Primii istorici ai omenirii au fost și ultimii povestitori de istorie. Începând cu Tucidide și Polibiu, grecii și, respectiv, romanii nu se mai mulțumesc să relateze faptele din trecut, ei vor deja să le explice. Evul Mediu aranjează evenimentele în ordinea cronologică a dinastiilor domnitoare, la un capăt al istoriei fiind Creația, la celălalt – Judecata de Apoi. Secolul națiunilor transformă interpretarea trecutului în „știința supremă”. Istoria devine discurs fondator, transformându-se în instrumentul principal al emancipării popoarelor.