțuleac), Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (regie: Radu Jude) sau Întregalde (regie: Radu Muntean) – toate fiind producții ale anului 2021.
La fel de importante au fost proiecțiile din arhiva instituțiilor care pregătesc oameni de film, adică AMTAP (Chișinău) și Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” (UNATC) din București. Pentru tinerii regizori este foarte important să-și vadă filmele proiectate pe marele ecran, mai ales în cadrul unui festival, unde pot urmări reacțiile publicului și pot chiar dialoga cu acesta. Semnificativ este și pentru spectatori să cunoască noi viziuni cinematografice, să urmărească niște filme de debut, în speranța de a regăsi numele vreunuia dintre acești regizori la început de cale la marile festivaluri ale lumii.
Și ZFR aduce în fața publicului, ca invitați, pe unii dintre realizatorii sau actorii filmelor proiectate, iar asta înseamnă să te bucuri de „ghidajul” celor care au construit lumea în care pătrunzi la vizionarea unui film. Dialogul cu regizorii ne lărgesc perspectivele de interpretare și înțelegere. Nu e vorba de un impact imediat, aceste experiențe sunt cumulative pentru un spectator care de la un punct încolo începe să pătrundă mai bine semnificațiile estetice ale unui film decât publicul obișnuit cu producții de larg consum. La actuala ediție a ZFR, ne-au făcut bucuria de a comunica pe viu cu ei regizorii Marian Crișan, Andrei Huțuleac și Ruxandra Ghițescu, actorii Ion Sapdaru, Ovidiu Crișan, Mariana Palii și Bogdan Farcaș.
Aș remarca în mod special filmul Străjerii (2018), regie Liviu Mărghidan, o producție care e considerată primul film de aventuri, cu și pentru copii, realizat de la revoluție încoace. Filmul, a cărui acțiune se desfășoară într-o tabără de munte, are o intrigă care te ține lipit de ecran, cum se spune, aduce multă energie și suspans. Bucuria de a-ți petrece timpul în compania celor 19 copii și a însoțitorilor lor este generată de inocența și inteligența surprinzătoare a micilor protagoniști. Publicul junior al acestui film captivant trăiește ca un personaj multiplu, care se regăsește în gesturile, gândurile și emoțiile copiilor din povestea de pe ecran. Faptul că organizatorii festivalului au inclus în program și un film pentru copii este dovada că intenția lor nu este doar divertismentul, ci și educarea spectatorilor în materie de artă cinematografică și valori morale.
Ultimul film difuzat în cadrul ZFR a fost Întregalde, o producție realizată în anul 2021 de către regizorul Radu Muntean. Această peliculă a avut premiera absolută în luna iulie, la Festivalul Internațional de Film de la Cannes, iar premiera națională în luna august, la TIFF Transilvania International Film Festival, Cluj-Napoca.
Filmul este interesant parcă mai mult pentru ceea ce nu se întâmplă în el dar sugerează, decât prin ceea ce se vede pe ecran. La început, mai multe echipe de voluntari distribuie saci cu diverse produse alimentare și de utilitate familiilor nevoiașe. E perioada rece a anului, final de toamnă, cel mai probabil. După care, treptat, numărul personajelor scade și îi vom însoți în drumul lor pe Maria, Ilinca și Dan, interpretați de Maria Popistașu, Ilona Brezoianu și Alex Bogdan – trei actori profesioniști și importanți pe scena românească de teatru și film. Cel de-al patrulea personaj, care aduce o doză de mister și misticism chiar, adâncind îngrijorarea și anxietatea spectatorului, este Kente Adam, interpretat de Luca Sabin, un bătrân foarte carismatic și veridic la cameră.
Întregalde ne vorbește despre alegerile și viziunile unor oameni care ajung într-o situație limită și trebuie să învețe să colaboreze și să se asculte reciproc. Cu adevărat frumoasă în acest film este atitudinea celor trei colegi, spiritul lor de echipă, forjat în grele încercări. Înghețați și înfometați, emoțiile de nemulțumire și disperare pe care le acumulează irump în câteva crize, însoțite de strigăte și înjurături, pe care publicul le-ar putea percepe ca fiind excesive. Tensiunea pe care o simt personajele se furișează și în mintea spectatorului, care trăiește alături de Maria, Ilinca și Dan nerăbdarea de a vedea răsăritul soarelui și de a se vedea ieșiți din pădurea în care s-au împotmolit.
