Categorii

Parteneri

A plecat Vlad Ciobanu

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

A plecat Vlad Ciobanu

S-a stins din viață, pe 22 noiembrie 2020, la numai 53 de ani, actorul, regizorul și profesorul de teatru Vlad Ciobanu, fratele colegului nostru Vitalie Ciobanu. A fost răpus de Covid într-un spital din Iași pe fondul unei boli necruțătoare – leucemia – care i-a ruinat sănătatea în ultimul an. Am sperat, dar mai ales el a sperat că va învinge boala, a rezistat sesiunilor de chimioterapie și aștepta un transplant de măduvă osoasă, pentru care se găsise un donator, dar coronavirusul a răpus un corp epuizat, cu imunitatea slăbită.
Moartea lui Vlad este o veste cumplită pentru familie, rude și pentru toți cei care l-au cunoscut și prețuit ca pe un om talentat, bun și luminos. A fost un om dăruit cu har și destinul i-a oferit șansa unei afirmări rapide: a interpretat, la 18 ani, student la limbi străine la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți, rolul lui Mihai Eminescu adolescent în filmul „Luceafărul”, regizat de Emil Loteanu. Acest rol și succesul imens la public pe care l-a avut l-au determinat să-și schimbe meseria, să-și găsească adevărata vocație, să devină actor. A studiat la Moscova (1987-1991), la MHAT (celebra Școala superioară de teatru „V.I. Nemirovici-Dancenko”).
Revenit acasă, a interpretat pe scena teatrelor noastre roluri memorabile: Hamlet (a fost primul Hamlet în Basarabia postbelică!), Macbeth (după E. Ionesco), Don Juan (de B. Witse), Edgar (în „Regele Lear” de W. Shakespeare), Puiu Faranga (în „Ciuleandra” după romanul lui Liviu Rebreanu), Povestitorul (în „Elisabeta I” de P. Foster) ș.a. – partituri actoricești care au intrat în patrimoniul teatrului românesc din Basarabia. Ca actor, avea o energie deosebită, o distincție și o magie care îl detașau în ansamblul spectacolului. Era, o mărturisesc chiar colegii săi de meserie, cel mai bun dintre ei, cel mai dotat și mai complex actor.
Vlad Ciobanu a fost și un regizor și pedagog deosebit, dedicat, adorat de studenți. A avut puneri în scenă remarcabile la teatrele „Luceafărul”, „A. Mateevici”, „Eugene Ionesco”, a făcut teatru radiofonic și a realizat spectacole de excepție la Centrul Național de Educație prin Artă (CNEA) – structură polivalentă pe care a întemeiat-o, un centru de creație al cărui director a fost până l-a răpus boala. Câteva titluri din palmaresul său regizoral: „Principesa Ivona” (W. Gombrowicz); „Mutter Curaj” (Bertold Brecht); „Venețiana” (autor renascentist anonim); „Calandria” (Bernardo Dovizzi da Bibbiena); „Cu ușile închise” (Jean-Paul Sartre); „Deșteptarea primăverii” (Frank Wedekind); „Martiri” (Marius von Meyenburg); „Apolodor. Călătoria unui Pinguin” (Gellu Naum); „Leonce și Lena” (Georg Büchner). În ultimul timp, înainte ca boala să-l împiedice să lucreze, avea în montare la CNEA două producții după piesele lui Shakespeare și A. Pușkin…
Vlad Ciobanu a fost un vizionar în meseria lui, un spirit nobil, un om generos, un om de caracter, un perfecționist, exigent cu sine și cu cei din preajmă, prețuit și respectat în lumea artistică, iubit de spectatori. Să-i păstrăm vie memoria!
 
Vasile GÂRNEȚ
 
P. S. Lucram la Editura Literatura artistică din Chișinău când am aflat că Emil Loteanu este în căutarea unui interpret pentru rolul lui Eminescu adolescent. Nu era obligatoriu să fie actor, se menționa în anunțul publicat de echipa de creație care lucra la filmul-televizat „Luceafărul”, așa că m-am gândit că Vlad Ciobanu, student în anul doi la limbi străine la Bălți, ar putea fi un candidat cu șanse pentru acest rol. Nu-l cunoșteam personal pe Emil Loteanu, dar aveam o colegă la editură, doamna Elena Hăbășescu – ea îmi vorbise de multe ori despre regizor ca despre un prieten cu care discută la telefon. I-am spus că există un candidat foarte bun pentru rolul adolescentului Eminescu, iar colega mea, entuziasmată și generoasă, convinsă de argumentele mele, l-a sunat pe Emil Loteanu chiar în prezența mea. Peste câteva zile, Victor Bucătaru, regizor în echipa „Luceafărului”, sosea la Bălți pentru a-l vedea pe viitorul interpret al lui Eminescu.
Vlad a fost chemat la Chișinău pentru probe, pentru sesiuni foto și video. A fost confirmat pentru rol. Țin minte și acum scena. Victor Bucătaru, care lucrase cu el câteva zile și se împrieteniseră, l-a îmbrățișat pe Vlad și i-a spus: „Te felicit! Dar să știi că de-acum încolo nu-ți mai aparții.” (V.G.)
 
