În acest An Centenar 2018 comemorăm aniversarea a 78-a a raptului comis de URSS asupra Basarabiei și a nordului Bucovinei. Agresiunea sovietică s-a produs în dimineața zilei de 28 iunie ca urmare a ultimatumului înaintat României cu două zile mai devreme de către guvernul sovietic. Prezentăm câteva ecouri din presa internațională referitoare la acest act barbar. Al Doilea Război Mondial începuse cu aproape un an mai devreme, în septembrie 1939, și întreaga atenție a opiniei publice era concentrată asupra operațiunilor militare care se desfășurau în diferite colțuri ale Europei și pe alte continente.
Fragmentele de mai jos sunt parte a unui proiect editorial mai vast, aflat în proces de elaborare, pe care sperăm să-l prezentăm publicului până la finele anului curent. Traducerea extraselor de presă din limbile franceză, spaniolă, rusă şi engleză ne aparține.
 
* * *
Jurnaliștii din presa franceză au dorit să prezinte un tablou mai amplu, încercând să descrie premisele care ar fi condus, după părerea lor, la anexarea celor două provincii românești de către Rusia sovietică. Deși referințele istorice suferă de anumite carențe (vezi comentariile la extrasul de mai jos), în linii mari autorul reușește să transmită ideea unor teritorii jinduite de-a lungul secolelor de puterile din regiune, și care au fost utilizate în calitate de monedă de schimb în aranjamentele internaționale:
 
Franța, Le Petit Parisien, luni, 1 iulie 1940: 
„Basarabia și Bucovina schimbă deseori stăpânii” 
 
În istoria balcanică, tulburată de-a lungul secolelor, Basarabia și Bucovina nu prea au avut noroc. 
Invadată de mai multe ori de armatele ruse, Basarabia, aflată atunci sub suzeranitate turcească, a fost cedată Rusiei prin tratatul de la București din 1812. Rusia și-a mărit teritoriul, încorporând gurile Dunării prin tratatul de la Adrianopol din 1829. Ulterior, Basarabia a fost retrocedată Principatelor Dunărene prin tratatul de la Paris de la 18561 și reîncorporată în Rusia, cu excepția gurilor Dunării, prin tratatul de la Berlin din 18782.
Pe 28 octombrie 1920 un tratat restituia Basarabia României. Dar Sovietele au refuzat întotdeauna să recunoască o cedare pe care ei nu au consimțit-o.
Istoria Bucovinei se confundă, în Evul Mediu, cu cea a Moldovei, a cărei parte septentrională o formează. Baza populației sale este slavă3, îmbogățită cu elemente românești, maghiare și altele. 
În 1769, în timpul războiului cu Turcia, rușii au ocupat Bucovina, pe care au evacuat-o după tratatul din 1774. Austriecii le-au luat locul un an mai târziu. Ei au dat numele actual al acestei provincii după un cuvânt slav, care înseamnă „țara pădurilor de fagi”. În curând, această regiune devine un ducat particular în cadrul Imperiului Austro-Ungar. 
În secolul XIX, deșteptarea națională românească a repus Bucovina pe ordinea zilei, cerând realipirea acesteia la regatul României reconstituit.
 
* * *
La numai un an după încheierea războiului civil, Spania anului 1940 se afla în plină dictatură a regimului franchist, iar această evoluție politică se reflectă și în ideile și-n atitudinile presei de largă circulație. Din materialul ce urmează transpare o stare de spirit anticomunistă și de compasiune față de România agresată de sovietici. Alte ziare franchiste, pe care le-am putut consulta, manifestă un antisemitism violent, considerându-i pe evrei vinovați de relele prin care trec românii, și o atitudine neutră sau chiar favorabilă față de regimurile nazist din Germania și cel fascist din Italia.
 
Spania, La Vanguardia Española – sâmbătă, 29 iunie 1940:
„Noutatea Zilei”
 
Fără a se preocupa să mai caute un pretext, continuând să fie la fel de brutală ca și atunci când a dat buzna peste țările baltice, cu un cinism rece și profitând de o situație care îi permite să acționeze cu costuri reduse, Rusia a acaparat Basarabia – o fâșie de pământ îngustă, bogată în grâne, cu capitala la Kichinew sau Chișinău, un sat enorm de o sută de mii de locuitori, mai degrabă decât un oraș –, și Bucovina sau Țara Fagilor – leagănul țării moldovenești, patria mănăstirilor venerabile în care se află mormintele vechilor regi ai țării. Astfel, prin anexarea celor două provincii și fără a trage un foc de armă, rușii își deschid porțile Balcanilor. Până în acest moment nu avem confirmarea oficială a altor pretenții din partea rușilor, care ar rezulta în dominarea de facto a Kremlinului asupra întregii Românii. Chiar și așa, lucrurile pe care le cunoaștem pe căi oficiale ne permit să înțelegem gravitatea acestei noi ofensive a URSS în Balcani, regiune atât de ușor inflamabilă și aflată sub dubla presiune a comunismului și a panslavismului. La fel, este clară dorința URSS de a se instala la gurile Dunării, marea arteră de transport a Europei Centrale. (Santiago Nadal)
 