Dilema centrală, punctul din care pornește intriga este Kente Adam. Maria și Dan se contrazic dacă să-l ajute sau nu. Disputa lor, în mod sigur, împarte în două tabere și spectatorii: unii ar vrea să-l ajute pe bătrân, ceilalți se preocupă de propria salvare. Niciuna dintre aceste două opțiuni nu este corectă sau greșită, ele au la bază doar criterii diferite. Prima, cea în care am pleda pentru a-l ajuta pe acest moș Adam, consideră valoroasă orice viață umană și răspunde, de fapt, misiunii pentru care acești voluntari au pornit în primejdioasa lor călătorie. După a doua viziune, eforturile de a-l salva pe un localnic pierdut, despre care aflăm că e senil și nu tocmai lucid, ar putea îngreuna șansele echipei de a ieși ea însăși din impas.
Această dispută reprezintă nucleul moral al filmului. Întregalde este până la urmă o poveste despre puterea de a-ți găsi curajul nu doar pentru a-ți depăși problema care te frământă, dar și de a-i ajuta pe alții, fără a urmări
vreun interes personal și fără a aștepta vreo recompensă.
Penultima scenă e una pe care puțini spectatori s-ar putea să o fi înțeles, distrași fiind de o nuditate aparent inutilă. După mine însă, secvența care se derulează acasă la Kente Adam, în care îl vedem pe bătrân îngrijit și spălat, îl transformă în ochii noștri dintr-un ins suspect, sau chiar periculos, într-un copil (generic vorbind) lipsit de voință, de libertatea alegerii și a deciziei, privat de încrederea celei cu care conviețuiește. E pur și simplu un om singur, lipsit complet de conexiune emoțională cu alt semen.
Scena finală a filmului e ca o paranteză închisă. Gravitatea celor întâmplate pălește simțitor. Totul se transformă într-o amintire care-și va pierde treptat din dramatism, va deveni peste ani doar o aventură de povestit la petreceri. Filmul s-a sfârșit așa cum a și început, cu o lejeritate proprie țăranilor români, pentru care orice moment dificil, odată depășit, nu mai merită atenție și consum emoțional...
După aplauzele și lumina care a revenit ușor în sală la încheierea proiecției, am simțit că ultimele scene din Întregalde configurează cumva emoțional finalul întregului festival. Intensitatea emoțiilor generate de filmele aduse la Chișinău a însemnat o experiență pe cât de inedită, pe atât de complexă: lumea continuă cum a început, dar n-o mai privim la fel ca înainte.
Rămânem cu speranța regăsirii la Zilele Filmului Românesc și în anul 2022, pentru care Dumitru Grosei, prezent la Gala de închidere, a promis mai multe săli, mai multe filme, aceeași responsabilitate și dedicare. Până atunci, trei dintre filmele proiectate în acest an la ZFR – Berliner (2020), în regia lui Marian Crişan, #DOGPOOPGIRL (2021), de Andrei Huțuleac, și Angela merge mai departe (1966), de Lucian Bratu – vor putea bucura cinefilii în alte cinci orașe din Republica Moldova: Nisporeni (13-14 octombrie), Călărași (16-17 octombrie), Bălți (23-24 octombrie), Cahul (30-31 octombrie) și Soroca (6-7 noiembrie).
Șapte ani de ZFR înseamnă un proces de cunoaștere a cinematografiei românești, de învățare a manierelor și stilurilor regizorale. ZFR îți oferă prilejul formării unei viziuni asupra transformărilor din arta cinematografică și a tendințelor din domeniu, te maturizează din punct de vedere intelectual și emoțional. Totalurile care s-au făcut la gala de închidere au avut ca punct central rezonanța filmelor difuzate, prezența publicului la fiecare dintre proiecții, chiar și la cele din orele amiezii, ceea ce înseamnă că un asemenea eveniment este așteptat și important pentru viața culturală a Republicii Moldova.
 
_____________
Natalia Țurcan este absolventă a Facultății de Litere, specialitatea Limba și Literatura Română - Limba Greacă. Este magistru în studii culturale, cu diploma obținută la CESI, Universitatea din București. În acest moment, este redactor-coordonator la Radio Moldova, Redacția Copii, Adolescenți și Tineret, și realizează emisiunile „Ora Copiilor” și „Tineradio” împreună cu o echipă de copii pe care îi ghidează. Este pasionată de teatru și muzică, și în general de tot ce înseamnă artă și frumos. A colaborat cu festivaluri de film și teatru precum UrbanEye Film Festival (București) și FITS (Sibiu).