Cartea recentă a Luciei Țurcanu are un titlu comercial și ușor impropriu. „Literatura BASA”, în principiu, numeşte (cu o anume doză de ironie, dacă nu şi cu un uşor dispreț) un fenomen exact: texte „cu parfum de acasă” circulând în mediile literare româneşti şi scrise de basarabenii care îşi făceau studiile în România.

Cosmin Perța împărtășește, în cele două referințe de pe coperta a patra a volumului său de versuri, Cântec de leagăn pentru generația mea, câteva amănunte biografice, e adevărat, de ordin general, motivator.

Scriu aceste rânduri în ultima zi a campaniei electorale, de rezultatele ei mă despart două zile. Eseul va ajunge așadar către cititor post-factum, interogându-mi intuiția și exersându-și modesta funcție de însemnare cronicărească. E mult, e puțin? Dar cine va sta vreodată să citească, să cântărească ce se scria în preajma scrutinelor electorale în epoca Internetului?

De câțiva ani, toamna ne dăruiește un eveniment cultural de excepție: Reuniunea Teatrelor Naționale Românești la Chișinău. Ce-a de a V-a ediție a acestui festin al Melpomenei s-a desfășurat între 16 și 29 septembrie 2019 – două săptămâni în care publicul nostru a putut vedea o bună parte din ceea ce au mai valoros trupele de la Naționalele din București, Iași, Târgu Mureș, Sibiu, Craiova și, firește, din Chișinău, Bălți și Cahul. Pentru prima dată la Reuniune a participat și o trupă românească din Serbia (Vârșeț).