Categorii

Parteneri

Nr. 3-4 (259-260), martie-aprilie 2017

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend
Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Raft „Contrafort” de Ana Druță

Eric Hobsbawm, Bandiții. Traducere din engleză de Ciprian Șiulea (Cartier istoric). Legată, 240 pag. 
 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

„The Review of Contemporary Fiction” cu prozatori basarabeni

Revista The Review of Contemporary Fiction, care apare în Statele Unite - editor John O’Brien -,  găzduiește în numărul său numerotat „vara 2014” (apărut abia în toamna lui 2016) douăzeci de prozatori basarabeni.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Revista „Orizont”, nr. 3, 2017 - Kafka la înot

Revista „Orizont”, care apare la Timișoara, publică în nr. 3 (martie)/2017 o anchetă incitantă, coordonată de Cristian Pătrășconiu: „Cum comentați acest citat din Jurnalul lui Kafka: „Germania a declarat război Rusiei. După-amiază am mers la înot” (2 august 1914).” Sunt invitați să opineze scriitori, istorici și publiciști. Spicuim din diversele răspunsuri. 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Liberul arbitru în Sistemul Solar (Kurt Vonnegut, „Sirenele de pe Titan”)

imaginea utilizatorului Răzvan Mihai Năstase

Kurt Vonnegut este poate cel mai nedreptățit autor postmodern american. Cu o armată de fan(atic)i în spate și o alta de critici care l-au lăudat constant, dar nu au avut niciodată curajul de a-i acorda premii cu adevărat „grele”, Kurt Vonnegut a alergat toată viața de unul singur pe un culoar doar al lui. Cărțile sale, imposibil de clasificat, nu seamănă cu aproape nimic altceva – convenția e adeseori cea a literaturii SF, stilul e postmodern până-n măduva literelor, viziunea asupra lumii e condusă de un sarcasm necruțător.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Poezia lui Hans Magnus Enzensberger

Cel mai important poet din literatura germană contemporană, Hans Magnus Enzensberger (născut în 1929, Kaufbeuren, Bavaria), este un creator polivalent – prozator, eseist, dramaturg, autor de cărţi pentru copii, excelent traducător din mai multe limbi, teoretician al literaturii. Eseistica sa scrisă de-a lungul anilor, remarcabilă, a revelat un gânditor politic vizionar, cum puțini există în Europa. Un exemplu: volumul Cei care aduc groaza.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Matei Vișniec despre Cehov, absurdul în teatru și raportul 
său cu limba franceză

Acum un an, poetul, dramaturgul și prozatorul Matei Vișniec era prezent la Chișinău în cadrul unui festival care îi era dedicat. Am publicat cu acea ocazie selecțiuni dintr-un foarte interesant dialog pe care l-a avut cu oamenii de cultură basarabeni la Teatrul Național Satiricus „I. L. Caragiale” din Chișinău. Revenim în acest număr cu alte fragmente, în care scriitorul deschide niște „sertare” ale laboratorului său de creație. Iar la final – un intermezzo cu tânărul poet Matei Vișniec.
 
 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Eroii sunt doar pe hârtie

imaginea utilizatorului Vladimir Bulat

Am văzut expoziția Raporturi de forțe a lui Vasile Rață. Acesta a împlinit acum un an vârsta semicentenarului și a realizat la finele anului trecut un catalog în care a inserat jaloane din creația sa din ultimele aproape trei decenii. Dar expoziția nu este despre asta.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Marcel Gherman: „Congenerii mei simt că le-a fost amputat un strat vital din memorie”

– Dragă Marcel Gherman, să ştii că e cam zgârcit Facebook-ul cu informaţiile despre tine, despre ceea ce scrii… De ce? 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Jurnalul unui elev: 1954 - 1955

Nu l-am găsit în podul unei case vechi sau în vreun loc tăinuit (trucul ar fi eficient pentru pigmentarea intrigii într-o proză de ficțiune). Mi l-a dat chiar autorul, Serghei Câșleanu, unchiul meu octogenar, ca imediat să regrete – serpentinele vieții l-au învățat să fie vigilent, în sensul că ceea ce scrii cu penița nu mai tai cu bărdița vreodată, nici chiar după mai mult de șase decenii. Să „te denunți”, fie și propriei nepoate – nu e defel prudent! 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Iulian Ciocan: „Am remarcat în Franța interesul pentru o literatură «exotică» şi în mare parte necunoscută, scrisă în limba română într-o fostă periferie a Imperiului Sovietic”

