Categorii

Parteneri

Vornicelul cu misiuni speciale

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Vornicelul cu misiuni speciale

imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Nunta. Rusia pare să fi spart cercul blocajului politic și economic impus în 2014 de UE și SUA. Deși întâlnirile recente cu președintele american și cancelarul german nu le-au acoperit așteptările, lucrurile pare să se fi mișcat din loc într-un mod cu totul neașteptat. Participarea lui Vladimir Putin, în 18 august c., la nunta ministrului Afacerilor Externe al Austriei, dna Karin Kneissl, nu poate fi tratată ca un simplu eveniment monden. Prezența rușilor în Austria, ca proprietari de case și de afaceri, m-a uimit în 2011, în scurta mea vizită la Viena. Austriecii nu că și-ar fi arătat îngrijorarea, dar se declarau de-a dreptul mulțumiți. Tot așa cum mulțumită și emoționată de prezența încărcată de semnificații grele a președintelui rus se arăta Karin Kneissl. Altfel, vornicelul de onoare, după ce-a jucat mireasa Austriei, ar putea să le joace tot atât de legănat și pe celelalte dive ale bătrânei Europe.
Vin rușii! În contextul celor scrise mai sus, titlul volumului Vin rușii! 5 perspective asupra unei vecinătăți primejdioase (București: Humanitas, 2018) și-a pierdut definitiv substratul metaforic. Cei cinci autori (Vitalie Ciobanu, Sabina Fati, Valentin Naumescu, Ioan Stanomir, Marian Voicu), nume de referință în actualitatea românească, analizează atât din perspectivă istorică, cât și din cea a prezentului semnificațiile geopolitice ale vecinătății „primejdioase” cu rușii.
Volumul se deschide cu eseul Reperele unei istorii. Umbra Rusiei semnat de Ioan Stanomir, profesor la Universitatea din București. Eseul, unul dintre cele mai lămuritoare texte de istorie geopolitică citite de mine vreodată, prezintă sinteza relațiilor dintre ruși și români pe întinderea a mai bine de trei secole. Deși toate datele sunt în general cunoscute, coerența în care apar și comentariile autorului impresionează și conving cititorul. Prima teză poate fi considerată laitmotivul întregului volum: „Rusia imperială este, în termeni politici, un amestec de agresivitate imperială și de ambiție mesianică”. Relațiile politice cu Rusia imperială încep în memorabilul an 1711, „întâia dată când Rusia este aleasă ca protector împotriva otomanilor. Alianța dintre Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare indică existența unei noi dinamici regionale, prin apariția militară și simbolică a Rusiei”. Un alt moment-cheie pentru înțelegerea situației de atunci și de azi din regiune ține de Tratatul de la Kuciuk-Kainargi (anul 1774). Istoricul urmărește prezența neîntreruptă a rușilor în spațiul românesc începând cu anul 1711 până în 2007, când România intră sub umbrela securității acordată de NATO și UE. Dar intrarea României sub acea umbrelă lăsa totuși o bună parte din românitate în afară. Republica Moldova, bunăoară, este amenințată continuu de politica revanșardă a Rusiei putiniste.
În eseul Visul lui Cotovschi, Marian Voicu, cunoscut eseist și om de televiziune, prezintă cu o acuitate analitică remarcabilă proiectul geopolitic al moldovenismului, care a luat naștere în 1924, la Balta, prin RASSM, reîncarnat ulterior în 1992, prin Transnistria. Ideea „unei țări a moldovenilor”, afirmă autorul, „i-a încolțit în minte lui Grigore Ivanovici Cotovschi” (nume pe care eu l-aș fi scris mai în spiritul timpului lui, Grigorii Ivanovici Kotovskii). Visul lui Cotovschi reprezintă de asemenea o sinteză densă, dar expusă foarte limpede asupra istoriei făcăturilor Kremlinului: limbă moldovenească, națiune moldovenească, RASSM. URSS-ul avea un plan mai amplu pentru întreaga regiune, iar inventarea RASSM era necesară pentru absorbția și sovietizarea ulterioară a României. Discursul lui Grigore Borisov, gazetar la Plugarul roșu, rostit în 1925 cu prilejul adoptării Constituției RASSM, este mai mult decât elocvent: „Trăiască Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, leagănul României Sovietice!”.
Cel de-al treilea eseu, 5 drumuri deschise pe care (mai) pot intra rușii, semnat de Sabina Fati, jurnalist și istoric deopotrivă, prezintă contextul geopolitic la zi al celor două state românești, mai cu seamă în anul Centenarului Marii Uniri. Spirit analitic și bine informat, ageră și vigilentă, S. Fati se mișcă cu o dezinvoltură impresionantă în terenul ideatic al „războiului hibrid” desfășurat de ruși. Ea spune lucrurilor pe nume, chiar dacă riscă să deranjeze partidele unioniste de pe cele două maluri ale Prutului. Primul dintre drumurile „care pot fi sau au fost deja deschise Moscovei” este „reparația istorică prin care România ar cere sau ar accepta schimbarea granițelor și unirea cu Republica Moldova fără susținerea explicită a marilor puteri din Vest”. Prin urmare, unirea s-ar putea produce doar cu „susținerea explicită a marilor puteri din Vest”. În caz contrar, „unirea României cu Republica Moldova nu e încurajată”. Mi se pare una dintre cele mai tari afirmații ale volumului.
Un alt autor, Valentin Naumescu, profesor la Universitatea din Cluj, scrie despre Valul „democrației iliberale” și ofensiva Rusiei împotriva Occidentului. Riscuri pentru România. Analiza doctă vizează mutarea pe partea vestică a jocurilor geopolitice ale Rusiei putiniste. Ceea ce rămâne constant pentru România sunt „riscurile” și „primejdia”. O situație aparte au țările care constituie azi „noua Europă de Est”, din care face parte și Republica Moldova. Lor, afirmă V. Naumescu, „li s-au atârnat de picioare ghiulelele unor conflicte interetnice înghețate”, Rusia neadmițând sub nicio formă extinderea NATO și a UE spre Est, după anul 2008.
Volumul se încheie cu eseul lui Vitalie Ciobanu, Când m-am născut, rușii veniseră deja, care prezintă o perspectivă din interior. „Când m-am trezit, rușii veniseră deja. Erau de trei decenii în Basarabia și păreau instalați pentru vecie. Am aflat mai târziu, la școală, cum au venit și de ce. Acasă, părinții mi-au spus de ce n-au plecat. Rușii ne eliberaseră nu să plece, ci să rămână, altfel n-ar fi fost o eliberare garantată”, afirmă autorul în fragmentul liminar al eseului său, care se încheie cu o remarcabilă analiză a marilor valori artistice ale rușilor.
De(pe) unde mai pot veni rușii? Revenind la nunta cu misiuni speciale și mai cu seamă la dansul miresei, se pare că rușii, între timp, au deschis alte căi. Pe lângă posibilul acces din Sud, grație prieteniei cu Erdogan, iată că ar putea veni și din Vest...
19 august 2018