* * *
– Cum e posibil, Donna, ca o țară să fie sufocată de însuși Statul său?... Cum e posibil ca acest stat să se hrănească cu sângele propriului popor?!
– Întâi de toate, Alter, Țara Teilor nu este, cu adevărat, o țară, ea nu este decât o provincie a Țării Munților Mari. Ursoaica din Urali și Marele Descreierat german i-au dat această identitate ca să justifice furtul comis și interesele lor geopolitice.
– Și în al doilea rând?...

Am încheiat lectura ultimului volum coordonat de dl Vintilă Mihăilescu cu sentimente amestecate. Textele reunite în el sînt interesante și bine scrise, iar subiectul lor – reductibil, grosso modo, la intens dezbătuta chestiune a „identității” românești (cu sau fără ghilimele) – este pasionant. Nu mai spun și cît de actual. Problema cărții – așa cum o văd eu – este în altă parte: anume, în inconsecvența cu care apără coordonatorul și o parte din autori teza (și ea discutabilă) evocată de subtitlul volumului. Să mă explic.

Mai importantă decât cronologia este, desigur, natura însăși a actului filozofic. Pentru a o preciza, Gabriel Liiceanu încearcă să răspundă la alte câteva întrebări: Cât timp se poate sta pe gânduri? Ce înseamnă a gândi ceva până la capăt, dar și a asuma până la capăt ceea ce ai gândit? 

Începută acum trei ani cu Sectanţii, „Mica trilogie a marginalilor” de Vasile Ernu continuă cu Bandiţii. Ambele sunt un fel de „anexe tematice” la cartea sa de debut, Născut în URSS. Autorul exploatează aceeaşi vână de aur: un tărâm necunoscut cititorului român, pe segmente particulare, închise privirii comune, cu datele succesului programate: un generic din registrul ONG-ist al defavorizaţilor şi nişte titluri comerciale.

Radu Andriescu scria în prefața plachetei sale de anul trecut, Când nu mai e aer, că nu mai publicase de opt ani o carte de poezie. Anul acesta poetul mai publică una, Gerul dintre ei, pentru a compensa din absența sa din câmpul poeziei române. Punând titlurile celor două cărți alături, se constată imediat că în ambele ar fi vorba de o anumită doză de i-respirație și sufocare. Ambele cărți au fost scoase de aceeași Casă de Editură, Max Blecher, într-un format asemănător cu vechea colecție a cărții de poezie de la Cartea Românească.

Centrul Național de Educație prin Artă (CNEA) a oferit publicului în zilele de 1-4 iunie curent un eveniment insolit: spectacolul-operă pentru copii Apolodor, călătoria unui pinguin. „Apolodor” este un poem pentru toate vârstele, un giuvaier cu suprafețele îndelung șlefuite, o capodoperă a genului. Într-un clasament al cărților preferate pentru copii poemul lui Gellu Naum se plasează printre primele cinci. Cum spunea un scriitor de la București: „Apolodor e ca o revigorantă băutură răcoritoare într-o vară toridă.” 

Neșansa migrației. Emigrarea basarabenilor, clandestină sau cu acte în regulă, din consecință a surpării sistemului economic și a neputinței instalării altuia funcțional într-un termen rezonabil (zece ani ar fi un termen rezonabil oare?) s-a transformat în cauză. Depopularea asumat/forțată a teritoriului dintre Prut și Nistru a pricinuit grave probleme politice, economice, demografice, morale. La capitolul demografie, ne aflăm azi în epicentrul catastrofei.

La Chișinău partidul de guvernământ a decis să declanșeze lupta cu propaganda rusă. O spectaculoasă schimbare de agendă, în stilul consacrat de Vladimir Plahotniuc, coordonatorul majorității parlamentare. „Republica Moldova este vulnerabilă la campaniile de manipulare care vin prin intermediul posturilor rusești retransmise în Republica Moldova, a declarat el în fața jurnaliștilor. Aceste posturi ne defăimează țara. Curg o mulțime de informații false, pe care nimeni nu le poate dezminți. Volumul acestor știri este uriaș”.