Maria Constantinescu
 
„Vlad nu mai e. Vlad a murit. Cunosc literele. Înțeleg cuvintele separat. Împreună, aranjate în propoziția asta, nu le pot înțelege. Le întorc pe toate părțile de trei zile, de dimineață până seara și nu le pot înțelege.
Teatrul, pe care l-ai iubit atât de mult, Vlad, e, în primul rând, o artă a transformării. Uneori, imediate. Că altfel este inutil efortul cu atâtea costume, machiaje, decoruri, mașiniști… Știu cât tânjeai după acest fenomen miraculos, puternic, viu, care se întâmpla aici și acum, iar efectele nu i le puteai anticipa.
Ne-ai transformat pe toți, cei care te-am prețuit și iubit prin această plecare a ta rapidă, dureroasă… Eu, ca mulți alți imaturi de pe lumea asta, cred că nu voi muri niciodată. Fiindcă e greu, om fiind, să accepți moartea. Ar trebui să fii măcar un pic Dumnezeu. Astăzi, din locul în care ne-ai adus pe toți, privesc altfel viața. Și râsetele, șuetele noastre fără griji de sub cerul de la Veronica Micle nr. 9, și cafeaua râșnită cu mâinile tale, și buștenii din care ciopleai tot felul de lucruri, și spectacolele văzute și lucrate împreună. Privesc altfel moartea, Vlad!
Mulțumesc, Vlad, pentru toată frumusețea care a venit în lume prin tine!
Ea rămâne cu noi!
Lumină Lină, Vlad!
Vlad Ciobanu – actor și regizor român din R. Moldova
31.07.1967-22.11.2020”
 
* * *
Teatrul Național „Mihai Eminescu” din Chișinău
 
 
Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” exprimă sincere condoleanțe iubitorilor de teatru și de film, tuturor celor îndurerați de trecerea la cele veșnice a Artistului și Omului Vlad Ciobanu, solie de bunătate, de dragoste pentru frumos…
Prietenul nostru Vlad, actor și profesor universitar, directorul general al Centrului Naţional de Educaţie prin Artă din Republica Moldova, a fost mai mult decât Artist, a fost un Caracter, un simbol al virtuții responsabile: a reabilitat la catedră, pe scenă și pe ecran omenia generoasă, aristocratismul interzis, demnitatea, onoarea lucrului bine făcut.
A fost un actor dublat de un poet, căci cum altfel ar fi reușit să-l interpreteze magistral pe junele Mihai Eminescu, în filmul „Luceafărul”, regizat de Emil Loteanu.
Artistul nepereche, Stegar de frunte al Culturii Române, Vlad Ciobanu s-a călătorit către o lume mai bună și mai dreaptă, către scene cu îngeri și arhangheli…
De acum încolo, ne va veghea din tăriile celeste.
Exprimăm condoleanțe familiei și comunităților artistice din Moldova, România și Federația Rusă, tuturor celor ce l-au cunoscut și l-au iubit.
Bunul Dumnezeu să-l învrednicească, ținându-l în dreapta sa!
Vei rămâne de-a pururi în inimile noastre, dragă Vlad Ciobanu.”
 
 
Petru Vutcărău
 
„A plecat un ARTIST. A plecat un Om Deosebit. Un Om Bun. Un Om Luminos cu un Suflet Mare. Un Prieten Adevărat. A plecat VLAD CIOBANU. Ne-a părăsit pentru totdeauna. Nimic nu va putea recupera această pierdere. Nimeni și nimic nu-l va putea înlocui pe VLAD CIOBANU.
VLAD CIOBANU a plecat, dar am rămas noi, cei care l-am cunoscut, l-am prețuit, l-am iubit și care îl vom păstra mereu viu în inimile noastre.
VLAD CIOBANU a meritat o altă soartă, o soartă mai bună, mult mai bună. Cât de nedreaptă e totuși această viață! Cât de nedreaptă!”
 
* * *
Valeriu Volcov
 
„Cu mare durere și tristețe în suflet am primit vestea că la 22 noiembrie a încetat să bată inima lui Vlad Ciobanu, un Om frumos, un suflet scump inimilor noastre, un prieten, un coleg – iscusit actor de teatru și cinema, regizor de teatru, lector universitar la specialitățile Arta actorului și Ritmica, director general al Centrului Național de Educație prin Artă (CNEA) .
Născut în Florești la 31 iulie 1967, trecut prin școli teatrale de performanță, a devenit un actor și pedagog teatral de excepție și organizator inteligent al educației prin artă.
Timp de peste 28 de ani a menținut flacăra aprinsă a scenei și culturii teatrale, realizând ca actor circa 20 de roluri de cinema și teatru, fiind regizor a 11 spectacole teatrale, participant la și realizator al festivalurilor și proiectelor naționale și internaționale de teatru, promotor și edificator al Centrului Național de Educație prin Artă (a. 2015).
Vlad Ciobanu, om bine educat, cu alese calități creștinești, a dus cu demnitate povara bunătății. Personalitate de excepție, respectat și apreciat, inclusiv de UNITEM – Cel mai bun actor pentru „Hamlet”, W. Shakespeare (1996); Premiu pentru pedagogie și regie (2012); Premiu pentru cel mai bun spectacol radiofonic „Apolodor”; Premiu pentru pedagogie în teatru (2016).
Cu inimile îndurerate, colectivul CNEA ne rugăm pentru odihna sufletului său bun și pentru ca minunata sa familie să poată trece peste această tragedie. O pierdere grea, o pierdere irecuperabilă... Nu te vom uita, Vlad.
Dumnezeu să-l odihnească în pace... Drum lin în împărăția Domnului, Vlad...”