Categorii

Parteneri

Scrum

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Scrum

imaginea utilizatorului Maria Şleahtiţchi

Scrum este titlul romanului lui Augustin Nacu, publicat la editura Tracus Arte în 2014. Autorul este un optzecist basarabean care s-a alăturat plutonului cu întârziere, dar nu este singurul care prinde pasul generației de prozatori din mers. Am putea să-i amintim în context și pe Constantin Cheianu, Val Butnaru, Anatol Moraru. Altfel, optzeciștii basarabeni ard etape și, chiar dacă au un simțitor decalaj temporal, se sincronizează rapid cu ritmurile congenerilor lor din dreapta Prutului. Decalajul e temporal, dar nu și paradigmatic, estetic.
Scrum este cea de-a doua carte în ordine cronologică a lui Augustin Nacu, el publicând anterior Generația mea (1999) și ulterior Proză scurtă cu postludii (2016). Romanul face parte din genul prozei numite limited fiction, explorată masiv de scriitorii contemporani. Narațiunea la persoana întâi atribuie romanului alura prozei memorialistice. Naratorul rememorează experiențele tinereții sale. Concepția romanului vine în continuarea cărții anterioare, în care se povestea tot despre generația sa. Subiectul îi are în centru pe câțiva tineri, unii dintre ei proaspeți studenți ai Institutului de Medicină din Chișinău. Unghiul trecutului este înfipt în anul 1981, sfârșit de vară. Aria temporală se va extinde până la Perestroika lui Gorbaciov și, printr-un salt, până aproape de prezentul narării. Atmosfera orașului Chișinău, capitală a uneia dintre cele cincisprezece republici-surori ale URSS-ului, este tipică „socialismului dezvoltat”. Viața studenților, distracțiile, escapadele erotice, lumea universitară, problemele intelectualilor sovietici etc. sunt rememorate de un temperament flegmatic, un tip ironic și persiflant față de valorile cazone. Lumea este evocată în ritmuri lente asemenea unui film derulat cu încetinitorul. Pe celuloid apar scene, protagoniști, figuranți, luați parcă dintr-o lume foarte îndepărtată.
Poate să pară că povestea spusă de narator se afundă în detalii insignifiante, se pierde printre preferințele muzicale ale tinerilor de atunci, în ritmurile de Rock and Roll, în exercițiile poetice ale protagonistului, în istoriile de dragoste ale amicilor. Din acest amestec marcat de plictis și pulsații anemice răsare dintr-o dată ideea celor doi prieteni de a evada din sistem, de a fugi din URSS, prin ambasada Austriei de la Moscova. Eșec. Vis năruit.
Scrum este romanul despre disperarea unor tineri care aveau, prin 1980-1981, douăzeci de ani. Literatura a cam ocolit apatia și dezgustul de viață, dezamăgirea tinerilor de atunci. După anul 1990, altele au fot prioritățile tematice ale scriitorilor. S-au scris câteva romane importante despre căderea sistemului totalitar și entuziasmul Perestroikăi, între care Măcel în Georgia, de Dumitru Crudu, Sex & Perestroika, de Constantin Cheianu, dar au rămas în umbră cei cinci ani de dinaintea schimbărilor. Ei bine, Augustin Nacu reflectă în romanul său tocmai depresia socială de dinaintea mișcării de emancipare socială, politică și națională din a doua jumătate a deceniului nouă, deceniu pe care Radu G. Țeposu, inspirat, îl numește „întunecat”.
În romanul Scrum, acțiunea se desfășoară în partea întunecată a deceniului nouă din Imperiul Sovietic. Disperarea, depresia socială, angoasa tinerei generații a anilor ’80 marchează cromatica elementelor spațiale (se reține dominanta culorilor sumbre), lumina este și ea cenușie, timpul e leneș, se scurge încet. Sarcasmul, ironia, detașarea sunt stările de spirit ale naratorului, ale lui Vic și ale celorlalți prieteni ai lor. „Plescăitul de Brejnev a murit pe la mijlocul lui noiembrie 1982. Era o zi rece și plicticoasă. Mi-aduc aminte discursurile colegilor de grupă, care se întreceau în felurite presupuneri legate de înmormântarea Secretarului General al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Unul dintre ei a vorbit și despre posibilitatea răpirii corpului neînsuflețit al iubitului conducător de către CIA. Ascultându-l, abia mă stăpâneam să nu izbucnesc în hohote de râs. Nu-mi imaginam la ce le-ar fi putut servi americanilor un hoit. [...] În ziua aceea, am hotărât cu Vic să bem de bucurie că a murit Brejnev, ceea ce, firește, implica o speranță de schimbare.”
Scenografia dramei sociale, a suspansului din sistemul politic totalitar de dinaintea prăbușirii, este marcată de prezența semnificativă a scrumului. Scrumul apare de la un capăt la celălalt al romanului. În secolul XX comunist, sunt scrumuite câteva generații de basarabeni. Memoria genelor li se transmite urmașilor („Ne continuam goana după visul nostru în speranța să-i devenim personaje, un joc periculos, dar și frumos, disperat de frumos, căci disperarea ne-a format, îndemnându-ne la acel joc. Pesemne că memoria genelor ne-a păstrat și disperarea aceasta de a ne ști născuți în Basarabia, făcută scrum, ieșiți noi înșine din scrum [...].”).
După 1985, dar mai cu seamă după 1991, prietenii evocați de narator s-au risipit prin hățișurile tranziției. Scrumul s-a ales din visul lor de libertare, din jocurile, idealurile, din generația lor. În finalul romanului, naratorul Augustin Nacu constată că „visul neîmplinit se răzbună. Dovadă stă această carte. A trebuit să o scriu pentru a mă putea elibera [...]. Piesele lui Vic, care s-au mai păstrat, sunt oglinda jocului nostru, prefăcut în scrum. Îl mai scutur uneori în cafea și îl beau pentru a mă reîntoarce în acel trecut, în acea viață anterioară, care nu mai e decât o iluzie”.
Mă pregăteam de mult să scriu despre romanul Scrum. Tot amânam, dar întâmplările recente și cele ce ar putea urma mi-au aruncat cartea direct pe tastatură. Metafora scrumului din roman își pierde conotația de îndată ce o cobori din carte în realitatea pe care o trăim. Suntem din nou la o răscruce a istoriei. Avem de făcut o alegere esențială: dăm foc idealurilor noastre, le transformăm în scrum și ne întoarcem de unde am pornit acum mai bine de treizeci de ani sau ne dăm șansa de înaintare pe direcția visurilor noastre? Aceasta va depinde de fiecare dintre noi.
 
2 octombrie 2020