E toamnă târzie. Drumurile însă nu sunt desfundate, aşa cum le ştiam din copilărie, când făceam cozi imense în faţa unei gropi special amenajate la şcoală pentru a ne spăla noroiul lipicios de pe cizme.
Îmi iau, pentru orice eventualitate, lanterna. E mâzgă uşoară, pe undeva drumul e cu hopuri, pe altundeva lunecos. E şi o beznă accentuată de lipsa iluminaţiei stradale, de casele pustii, fantomatice, deja fără garduri.