Cel mai longeviv istoric din generația sa, Eric J. Hobsbawm (1917-2012) a devenit cu adevărat cunoscut mai ales în ultima parte a vieții (după 1990), cînd a fost tradus cam peste tot pe continent și a fost invitat să dea numeroase conferințe.

Poetul de azi (cel adevărat, da) intervine pe piața discursurilor doar dacă are replică. Dacă are ce să adauge sau, mai curând, ce să reproșeze lumii. Fie cu o remarcă etică, fie estetică, altfel, la ce bun efortul? Azi poetul înclină spre etic; spre mesaj (nu spre discurs); spre „adevăr” (într-o lume ipocrită, asta atestă personalitate); spre autentic (da!). Autenticitatea (și „autenticismul”) nu e un atribut exclusiv al prozei, dimpotrivă. Citeam zilele astea o sinteză despre tendințele în arta scenică.

Critic literar important și poet inconfundabil prin tonurile sale orfice, de invocație ancestrală, Andrei Țurcanu a ajuns la etapa scrierilor decisive, cu care își este dator orice exeget serios.

În ultimii ani s-au intensificat relaţiile literare dintre literatura română din Republica Moldova şi alte literaturi, ca dovadă servind în mod deosebit antologiile editate bilateral. În afară de antologii, au apărut şi cărţi de autor. Volumul de proză scurtă Maimuţa comandantului de campanie de Ajdar Ol, scriitor azer, face parte din acest schimb de amabilităţi.

Textul de față este pentru ultimele numere din anul 2018, moment potrivit reflecției și unui fel de bilanț asupra evenimentului central, sărbătorirea celor 100 de ani de la Unirea tuturor provinciilor românești.

Reprezentant ilustru al generației care a făurit Unirea în 1918, Alexe Mateevici a militat cu toate forțele sale pentru emanciparea culturală și națională a basarabenilor. Deși nu a avut șansa să apuce acea zi istorică – se îmbolnăvește subit pe frontul de la Mărășești și moare în 24 august 1917 la doar 29 de ani! –, poate fi considerat, fără îndoială, un precursor al acesteia.