Parteneri

Jurnalul unei Ţestoase

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

stai să-ți spun (mi-a zis el):

eram un mucea şi mucoşii mai mari din cartier mă puneau
să le povestesc ce citeam: poeme dramatice, nuvele istorice,
tot aşa... cînd mă ascultau, rîdeau de picau pe spate.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Selecţii subiective (note despre literatură)

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Motto: Ajung să procedez cu cuvintele cum proceda mama cu ouăle pentru cloşcă: ridica fiecare ou cu o mînă, încropea un paravan cu palma celeilalte mîini şi se uita lung în lumină la el, ca să se asigure că e fertil. (Fragment de răspuns la o anchetă a revistei „Steaua”) 
 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

vara

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

vara e aurul. arealul bucuriei inocente, îngereşti
(o, voi rafale de vorbe din gît – floarea-soarelui 
se cutremură: plecaţi, plecaţi!). deasupra, un pistil 
greu de polen. promisiunea vieţii viitoare...
 
simţi dogoarea francă printre scăpărări de vînt, 
dar zaci nemişcat, compact, un cristal pe nisip. 
 
te-ai pierdut de toţi şi nu-ntorci capul: 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

stai să-ţi spun (i-am zis eu):

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

în nopţile de vară cu vînt şi ploi nărăvaşe,
să nu fi vrut şi tot auzeam bufnetele moi
ale fructelor în livadă. aburită de somn,
cu picioarele goale împiedicîndu-se

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Mierea

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Nana-bătrînă ne-a primit în cerdac. Cu mîna durdulie şi inel de aur pe un deget ne-a arătat băncuţele, iar noi ne-am aşezat cu mîinile în poală. Eu am cercetat faţa nanei: avea mustăţi. Şi un neg cu mustăţi. Pe sub streaşina baticului, mi-a aruncat şi ea o căutătură furişă, zîmbind abia. După-aceea, s-a întors şi s-a dus, tîrîndu-şi pîslarii, în bucătărie. Şoldurile i se ridicau, uriaşe, cînd în dreapta, cînd în

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Diafana crisalidă

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

„Adevăru-i că nu mă prea dau în vînt să scriu despre moarte, fie ea şi aşa, în general, darmite gîndindu-mă la cea care-mi va fi hărăzită. Frică? Nu numai ea, ci şi posibilitatea, ce m-a însoţit de cînd mă ştiu, de-a dilata nesăţios clipele fericite /…/.” Emil Brumaru (text publicat pe facebook, 14 iulie 2014)

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Cu poezia… (II)

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

* Poetul foloseşte cuvinte, cuvintele tran­sportă sensuri. Vecinătatea intenţionată a două cuvinte poate da naştere unui… arc voltaic: „Imaginaţia are enorm de-a face cu logica. Dacă ai două concepte tari, din ele se poate naşte o legătură. (…) E ca şi electricitatea, atunci cînd pui una lîngă alta două sarcini, una pozitivă şi alta negativă. Ideea la care ajungi e de fapt un salt”, spune Dürrenmatt, într-un interviu din 1980.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Cu poezia… (I)

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

* Poezia e un drum spre miezul bietei făpturi umane.
 
* Poezia e secreţia eului meu celui mai profund, mai intim. Prin aceasta, ea e cea mai fidelă „foaie de tempera­tură” a celei care sînt.
 
* Sufletul omului are şi el un sunet, ca şi arama, ca şi cristalul, ca şi fierul... Scriind poezie, încerc să aud sunetul sufletului meu şi îmi doresc să-l fac să semene celui scos de un pahar de cristal cînd îl loveşti delicat cu un cuţit.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Un pumn dat morţii, în plină figură (note despre literatură)

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Nimeni nu îmi pare mai înspăimîntător decît omul care trăieşte din mimetism şi care e stăpînit la maximum doar de preocuparea să fie comme il faut. Cel care se simte liniştit numai dacă se aliniază la modă (intelectualul), sau dacă nu iese cu nimic din rînd şi urmează cu fanatism tradiţia (omul obişnuit, ale cărui inhibiţii şi griji să se ţină de tradiţie le înţeleg, totuşi, destul de bine pînă la un punct).

