Val Butnaru are o relaţie specială cu Vlad Plahotniuc. O luptă cărei i-a dedicat toate forţele şi mijloacele: Jurnal de Chişinău, Jurnal.md, Jurnal FM, Jurnal TV (cu emisiunea pe care a moderat-o personal de ani buni, „Cabinetul din umbră”). Consecinţa directă a acestui război personal a fost eliminarea din politică a oponentului său, care a luat calea pribegiei. După ce l-a asasinat politic, Val Butnaru îşi mai omoară încă o dată zeul (malefic) învins, de data asta zâmbind, într-o comedie literară.

Doina Ioanid a renunțat de mai multă vreme la poemul scris sub formă de scară, apropiind poezia de proză și pe cale formală, dincolo de maniera descriptivă a stilului și apelul la memorie ca depozitar al poeticității.

Cine nu-l știe sau n-a auzit de Ștefan Susai ar trebui să se încreadă mai mult în ideea că autorul, ca prezență fizică, este inseparabil de scrisul său, precum albia Prutului de apa pe care o mână la vale. E un bărbat înalt, zdravăn, cum se spune în Moldova, un urs (nu degeaba satul în care locuiește, aparținând comunei Miroslava, aproape de Iași, chiar așa se numește: Valea Ursului!). Debordează de o energie inepuizabilă și în ciuda aparentei sale masivități fizice e iute la trup și aprig la vorbă.

Mi s-a întâmplat, acum vreo patru ani, să aflu cum acționează cenzura în democrație.

Luna august, așa cum știm, e o perioadă sensibilă din punct de vedere politic, cultural și identitar în Moldova de la est de Prut.