Prima grijă matinală a tatei era s-o scoată din garaj pe Maşka. Devenise un fel de tabiet fără de care, pentru el, soarele nu strălucea destul. Un întreg ritual care începea, în mod obișnuit, cu dezmierdarea „Hai, Mașka!” înecată uneori de tusea sacadată a tatei și vuietul răguşit al mașinii. Inconfundabil acel huruit pe două voci însoțit de mirosul de benzină arsă dizolvat în fum de tutun.

A doua zi

13
- Domnule colonel Measoedov?
- Da, dle ministru! Vă ascult.
- Ce se aude cu... reţinutul, cu... arestatul acela de aseară?
- Nimic deosebit, dle ministru. Veniţi să-l luaţi?
- Nu... Nu, nu, nu! Nu venim. Ţine-l acolo.
- Îl ţin, dle ministru.
- Şi ce zice el?
- Mai întâi şi întâi... Iată, s-a făcut ziuă... Am stat eu cu el de vorbă... Eu în patru ochi cu el... Nu-şi recunoaşte n­icio vină!
- Cum: aşa? Nu-şi recunoaşte nicio vină? Dar avem dovezi?