Emilian Galaicu-Păun, Cărțile pe care le-am citit, cărțile pe care
le-am scris (Lecturi à haute voix). Colec­ția Colocvialia. Editura Junimea, 2020
 

Prezentăm cititorilor revistei
Contrafort un fragment dintr-un dialog al scriitorului și traducătorului (din literatura rusă) francez Yves Gauthier cu prozatoarea Ludmila Ulițkaia. O întâlnire care a avut loc pe 9 februarie 2020, la Paris, în cadrul unui eveniment intitulat „Journées

În atât de îndepărtatele timpuri ante-pandemice, când lumea nu trebuia să se autoizoleze acasă și nici să-și acopere fața cu masca, de parcă ar fi dorit să-și ascundă adevărata identitate, am asistat la o lansare de carte în spațiul consacrat al Librăriei din Centru a Editurii Cartier din Chișinău.

Chiar dacă expoziția de la MNAR1 (curatoriată de Irina Ungureanu) recuperează nu doar o familie de sculptori, ci mai ales un Autor de primă mână, cum a fost sculptorul Ovidiu Maitec (1925-2007), intuiesc că, pentru cei de azi, opera lui este aproape fantasmatică

Am ales pentru prima ediție din acest an a rubricii Photo Historia, susținută de prietenul nostru, medicul Sorin Nica din Statele Unite, un pasionat colecționar de fotografii vechi, secvențe care vorbesc despre diversitatea vieții în România de altă dată: veșminte, stări sociale, categorii profesionale, vacanțe la mare și la munte, satul și orașul – surprinse de fotografi străini.

Scriitoarea Valentina Tăzlăuanu, buna noastră prietenă și colegă, fondatoarea revistei „Sud-Est Cultural”, ne-a părăsit, după o lungă și grea suferință. Îi vom păstra memoria vie, recitindu-i strălucitele cronici de teatru, eseuri și editoriale, dar o vom păstra în sufletul și-n mintea noastră mai ales ca om, ca voce, ca prezență fizică – zâmbetul, privirea trădând o mare bucurie interioară, arareori exprimată în cuvinte și exaltări.

Este genericul unui concurs lansat de Muzeul Național de Literatură „Mihail Kogălniceanu” – director Maria Șleahtițchi –, în parteneriat cu Editura Cartier și revista „Contrafort”, cu portalurile stiripozitive.eu și #diez.md - Știri pentru tineri. O frumoasă inițiativă menită să stimuleze creativitatea adolescenților din orașele și satele Basarabiei, interesul (nu doar arheologic) al noilor generații pentru lectură, pentru scriitorii născuți în localitățile lor.

Când mă uit în jur, există niște pete negre, albe sau gri, care se mișcă mereu, dintr-o parte sau alta a câmpului meu vizual, acoperind obiectele, mișcându-se de pe unul pe altul ca un roi de insecte.

Atunci cînd a propus mai multor istorici eminenți să se gîndească cît datorează gustul lor pentru istorie și concepția despre trecut propriei biografii, Pierre Nora nu și-a imaginat ce succes urma să aibă, peste ani, ideea sa cu ego-istoria.

Am găsit cartea într-un anticariat, în singurul care a mai rămas în oraș, și am fost atras iremediabil de (aparenta, spun acum) contradicție a titlului – Istoria ca viitor, termeni care la prima vedere nu ar putea locui într-o vecinătate imediată: istoria operează, indiscutabil, cu pagini și secvențe ale trecutului peste care plasează interpretări „interesate”, contextuale,

*Am citit tot felul de definiții ale poeziei. M-am încercat și eu, deseori, să-i prind esența în cuvinte mai multe sau mai puține. Bine, e și stare, e și emoție, e și narație, fulgurație, incantație, e și esențializare, rigoare, e și mărturie direct sau razantă etc., etc. Totuși, mereu mi s-a părut că ceva scapă și îmi scapă. La vîrsta asta, cel mai tare cred că poezia adevărată e cea care îți provoacă la lectură mici...

Iatac de student
 
Negureni. Iatacul meu de copil. Acum – de student
venit la părinți, dar căruia destinul îi făcu nedreptate.

Să ajungi
a-ţi fabrica
singur, ca
Brâncuşi,
uneltele

am să mor de frică
 
Cu pletora asta de frici
nu pot duce la capăt o frază
un om cu suflet

Lărgindu-și terenul de cercetare al fenomenelor culturii (precum Conachi își lățea moșiile culturilor agricole), spațiul său de investigație cuprinzând grădini cu tot mai multe specii (estetice), Eugen Lungu își explorează moșia extinsă nu ca un cercetător metodic și pedant, ci, asemenea unui botanist entuziast, focalizându-se pe cazuri particulare, excepționale, de interferențe, interconexiuni / inter-fertilizări ale câmpurilor. Mai simplu spus, E.L.

Poetul Ivan Pilchin editează, de data asta în calitate de traducător, volumul Insula Timpului, o antologie de poezie slavă, compusă dintr-un cvartet: trei autori de expresie rusă (doi dintre care locuiesc în Ucraina) și unul de limbă ucraineană.

Scrieți despre muzeu!”, îmi spune cineva care vrea cu toată bunăvoința să ne ajute în demersurile noastre de a obține un sediu adecvat unui muzeu național al literaturii, să le spun factorilor de decizie ce este muzeul, ce fonduri are, ce istorie a parcurs, pentru că aceștia se tot întreabă „Da’ ce fel de muzeu este acesta? De ce trebuie neapărat să i se elibereze un sediu?”.

1. Cum trăiți șocul acestei crize, cum suportați carantina, autoizolarea, cum faceți față claustrării?
2. Ce cărți, filme, muzică și alte produse culturale vă ajută să traversați această perioadă? Scrieți, puteți scrie?