Parteneri

Scenarii ale nimicului

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Scenarii ale nimicului

imaginea utilizatorului Vasile Gârneţ

În Moldova nu se întâmplă evenimente majore, dacă o comparăm cu alte ţări din regiune. O băltire fără orizont, o mediocritate a vieţii pe care o consemnăm resemnaţi, în pofida schimbărilor politice din ultimul timp. Ce mai animă această privelişte anostă sunt campaniile electorale, dar ele fac parte din acelaşi scenariu al nimicului. Pentru că dincolo de violenţa turnirurilor retorice şi a demascărilor justiţiare, dincolo de vertijul unor îndrăzneţe promisiuni de transformare socială și economică, dincolo de salturile imaginare spre o lume mai bună, rămânem neclintiţi în datele unei provincii meschine.
Consumăm din nou spectacolul respingător al certurilor dintre partidele democratice ale Basarabiei, care, după negocierea chinuită şi exasperantă pentru opinia publică a unei alianţe de guvernământ, în decembrie anul trecut, îşi sar acum la beregată, descoperindu-şi incompatibilităţi doctrinare fundamentale, interese și afaceri ireconciliabile. Reformele, promisa „europenizare” au rămas mai mult pe hârtie şi în speranţele neîmplinite ale oamenilor. Se poartă trocul politic – vezi retragerea „soarelui” AMN-ist în umbra falnicului „stejar” liberal-democrat. (Mă bucur că, după ratarea Parlamentului, domnul Serafim Urecheanu şi-a găsit un nou post, din care să servească poporul – prezenţa sa în fruntea Curţii de Conturi îi va umple de groază pe evazionişti şi pe interlopi!) Se practică despărţirile definitive între „foştii tovarăşi de arme” de la vârful partidului – plecarea dlui Alexandru Tănase din PLDM ne-a lăsat gustul unei neplăcute ambiguităţi: om de bază şi părtaş al deciziilor esențiale în partid, el descoperă brusc că structura politică pe care a servit-o a devenit rampa de lansare a unui nou „führer” moldav. Şi renunţă la proiectele de reformă în justiţie, pe care le lansase cu multă competenţă şi elan cu doar o săptămână înainte, preferând să îmbrace toga de magistrat al Curţii Constituţionale.
Pe de altă parte, şeful partidului din care tocmai a evadat ministrul Justiţiei descoperă cu tristeţe şi dispreţ un „şobolan” în fieful Partidului Democrat – partenerul de Alianţă – , care otrăveşte relațiile din actuala coaliţie: dl Filat ameninţă să deconspire perfida lighioană imediat după alegeri... Ei bine, aici încă am mai fi pe terenul unor parabole şi aluzii, care mărturisesc o oarece preocupare pentru „punțile” de mâine, când se vor fi încheiat socotelile scrutinului. Doar dl Ghimpu, liderul Partidului Liberal, pare să evolueze fără o plasă de siguranţă, afirmând simplu şi tranşant în plenul Parlamentului că „s-a săturat” de politica aliaţilor săi pretinşi anticomunişti. Să însemne această sinceră răbufnire (a câta!) o iminentă ieşire a liberalilor de la guvernare?... Nu, şi nici dl Ghimpu nu va mai reveni cu detalii. Important era să vorbească acum, în ideea acumulării unor puncte electorale şi pentru a demonstra propriei galerii că „patriotul de la Coloniţa” are replica pe vârful buzelor.
 