Dragă Iulian Ciocan, ți-a apărut de curând în Franța versiunea franceză a romanului Tărâmul lui Sașa Kozak / Le royaume de Sasha Kozak, la editura pariziană Belleville. Este, dacă nu mă-nșel, a treia traducere într-o limbă străină a acestei cărți (după cehă și slovacă), nemaivorbind de faptul că anumite capitole din volum au apărut în antologii de proză publicate pe diverse meridiane. Ești poate cel mai tradus scriitor român din Basarabia în străinătate.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Olga Tokarczuk, o „vestală” a nomadismului modern

imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

„Am învățat să scriu în trenuri, hoteluri și săli de așteptare. Pe măsuțele rabatabile din avioane… Scriu în muzee pe scări, în cafenele, în mașina parcată pe marginea drumului. Fac notițe pe bucățele de hârtie, în agende, pe cărți poștale, în palmă, pe șervețele de hârtie, pe marginile filelor de carte. De cele mai multe ori sunt propoziții scurte, imagini, dar uneori copiez fragmente din ziare. Se întâmplă să mă seducă un personaj desprins din mulțime și atunci mă abat de la traseul meu să îl urmăresc pentru o clipă, să încep istoria. E o metodă bună; o perfectez.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Cina de Taină

imaginea utilizatorului Emilian Galaicu-Păun

Luaţi,
mâncaţi,
acesta
este
trupul
Meu
     … şi
n-a fost
nimeni
să audă-n
căderea
firimiturilor
de pâine
pe faţa
de masă
bubuiturile
bulgărilor
de ţărână
pe capacul

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

epilog pentru poemul nescris

imaginea utilizatorului Gheorghe Calamanciuc

întrebări aiurite
 
Când mă vor duce – 
ştiţi voi unde, hliziţilor, –
întrebaţi-mi carnea râvnită de viermi:
ce patimi frivole-au frământat-o?
ce foame curgătoare de nimicuri
mi-au furat-o?
 
Şi-mi mai întrebaţi văzul, orbilor:
ce culori amăgitoare ale-acestui pământ
i-au hrănit irisurile?

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Gândirea ca refuz al evidențelor

imaginea utilizatorului Alex Cosmescu

La începutul lunii aprilie 2017, la Editura MIT Press, a apărut prima traducere în engleză a unui volum al filosofului și artistului vizual german Marcus Steinweg.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Trimițând scrisori

imaginea utilizatorului Leo Butnaru

Nouă din zece ființe umane – nu mi se dă tasta computerului să zic: ins, inși; uite o noțiune care s-a izvodit da capo degradată și degradatoare; discret-jemanfișistă – vicleană, derutantă, pe care unii o iau de bună, de pozitivă, de neutră, de oarecare, – însă, în acest context, eu nu pot folosi termenul:

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Arta şi „seminţele adevărului”

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

L-am auzit odată pe un prieten poet referindu-se ironic la alt poet pe următorul temei: „Eh, el scrie despre teme mari, viaţa, moartea, sufletul...”. Dacă ar fi spus că scrie prost despre asemenea teme, poate nu aş fi fost atît de surprinsă şi n-aş fi rămas pe moment fără replică.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Hai la Disco… Titanic! (Radu Pavel Gheo, „Disco Titanic”)

imaginea utilizatorului Alexandru Tabac

L-am descoperit pe Radu Pavel Gheo întâmplător, așa cum șade bine unei relații de durată între cititor și scriitor, fără intermediari de conjunctură sau recomandări impetuoase. Se întâmpla prin 2004, eram student la Litere și trebuie să recunosc că majoritatea cursurilor nu-mi provocau vreo plăcere demnă de reținut. Am descoperit mult mai târziu formula – „morgă academică”, pe care nu am ezitat să o extind vindicativ asupra acelei perioade anoste, de culturalizare forțată.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Drama dintre acte (Constanţa Târţău, „Ultimul dialog.” O carte concepută şi realizată de Antonina Sârbu)

imaginea utilizatorului Mircea V. Ciobanu

Cartea îngrijită de Antonina Sârbu ar fi putut să se intituleze „Vocea umană”. Fie şi construită, în temei, în formă de dialog, ea cuprinde un lung monolog, sacadat, evocator şi confesiv, al protagonistei. Uneori întrerupt, alteori, dimpotrivă, susţinut de întrebările Antoninei, cu reveniri asupra unor obsesii, scene din copilărie sau confruntări (extraestetice!) cu unii colegi din teatru.