Având în vedere că, de câțiva ani buni, batem pasul tot pe loc și comitem aceleași erori unii în raport cu ceilalți, începând cu luna septembrie, președintele Klaus Iohannis a emis câteva semnale importante privind o schimbare în abordarea României față de Republica Moldova. Din păcate, de cealaltă parte a Prutului, noul președinte ales are cu totul alte priorități decât schimbările în bine.

Întrucât mai avem de așteptat până la alegerea aceluiași Parlament și aceluiași președinte, de o parte și alta a Prutului, suntem nevoiți să discutăm despre cele două campanii mici, în locul uneia mari. 

Am urmărit și eu, la fel de oripilat ca unii, dar poate mai puțin revoltat decât alții, un spectacol ale cărui „acte” se derulează destul de des, dar care rareori sunt prinse într-o înregistrare video. De altfel, periodic, în calitate de bucureșteni, suntem martorii unor „evenimente” triste din spațiul public, cauzate de cineva care n-a respectat regulile. Totuși, fiecare dintre noi continuă să încălce regulile. Măcar un pic, așa, că doar nu moare nimeni! Numai că, în unele cazuri, în urma unor decizii minore dar proaste ale unora dintre noi, chiar pot muri oameni.

Biroul pentru Relații Inter­etnice, o instituție cu o identitate confuză

Întrebarea din titlu nu este una ușoară, motiv pentru care nu poate primi un răspuns univoc. Are dezlegări mai complicate decât, de exemplu, întrebarea „Cum vreți să trăiți?”, la care răspunsul unanim ar fi „Bine!”. Și nu fac vreo aluzie la sloganul vreunui fost președinte care și-a găsit scăparea politică în Unirea cu Republica Moldova. Nu, răspunsurile la întrebarea din titlu ar putea fi cel puțin tot atâtea câte culturi coexistă aici, sau câte state cu abordări mai mult sau mai puțin imperiale trec acest teritoriu în sfera lor de influență, ca stat prieten sau ca stat dușman.

Avantajele unui stat falit