* * *
Despre (o altfel de) Unire, în stil tipic sovietic, ne vorbește presa sovietică din vara anului 1940. Folosind un tipic limbaj de propagandă, jurnaliștii din URSS nu ezită, pe zeci de pagini ale mai multor ediții ale marilor cotidiene de stat, să ridice în slăvi „dorința de libertate a oamenilor muncii de pe ambele maluri ale Nistrului”, și să înfiereze, cu aceeași putere și violență a limbajului, cei 22 de ani de „întunecime și teroare” care ar fi provocați în Basarabia și în nordul Bucovinei de către „boierii și moșierii români”. Dacă e să comparăm acest limbaj cu prestația presei ruse din zilele noastre, ne dăm seama că, pentru mulți slujitori ai regimului moscovit din toate timpurile, cele aproape opt decenii care s-au scurs de la ocupația din 1940 au trecut degeaba. N-au înțeles nimic.
 
URSS, Izvestia – joi, 11 iulie 1940:
Reunirea poporului moldovenesc 
 
Deasupra Basarabiei fâlfâie drapelul roșu al Țării Sovietelor. Este restabilită dreptatea, batjocorită de boierii români cu douăzeci și doi de ani în urmă. Frații noștri de sânge sunt izbăviți de regimul de ocupație sângeros și întorși către patria-mamă. A venit sfârșitul anilor de nedreptate și înjosire, sărăcie și foamete. 
De acum înainte, oamenii muncii din Basarabia – moldoveni, ucraineni, ruși, evrei și alte naționalități, eliberați de sub robia străinilor –, pășesc pe drumul larg al vieții socialiste. Pe acest drum în fața lor s-au deschis cele mai vaste posibilități de înflorire rapidă a tuturor forțelor lor economice și sufletești, care au fost sugrumate fără milă de către moșierii capitaliști români. A fost întoarsă o nouă pagină a istoriei: peste 3 milioane de oameni ai muncii din Basarabia și nordul Bucovinei au început să-și construiască singuri o viață nouă pe meleagurile lor natale, sovietice, fiind protejați de o mare lege – Constituția lui Stalin. 
În aceste zile marea familie a popoarelor URSS este cuprinsă de entuziasm și bucurie. Un sentiment aparte de satisfacție îl trăiesc și oamenii muncii din Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească. Peste două decenii poporul moldovenesc a fost despărțit cu de-a sila. Pe un mal al Nistrului, unde se întindea Moldova Sovietică, populația se bucura de toate privilegiile unei existențe libere și independente, de roadele muncii pașnice și ale unei vieți culturale și îndestulate. De cealaltă parte a Nistrului domnea asuprirea, întunecimea, teroarea și frica permanentă față de ziua de mâine. În stânga Nistrului moldoveanul era sătul și liber, egal în drepturi și respectat. În dreapta Nistrului moldoveanul era un rob mizerabil, trăia ca o vită flămândă, bună de abator. Zilele de coșmar, trăite de poporul moldovenesc sub călcâiul ocupanților, au plecat în neant.
 
* * *
Presa americană face dovada unei abordări care se vrea mai degrabă obiectivă, luând forma unei analize geopolitice neutre, epurate de emoții. Într-un articol vast, pe aproape două pagini complete din revista Time din 15 iulie 1940, autorul vorbește despre obiectivele pe care le urmărește URSS și pe care le îndeplinește ca urmare a acțiunilor întreprinse de prim-ministrul sovietic Veaceslav Molotov (portretul lui Molotov apare și pe prima pagină a revistei). Analiza ține cont și de alte evenimente întâmplate recent, plasând acțiunile agresive ale Rusiei (împotriva Țărilor Baltice, Poloniei și României) într-un context al complicității și susținerii mutuale între Rusia sovietică și Germania nazistă.
 
SUA, Time – luni, 15 iulie 1940:
 „Rusia: ce vrea Molotov”
 
În decurs de șase săptămâni Rusia a ocupat și sovietizat cele trei republici baltice – Lituania, Letonia și Estonia – și a acaparat de la România Basarabia și nordul Bucovinei. Săptămâna trecută Armata Roșie avansa cu febrilitate de-a lungul malului răsăritean al Prutului, în timp ce premierul Molotov făcea Europa de Sud-Est să transpire din trei motive:
- De la România, Rusia vrea să obțină controlul asupra capurilor de pod de pe Prut și de pe Dunăre la Reni, și Insula Șerpilor de la gurile Dunării, ceea ce ar oferi Rusiei controlul asupra celui mai important curs de apă din Europa Centrală.
- De la România, Bulgaria susținută de Rusia dorește imediat Dobrogea de Sud.
- De la Turcia, Rusia vrea să obțină cel puțin controlul asupra Dardanelelor, care este poarta spre Marea Neagră și constituie un obiectiv istoric pentru care Rusia Țaristă și Imperiul Otoman s-au luptat în opt războaie.
 
_______________
1 Confuzie: în 1856 Moldovei i-au fost retrocedate doar 3 județe din sudul Basarabiei
2  Idem
3  Inexactitate contrazisă de afirmația ulterioară, referitoare la „deșteptarea națională a românilor”