Grigore Chiper, Voci în pustiu. Eseuri & mix belle­tristic. Editura Junimea, 2021 
 

Închipuiți-vă pentru o clipă că Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce și ceilalți cronicari din Moldova și/ori din Valahia ar fi avut constant urmași, cărturari care să le ducă mai departe cronicile și să zugrăvească mersul timpurilor și al lumii până într-o contemporaneitate în care totul poate fi imortalizat pe o peliculă.

Fotografiile colecționate de prietenul nostru de peste ocean, Sorin Nica, medicul pasionat de istorie, suscită contemplatorului reacții multiple. Le poți examina pentru conținutul lor strict istoric, evocator de evenimente, datini, secvențe ale vieții cotidiene, pentru a reconstitui o lume dispărută – România anilor ’30, atât de asemănătoare, dar și diferită de a noastră, a urmașilor ei.

Pictorul Ioan Iacob (n.

Unul din cele mai pasionante texte pe care am avut prilejul să-l citesc a fost Zend Avesta, colecția de cărți canonice ale zoroastrismului, o credință apărută pe teritoriul Iranului cu mai mult de 3000 de ani în urmă, care a fost una din religiile dominante ale lumii antice. Până în secolul VIII, înainte de ascensiunea islamului, zoroastrismul a constituit religia oficială în Persia.

Personalitate fondatoare și polivalentă în lingvistica mondială, Eugeniu Coșeriu (27.07.1921 – 7.09.2002) încă urmează să aibă parte de valorificarea și valorizarea contribuțiilor sale intelectual-creative în deplinătatea lor. Ampla recunoaștere de care Coșeriu s-a bucurat din timpul vieții implică, pe lângă cristalizarea unui reper cultural, un imperativ bine accentuat de Mircea V.

Încep cu un clișeu. Dar cu unul care poate stârni nedumeriri multora dintre cititorii români din partea dreaptă a Prutului: Ion Druță este un mare scriitor. El trebuie așezat, în orice istorie a literaturii române, alături de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu ori Marin Preda. De altfel, atunci când l-a descoperit, imediat după 1990, un critic rafinat precum Valeriu Cristea i-a fixat familia spirituală: Ioan Slavici, Liviu Rebreanu, Pavel Dan, Marin Preda.

Aproximativ în actuala perioadă a anului (fine de septembrie/ început de octombrie) mi-am redactat în ultimele două decenii, cu regularitate, cronicile despre Festivalul Ethno Jazz de la Chișinău.

Pelicula Popiol i diament (Cenușă și diamante), realizată în 1958 de regizorul polonez Andrzej Wajda și cu vedeta Zbigniew Cybulski în rolul central, prezintă povestea tragică a unui tânăr luptător din Rezistență, care, după sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, este pus în fața unei dileme: să abandoneze lupta și să revină la o viață pașnică sau să se sacrifice pentru a-și îndeplini ultima misiune.

Eugenia Bojoga în dialog cu Profesorul Alessandro Zuliani
 

Întrebarea „Ce înseamnă teatru românesc?”, pe care a formulat-o jurnalistul Vasile Botnaru în cadrul emisiunii sale Punct și de la capăt la Radio Europa Liberă Moldova, întrebare adresată invitaților – actorului Petru Vutcărău și criticului de teatru Larisa Turea –, mă face să mă întreb și eu același lucru.

„Sud-Est cultural”, nr. 2/2021
 

Iaşi. Octombrie.
Sub pielea ta, lumina
stă să pocnească –
ca un bec de-o 100 W
în reţeaua de-naltă
 

Recunoştinţa faţă de cuvinte, care, de cele mai multe ori, mă scot din… noaptea minții. Plăcerea teribilă de a le întoarce pe toate fețele, singure sau în combinații. Le scriu, le șterg, le rescriu, le schimb locul în propoziții, atentă la nuanța nouă, la palpitul inedit al altei vieți, la parfumul proaspăt căpătat grație vecină­tă­ților. Vecinătăți pe care le caut eu sau care mi se impun.

Pe timpurile comunismului, la Chișinău, ca și la București sau Iași, o parte din junețile literare cam aveau necăjite și încrâncenate propensiuni etilice. Se bea în draci. Și dracii dezlegau limbi și dilatau pâlnii de urechi.

Țipăt, toate se nasc din țipăt, credeam
și țip în pragul lumii la naștere
la femeia ce vru prin cunoaștere
să mă scoată din jocul ce-l am.
 

Profesor la Universitatea din Los Angeles (UCLA) și – din 2013 – la Collège de France (ca invitat recurent), Sanjay Subrahmanyam (născut la New Dehli, dar stabilit în S.U.A.) este, ca mulți dintre istoricii originari din această parte a lumii, specialist în istorie globală. În mare vogă pînă în urmă cu un deceniu, acest tip de abordare a trecutului cunoaște astăzi un reflux vizibil, sub asaltul nenumăratelor istorii memoriale cu tentă identitară, care au ajuns norma aproape curentă a examinării trecutului.

Domeniile de interes cultural-artistic ale Simonei-Grazia Dima sunt diverse, între care un loc aparte îl ocupă bineînțeles poezia sub diferite forme: compunere, traducere sau comentariu. În ce privește propria creație poetică, autoarea se străduiește să mențină un ritm. Astfel, până în prezent, poeta a reușit să editeze în jur de cincisprezece plachete.

Când am aflat despre apariția volumului despre care scriu în cele ce urmează, nu prea înțelegeam jocul și miza, în competiția literară, a „cărților-valet”, o colecție bizară sub aspect editorial, inaugurată de Maria Șleahtițchi la Muzeul Literaturii Române „Mihail Kogălniceanu” din Chișinău. Mai precis ar fi: la editura muzeului, dacă ea ar fi existat (pentru că-i o afacere editorială, nu una muzeistică).