Desant literar în Slovacia
 

Marca distinctivă a acestui număr sunt sintezele. Redactorul-șef, Valentina Tăzlăuanu, întreprinde o radiografie a pieselor lui Matei Vișniec, o investigație în miezul creației sale dramaturgice, din care ar putea rezulta o adevărată monografie.

Considerat unul dintre cei mai valoroși poeți contemporani de limbă germană, Lutz Seiler debutează la 51 de ani cu roman.

Cred că orice pelerin, călător sau turist extrage foloase dintr-o vizită pe care o face în locuri în care nu a mai fost sau în care re

Privesc filme ca în anii trecuți, multe, dar nu mai scriu cronici, doar scurte note în acest Jurnal care adună de toate…

România – o viziune pe voci
 

În ultimii ani tot mai mulți scriitori și artiști par a fi preocupați de un joc intelectual pasionant, cel al construcției unor lumi imaginare, cu istoria, geografia, flora, fauna și culturile lor.

Volumul The Scent of Time: A Philosophical Essay on the Art of Lingering (Parfumul timpului: un eseu filosofic despre arta zăbovirii)

Nu e deloc o lectură ușoară cartea Svetlanei Aleksievici, Vremuri second-hand (Humanitas, 2016), care-ți pune în față tabloul halucinant al fostei URSS, de la atrocitățile vremurilor staliniste pînă la atrocitățile din anii de după căderea imperiului.

Oscilație
 

Paula-cea-rea, ajutată de Paula-cea-bună, își adună în gând toate întâmplările zilei. Așa proceda în ultimul timp. De parcă ar fi depănat un ghem sau ar fi dereticat în odaia ei. Privirea îi alunecă spre geam. Tresări. Era urmărită! De afară, de sus, de pe cer, o privea luna. Se uita sfidătoare, excentrică. Coborî (de ce?) tocmai la geamul ei. Stătea agățată de creanga zarzărului, ca o gutuie uitată. Ca o piuneză gălbejită. Dar poate ca o mască de ceară?! Agățată de creangă, contempla.

sushi-girls oferindu-se-n chip de platou; fete-скатерть-

Ce nu poţi vedea pe canalul „Discovery”
 
Toate zilele și nopţile de îţi permiţi

prolog din două fleacuri
 
fleacul 1
 
Pentru că nu vezi în mine bărbatul

Textul lui Bogdan-Alexandru Stănescu e fragmentat și fluid în același timp, dens și atașant, de un cinism devorator, îmbibat în deziluzii existențiale și în proiecții onirice, alternează paginile grele, rusești, buretoase cu unele subțiri, pline de frivolități, încât te întrebi – oare sunt scrise de același autor?

Scrierea memorialistică ocupă un loc important în literatura universală din ultimii o sută de ani. Cele două conflagrații mondiale, ororile comise de regimurile totalitare, conflictele regionale și locale, generate de confruntarea ideologică a marilor puteri în perioada „Războiului rece”, sunt evenimente majore care au modelat secolul XX și au condus la apariția unor scriitori care au descris (cel puțin, parțial!) tragediile trăite și văzute în opere literare de mare valoare.

Dintre biografiile și autobiografiile („ego-istoriile”) de istorici pe care le-am citit în ultimii ani, aceea a lui Emmanuel Le Roy Ladurie, semnată de Ștefan Lemny, este printre cele mai spectaculoase. Meritul este al biografului (voi arăta îndată de ce), dar și al marelui istoric însuși, care i-a pus la dispoziție lui Ștefan Lemny toate sursele posibile pentru a-i facilita o reconstituire cît mai amplă a vieții și operei sale.

Deși la începutul deceniului șapte al secolului XX Philippe Sollers avea deja editat un roman (salutat la apariție de François Moriac și Louis Aragon), urmând încă vreo duzină de alte cărți, el e cunoscut în lumea literară și, mai larg, în cercurile intelectuale mai ales ca fondator (împreună cu Jean-Edern Hallier) al faimoasei reviste Tel Quel (1960).

Este dificil de spus dacă nuvelele ce compun volumul lui Anatol Moraru Punct de vedere, editat anul trecut la Junimea, sunt și cele mai recente. În tot cazul, chiar din primele fraze ale cărții te întâmpină acel aer firesc, propriu unui prozator deja format, lipsit de complexe în fața personajelor sale și a eventualilor cititori.