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Mic elogiu simplităţii

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Prin 1992 sau 1993, am văzut pe scena din Grădina Icoanei a Teatrului Bulandra din Bucureşti spectacolul cu piesa „Visul unei nopţi de vară”, de W. Shakespeare, în regia lui Liviu Ciulei. A fost pentru mine o revelaţie.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Mick

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

E sasul care a preferat să rămînă în România după revoluţie, deşi mama şi surorile lui au plecat în Germania imediat ce s-a putut (tatăl, morarul Astner, doarme liniştit sub doi metri de pămînt românesc). Stabilit în Iaşi, mai întîi ca asistent de germană la Facultatea de litere a Universităţii Cuza, apoi ca jurnalist, iar acum ca traducător liber-profesionist, Mick face des drumuri la casa părintească din satul natal de lîngă Sibiu, golit de saşi.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Nimic nu mai este ce pare a fi

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

De ani şi ani, parcă nimic nu mai este ce pare a fi. Cel mai rău e că eu nu privesc nici acum, vai mie!, cu „înţelepciune” asemenea divorţuri dintre esenţă şi aparenţă. Mă revoltă un ins care, deşi cu bun renume de persoană democrată, civilizată, „europeană”, atunci cînd vreau să discut deschis ceva cu el, mă pune la punct răspicat: „cînd vorbeşti cu mine, tu să taci!” Sînt deziluzionată dacă, sub cele două-trei coroane pe care le poartă un alt ins pe-a lui frunte, e descoperită o ditamai...

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Haloş

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Ori de cîte ori mă duc primăvara sau vara la Haloş, am senzaţia că am ajuns în rai, adică, după cum spun cărţile sfinte, la loc cu verdeaţă, unde nu e nici întristare, nici suspin! Păi nu-i de mirare. Iată: mai întîi, solitara cabană a prietenilor din studenţie Emilia şi Dan e încastrată în sute de metri pătraţi de verde: cel mai depărtat, cu zeci de nuanţe, al pădurilor din jur, cel familiar, invadat ici-colo cu puzderie de flori mici, al pajiştilor; cel profund şi autoritar al brazilor plantaţi în partea dinspre sud, pe post de gard viu.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Mardare

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Mardare la cincizeci de ani e un fel de casă boierească, veche şi cu multe odăi, în care el însuşi se sparge-n fel şi fel de figuri: tatăl, soţul, meşterul, slujbaşul, negustorul, poetul etcetera…
 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

De la frumuseţe spre urmele morţii sau scurt periplu german

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ
articol: 

Într-o strălucitoare dimineaţă de august din acest an, am plecat din saxonul Leipzig spre Weimar, împreună cu Marga, soţul ei – asiduul traducător, şi din limba română, Roland Erb – şi cu prietena şi traducătoarea mea Julia, pe post de şofer. La propunerea lui Roland, ne-am oprit şi la Naumburg (oraş din Sachsen-Anhalt, landuri în care mai fusesem în 1998, cînd am avut o lectură din primul meu roman la Magdeburg şi Osterburg); la Naumburg urma să vedem străvechea şi celebra catedrală Sfîntul Petru şi Pavel, fondată în sec.

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Scriitorul…

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Scriitorul - şi, cu deosebire, poetul – nu are nevoie de bani, fiindcă el trebuie să se hrănească numai cu „ambrozie şi nectar”, adică vara cu dudele, corcoduşele şi vișinele de pe marginea drumurilor, iar toamna cu nucile şi gutuile de prin parcuri; iarna şi primăvara devreme, dacă nu mai găseşte niscaiva porumbrele vinete prin hăţişuri, dumnealui trebuie să ajuneze, fiindcă alte fructe nu sînt, şi ajunatul îi face bine la inspiraţie. Pe scurt, scriitorul – şi, mai ales, poetul – poate muri fără grijă, fiindcă nimeni nu are nevoie de el.
 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

CTP şi Hurezeanu: două figuri

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Marţi, 16 martie, la Iaşi, Emil Hurezeanu şi Silviu Lupescu, directorul Editurii Polirom, au lansat volumul Cuvinte rare al lui Cristian Tudor Popescu, volum alcătuit din proze-articole-tablete publicate în ziarul Gândul. Este a zecea dacă nu cumva a unsprezecea carte semnată CTP şi editată (sau reeditată) de Polirom. Cum eu sînt cea care a provocat, cu mulţi ani în urmă, acest „mariaj” literar, nu pot fi decît mulţumită că el e atît de longeviv…
 

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Partizanii libertăţii de la Nucşoara

imaginea utilizatorului Mariana Codruţ

Am în mînă o carte pe cît de monumentală (peste 800 de pagini), pe atît de mişcătoare: Luptătorii din munţi. Toma Arnăuţoiu, grupul de la Nucşoara. Documente ale anchetei, procesului şi detenţiei*, semnată de fiica lui Toma Arnăuţoiu, dna Ioana-Raluca Voicu-Arnăuţoiu. Volumul a dorit să marcheze comemorarea a 50 de ani de cînd Tribunalul militar al Regiunii a II-a i-a condamnat la moarte pe tatăl şi unchiul autoarei şi pe încă 14 oameni implicaţi în activitatea acestui grup, toţi executaţi de autorităţile comuniste în noaptea de 18-19 iulie 1959.