Grigore Chiper, Opera poetică. Editura Paralela 45, 2017, 360 pag.
 

Grigore Chiper, Opera poetică. Editura Paralela 45, 2017, 360 pag.
 

Primul număr din acest an ia în dezbatere destinul culturilor naționale în contextul globalizării: o temă care este supusă mereu unor revizuiri din perspectiva evenimentelor care zdruncină lumea. În editorialul său, intitulat „Valori specifice versus valori generale”, Valentina Tăzlăuanu, redactorul-șef al revistei, scrutează problema și de la nivelul actantului: „Pentru un om al scrisului chestiunea se pune și mai tranșant.

Din păcate, literatura germană contemporană nu se numără printre favoritele editorilor români. Motivele pot fi multe, de la inflația de traducători din engleză, gata oricând să redea în română volumele autorilor de pe ambele maluri ale Atlanticului ori poate chiar din îndepărtata Australie, până la stilul autorilor germani, mai degrabă auster, care își găsește ceva mai greu fani în rândul unui public înclinat mai degrabă spre ample volute ficționale.

Marea revelație a Bienalei internaționale de pictură (BIP) din 2015 a fost câștigarea Marelui Premiu de către artistul Otgonbayar Ershuu, nativ din Mongolia și rezident acum la Berlin – cu lucrarea „Zgomot de copite”. O lucrare ce m-a impresionat profund și care m-a urmărit multă vreme, auzind uneori parcă și vuietul plin de colb al copitelor.

Tata îmi tot spunea că a văzut Ceahlăul de pe dealul Păunului, iar eu îi ripostam că am întrebat-o pe tovarășa învățătoare, care mi-a spus că nu se poate, cum să nu se poată?

Scoţianul Iain Banks (1954-2013) a fost unul dintre cei mai apreciaţi prozatori de limbă engleză din ultimele decenii. Caracterul său nonconformist, originalitatea scrisului său şi talentul nativ de care a dat dovadă l-au făcut să fie îndrăgit de milioane de cititori şi i-au atras admiraţia criticii.

27 mai 2017

Între 16 și 19 mai 2017 la Chișinău, Cahul și Bălți s-au desfășurat „Zilele Literaturii Române” (ediția a III-a) – un eveniment organizat de Editura Cartier, Uniunea Editorilor din Republica Moldova, cu sprijinul Ministerului Culturii al Republicii Moldova, în parteneriat cu Muzeul Național de Literatură Română (București) și Direcția Cultură a Primăriei municipiului Chișinău. 

Reeditarea, în două volume, ediție completată, la Editura RAO a traducerii în română a Jurnalului  lui Witold Gombrowicz, o versiune pe care i-o datorăm Olgăi Zaicik și Cristinei Godun, este un bun prilej pentru relectura unei opere valoroase din literatura lumii.

Secțiunea Principală
A marriage story/ O istorie conjugală (Cehia), regie Helena Třeštíková, imagine David Cysar, Vlastimil Hamernik.
 
Premiul pentru Regie
A Bastard Child/ Un Bastard (Suedia/Norvegia), regie Knutte Wester, imagine Knutte Wester, Maja Dennhag, Fredrik Oskarsson, Simon Ohman Jonsson.
 
Premiul Juriului

Sunt într-o „relație” cu Festivalul Internațional de Film Documentar Cronograf al treilea an la rând și pot să spun că deja mă simt parte din marea familie. Anul acesta însă a fost un pic diferit, pentru că mi-am asumat două roluri, cel de cronicar și cel de „propovăduitor” al filmului documentar în provincie. Am insistat ca filmele din secțiunile „Cronograf Junior” și „Un like pentru documentar” să se difuzeze paralel și la Casa de Cultură din Cimișlia, raionul meu de baștină. Asta a presupus mult mai mult lucru și mult mai multă responsabilitate.

- Dragă Boris, ai fost spectator fidel la Cronograf 2017 și uneori, în pauzele dintre proiecții, poliglot cum ești, ai moderat dialogul dintre regizori, producători și public. Ai avut, cred, o poziție privilegiată: mai aproape cumva de echipa organizatorică a Festivalului și, totodată, spectator cu spiritul critic la pândă. Ce ai vrea să remarci în mod special la această ediție de Cronograf?

La Odeon, înaintea deschiderii Festivalului Cronograf, a cântat o fanfară (tobă, trompete și tromboane). O ambianță populară, plăcută, optimistă, oarecum vintage. I-am ascultat cu plăcere câteva minute. Până la ora deschiderii, 19.00, mai era timp, așa că am alergat la Librăria din Centru, spațiul elitist de la subsol, la lansarea romanului  lui Val Butnaru, Misterioasa dispariție a lui Teo Neamțu, urmând să revenim cât de curând. Domnișoara Ana L. Straub, în vizită la Chișinău, a regretat că evenimentele culturale importante se suprapun.

Din ce în ce mai mulți cunoscuți de-ai mei au ceea ce se numește, în jargonul contemporan, o „practică spirituală”.

în pîntecul lumii, 
în placenta mea încăpătoare
aud şi văd şi simt acut. toate războaiele 
cu rădaştele şi cărăbuşii le-am cîştigat,
în toate războaiele cu sărăcia am învins –
uşor, cum învingi ploaia de vară, 
ignorînd-o. 
numai războaiele cu oamenii le-am 
pierdut:
nu pot spune azi „sînt tu atunci cînd 
sînt eu”, 

Aud tot mai des, într-o cursă a adjudecării definitive, termenii marginal, periferic, însă nu pot să nu observ că ei au fost pe nedrept confiscați și împinși egoist către o zonă profund ideologizată. Din ei se face astăzi, acolo unde nu este cazul, un amăgitor titlu de glorie.

Eu, cel care am avut lumină electrică peste cartea de citire abia din clasa a doua... (Azi, în era neonului, și o astfel de amintire am: acel prim bec electric cu captiv-zglobiul său fluturaș de wolfram...) Deci, de la acel fluture de wolfram iată-mă postat în fața display-ului. Nu-mi displace, recunosc.
De la cincizeci de ani, iată-mă cu o postată de viață postată în acaparantul neant al internetului, ca și internat adică în internatul celor curioși, dornici de comunicare și, poate, Doamne, ciudată (creștinească și ea?) cuminecare.

apa trasă cu rigla din vaza – în muchii precise, reci – cu trandafiri,
ce exprimă: constrângerea formei? spinoasa problemă a fondului?
sau părerea de rău, c-o să fie schimbată odată cu floarea din vază?