Parteneri

„Eminescu şi viziunea paradiziacă”

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

„Eminescu şi viziunea paradiziacă”

Este titlul unei prelegeri susţinută la Chişinău, pe 16 ianuarie 2012 – Ziua Culturii Naţionale –, de Horia-Roman Patapievici, preşedintele Institutului Cultural Român. Au fost două ore de exegeză eminesciană care au încântat o asistenţă numeroasă, venită în sala de conferinţe a hotelului „Leogrand” să-l asculte pe cel care era catalogat – eronat şi cu multă rea-voinţă! – de unii patrioți exaltați de la Chişinău şi din România drept un detractor al lui Eminescu. „Niciodată nu am vorbit în public despre Eminescu, a mărturisit la începutul prelegerii sale H.-R. Patapievici. Dar mi s-a făcut o reputaţie de detractor al lui Eminescu, răstălmăcindu-mi-se niște afirmații fără legătură cu marele poet.”
Paradisul eminescian, după Patapievici, e unul diferit de cel al lui Dante. Un paradis ca o viziune panoramică, sferică, armonioasă, în care dimensiunile spaţiale, cele cu care suntem obişnuiţi, dispar, capătă alte valențe. În demonstrarea teoriei sale, exegetul a folosit poemul postum „Muşatin”, scris de Eminescu la 1880. Dar până la lectura poemului eminescian, proiectat pe un ecran mare în sala de conferințe (accesoriu postmodern obligatoriu astăzi), Patapievici a făcut o trecere în revistă a celor două mari viziuni asupra creaţiei lui Eminescu, datorate lui G. Călinescu şi I. Negoiţescu.
Probabil că exegeza lui Patapievici despre Eminescu, mult mai complexă şi mai arborescentă decât am reuşit să sugerăm noi în acest foarte scurt rezumat, va apărea într-un volum. Se va vedea atunci că „detractorul” lui Eminescu era de fapt unul dintre marii lui exegeţi, unul profund şi original. Până la lectura cărţii, publicul de la Chişinău rămâne cu amintirea unei prelegeri cuceritoare, cum n-a mai auzit de mult, de la sosirea în Basarabia, în ultimul deceniu al secolului trecut, a lui Eugeniu Coşeriu.