Pe acest fundal de gâlceavă interminabilă şi reglări de conturi între aliaţii liberal-democraţi, comuniştii fac ceea ce ştiu mai bine: speculează conjunctura şi încalecă diversiunea. PCRM este în grafic: criza politică, prin nealegerea preşedintelui, continuă; instituţiile statului funcţionează prost, inerţial, confuz - toţi aşteaptă să vadă ce se va mai întâmpla, cine va guverna mâine; sărăcia se adânceşte şi asigură „patul germinativ” al opţiunii procomuniste. Ultima găselniţă din panoplia diversiunilor comuniste, care nu este decât o ciorbă propagandistică reîncălzită, se numeşte pericolul românismului şi simpatiile pro-NATO ale actualei guvernări. Şi PCRM i-a găsit leacul: „neutralitatea permanentă” a Republicii Moldova. Potrivit acestui concept, Moldova nu va adera la alianţe militare (evident, occidentale) şi nu va admite staţionarea unor trupe străine pe teritoriul său (desigur, cu excepţia celor ruseşti, care rămân bine-mersi în Transnistria). Dar cum chestiunile militare sunt mai delicate şi mai riscante, iar descinderea plăieşilor moldoveni în „raiaua” rusească din stânga Nistrului se amână, „românizarea” este combătută şi de o pretinsă „adevărată” societate civilă moldoveană, finanţată prin granturi ruseşti și aciuată în fişierele portalului „moldovenii.md”. Grupul de statalişti-revizionişti (căci ei privesc cu profundă compasiune şi la soarta moldovenilor din dreapta Prutului, înrobiţi de munteni şi ardeleni) au împânzit Chişinăul şi alte localităţi cu panouri ce ne îndeamnă să apărăm şi să recuperăm adevăratele valori moldoveneşti. Iar cei „rătăciţi”, aflaţi în eroare, susţin autorii proiectului „moldovenii.md” – este vorba de intelectualii de azi, dar şi de scriitorii clasici (Eminescu, Creangă, Alecsandri, Kogălniceanu, Sadoveanu ş. a. – nimeni nu-i scutit de greşeală!) – , trebuie ajutaţi să-şi regăsească mândria și originile moldoveneşti şi să repudieze românismul…
Pavoazarea oraşului cu panourile „stataliste” ale acestui misterios grup de inspirație neostalinistă a fost, fireşte, autorizată de primăria Chişinăului, dominată de politicieni democrați, iar primăria a încasat, numaidecât, şi nişte bani pentru asta. Mă întreb: cineva a citit conţinutul acestor panouri înainte de a permite amplasarea lor? Primarul Dorin Chirtoacă, unionist declarat, presupunem că este prea acaparat de munca de partid pentru a mai fi vigilent şi la textele atârnate prin oraşul pe care îl administrează. Dar, totuși, nu s-a găsit niciun funcţionar cu o minimă instruire în întreaga primărie, care să se autosesizeze? Sau poate chiar asta îşi propun serviciile municipale: sabotarea cursului proeuropean al actualei guvernări, reîntoarcerea comuniștilor la putere?
De altfel, o suspectă neglijenţă (sau complicitate?) a angajaţilor de la primăria capitalei, în ceea ce priveşte afişajul stradal, am constatat şi în campania electorală din noiembrie 2010, când intersecţiile oraşului fuseseră invadate de panouri cu Valeriu Pasat şi mitropolitul Vladimir, capul Bisericii Ruse din Moldova. Nu-i aşa că nici azi nu ştiţi cine şi cu ce sumă a finanţat acea campanie publicitară de extracţie kgb-ist–ortodoxă? Niciun jurnalist din presa democratică nu a avut curiozitatea să facă o investigaţie pe acest subiect, deşi „operațiunile speciale”, lansate de ruși pentru destabilizarea și manipularea basarabenilor, ar trebui decriptate în toate detaliile lor, pentru a le reduce impactul.
 
Ne-am obişnuit cu asemenea întâmplări, ele se repetă ciclic, ca într-un poligon de exerciții, închiriat pe un termen nelimitat. Bătălia sloganelor şi replicile înţepate ale liderilor de partid, aranjamentele şi diversiunile imunde constituie întreaga substanţă a vieţii politice din Moldova. Nu avem evoluţie, nu avem dezvoltare: drumurile proaste devin pe an ce trece mai desfundate, satele părăsite, desprinse parcă din Evul Mediu, devin şi mai pustii, tinerii continuă să-şi dorească emigrarea cu orice preț... Ne consumăm energia în lamentații neputincioase și-n hărțuieli sterile, ne enervează starea de fapt cu care ne confruntăm, însă contribuim cu toții, până la urmă, la scrierea unei triste „povești a nimicului” care rămâne deocamdată Republica Moldova, indiferent de succesiunea guvernărilor/anotimpurilor pe aceste meleaguri.

nhbmedsp

acmwcpja nhbmedsp