Vasile Popovici, Punctul sensibil de la Mihai Eminescu la Mircea Cărtărescu, (eseuri). Editura Cartier, 2021
 

Andrei Pleșu în editorialul său, „Mâhniri de bătrân vaccinat (român)”, comentează explozia de isterie și mefiență din societatea românească invadată de pandemie: „Nu mai credem în ce știu specialiștii, dar credem în ceea ce, de fapt, 

Cred că, în copilărie, orice pasionat de cărți și-a dorit să ajungă librar ori anticar. Sau, de ce nu, editor. Să se afle, cum s-ar spune, fie la originea, fie la capătul lanțului de producție al cărților.

Artistul american Juan Atkins, originar din Detroit, este considerat inventatorul muzicii techno. La începutul anilor ’80, a conceput acest gen muzical, după ce a făcut experimente cu sintetizatoare ale corporațiilor japoneze Roland și Korg, fiind inspirat de muzica formației germane Kraftwerk.

Pe Andriana Mereuță am descoperit-o pe Facebook și am aflat apoi că este o artistă fotografă din Moldova transpruteană, unde s-a născut și unde și-a făcut studiile în economie, iar apoi a plecat în Statele Unite. Acolo a rezonat într-un chip aparte cu opera fotografică a unor contemporani de-ai noștri. Această revelație a determinat-o să facă serioase studii de artă fotografică, înscriindu-se, în 2010, la The Art Institute of Fort Lauderdale, din statul Florida.

Dacă ai încerca să amesteci, ca pe un butuc de cărți de joc, aceste fotografii de epocă și le-ai înșira, pe masă, printr-un gest rapid, spontan, ar rezulta un palimpsest imagistic despre care cineva, un spirit mai sceptic, ar spune că nu e decât aleatoriul în stare pură. Eu l-aș îndemna să le privească mai atent și să-mi spună totuși dacă nu vede o legătură între ele, dacă nu le poate îmbina într-o narațiune cu sens.

Arda Viraf este un alt text extrem de interesant conținut în Zend Avesta, colecția de cărți canonice ale zoroastrismului, o religie veche de pe teritoriul Iranului, care, cu 3000 de ani în urmă, era una dintre credințele dominante ale lumii antice. Până la apariția islamului, zoroastrismul a fost religia oficială în Persia.

E trecut de jumătatea toamnei. Acum Țara Prutului este cea mai frumoasă. Frunzele galbene și soarele creează senzația unei țări de aur. Pe malul râului, se aude doar foșnetul frunzelor în bătaia vântului. E un vânt ușor ce îmi aduce aminte de cum suflau bunicii să răcească ceaiul din căni. Fiecare suflare domoală desfrunzește pic cu pic fiecare copac. Pe ulițele pustii, frunzele se ridică și cad înapoi.

În luna septembrie, la Teatrul Național „Eugene Ionesco”, a avut loc premiera spectacolului „Regele Lear”, de William Shakespeare, regia și scenografia Mihai Țărnă.

Personaj prezent în șase proze din Anotimpul ploilor (având un statut structural comparabil – mutatis mutandis <

În timp ce rușii trimiteau o echipă de filmare pe stația orbitală, ca să mai bifeze ceva la care ar fi fost primii, România organiza a șaptea ediție a Zilelor Filmului Românesc în stânga Prutului.

Zilele Filmului Românesc la Chișinău este un eveniment așteptat și îndrăgit de publicul cinefil din Republica Moldova. Anul acesta, a șaptea ediție a avut loc între 7 și 10 octombrie, cu proiecții la Cinema Odeon și în cadrul Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP).

Rareori Internetul este atît de puțin generos cu un scriitor așa cum o face cu Ariadna Șalari (1923-2016), o scriitoare ale cărei viață și operă, deopotrivă lungi și bogate, sînt rezumate în cîteva fraze în doar două locuri.

Această
Schimbare
de suflu*
ce face

Eu cred că ne naştem cu mai multe perechi de ochi şi urechi (dovadă: copiii vorbesc cu zînele, cu spiriduşii ori cu îngerii numai de ei văzuţi)! Pe măsură ce îmbătrînim, contrar părerii că ajungem înţelepţi, devenim mai rigizi, mai săraci, mai opaci fiindcă ni se închid alte şi alte pe­rechi de ochi şi urechi.

Sunt dintre cei cărora le place să se piardă (...regăsindu-se!) printre mirajele voluptuos-capricioase ale teoriilor literare, tradiționale, moderniste sau avangardiste, autoexilându-mă voluntarmente printre arhitecturi stranii, să zicem cea a „celor mai puri ghețari ai Esteticii”, ca să reamintesc o sintagmă a lui Mallarmé. Iar „cei care susțin că practicile artistice sunt independente de teorie, de pildă, trăiesc în plin paradox.

anotimp
 
vine toamna,
aceeași, palidă
aceeași, rece
cer senin cu un soare strălucitor

 „This could be heaven or this could be hell…”

Ce am putea spune astăzi despre cineva care pretinde că vede spirite, că stă de vorbă cu ele, se împotrivește celor rele (demonilor) și este apărat de cele bune? Evident, că suferă de o gravă psihoză. O căutare rapidă pe internet ne arată cît de lungă este lista disfuncțiilor psihice (psihice sau mentale?; o întreagă discuție se ascunde aici) din nomenclatorul maladiilor psihiatrice. A fost însă o vreme cînd prezența demonilor în viața oamenilor nu era socotită deloc anormală.