Peste câteva săptămâni, cetățenii Republicii Moldova sunt așteptați la urnele de vot pentru a-și exprima opțiunea în cadrul primului tur al alegerilor prezidențiale. Ca de fiecare dată în ultimii ani, un subiect aparte îl va constitui participarea diasporei la scrutin. La fel ca în rândurile trecute, perioada de dinaintea alegerilor este una deosebit de fierbinte și acest lucru nu se referă doar la campania electorală propriu-zisă. Rețelele de socializare abundă în discuții, declarații și alte proclamații enunțate de cele peste trei milioane de experți în legislație electorală și în politologie, pe care îi are Republica Moldova în prag de orice alegeri. Controversa legată de participarea diasporei la scrutinul din 1 noiembrie este una deosebit de interesantă, desfășurându-se la mai multe nivele, revelând mai multe tipuri de fracturi ideologice ale societății noastre.
La început au fost... puriștii moraliști. Cei care apără un soi de „drept exclusiv” al locuitorilor unei țări de a se implica în viața politică, de a participa la procesele de tip electoral. Un fel de adepți ai dezideratului „Moldova pentru moldovenii care locuiesc în Moldova” – dacă ar fi să parafrazăm și să adaptăm un slogan emblematic al curentelor de gândire politică populistă, de tip retrograd. După părerea lor, diaspora – adică acei care „au plecat, deci au trădat” – nu poate pretinde la implicare în viața politică a țării de origine. Părtașii unui asemenea punct de vedere se fac a uita cu desăvârșire că unul dintre pilonii morali ai societății și ai statului de drept o constituie legea. Cea care, prin articolul 38 din Constituția Republicii Moldova, permite participarea la alegeri a tuturor cetățenilor, indiferent de locul de trai sau de aflare a acestora în ziua scrutinului.
O altă categorie de „apărători” vocali ai Republicii Moldova împotriva votului diasporei o constituie sentimentalii. Așa cum le este vocația, aceștia fac apel la cele mai răscolitoare simțiri ale ființei omenești, atunci când nu ezită să-și etaleze în public suferințele îngrozitoare la care au fost supuși în ultimele decenii – ei, cei care au rămas acasă – și de care chinuri au scăpat cu desăvârșire cei care au plecat. Ei, sentimentalii care au avut de înfruntat în mod eroic absolut toate vicisitudinile sorții, în contrast cu cei care au plecat din iadul autohton și au nimerit direct în sânul lui Avraam. Un mod de gândire care ar putea stârni o anumită doză de compasiune, dacă nu ar avea la bază o rea-credință evidentă și o abordare tendențioasă. Cum să le explici acestor „lirici”, că marea majoritate a celor care au emigrat au avut de înfruntat niște dificultăți enorme – de ordin psihologic, dar și material – stabilindu-se la mii de kilometri de patrie? Părăsindu-și familiile și localitățile de baștină și luptându-se în fiecare clipă a existenței lor cu înțelegerea faptului că nu se vor mai întoarce niciodată definitiv în țara în care s-au născut și au copilărit. Cum să înțeleagă un astfel de sentimental de Facebook durerea unor părinți care își dau seama că, născuți și crescuți în străinătate, copiii lor nu vor mai fi moldoveni/români, că vor vorbi limba mamei cu un pronunțat accent italienesc, franțuzesc sau englezesc?
În fine, o a treia categorie a persoanelor revoltate de dorința celor ce „nu au mâncat salam cu soia” de a se implica în viața politică a țării lor o constituie contabilii. Preocupați de starea de sănătate a finanțelor publice și stăpânind cu desăvârșire secretele aritmeticii, aceștia critică participarea diasporei la alegerile din Republica Moldova din perspectiva „cheltuielilor enorme, suportate din contul statului”. Au perfectă dreptate: într-adevăr, deschiderea birourilor de vot în străinătate presupune alocarea unor mijloace financiare considerabile. Însă ceea ce uită să spună străjerii bugetului public al Republicii Moldova este că democrația costă. Pentru asigurarea posibilității pentru cetățeni de a-și exercita niște drepturi care le revin în virtutea Legii fundamentale a statului, autoritățile sunt obligate să găsească finanțele necesare. Cu atât mai mult în situația în care diaspora asigură menținerea pe linia de plutire economică a statului de origine. Estimările din ultimii ani demonstrează că volumul remitențelor de care beneficiază Republica Moldova în fiecare an este de aproximativ un miliard și jumătate de euro. Ce primește în schimb diaspora din partea statului de origine? O instituție de specialitate în domeniul diaspora, migrație și dezvoltare – Biroul pentru Relații cu Diaspora – care dispune de resurse foarte limitate, cu doar câțiva funcționari angajați și cu alocări anuale de aproximativ un milion de lei moldovenești. Adică, mai puțin de un leu pe an pentru fiecare emigrant. Mai poate fi vorba de contabilitate, în aceste condiții...?!
Un exemplu edificator și demn de urmat în privința participării diasporei la alegerile naționale a fost oferit cu un an în urmă de către țara-mamă, România. La alegerile prezidențiale din 2019, diaspora românească a putut vota în peste opt sute de secții de vot deschise în străinătate, timp de trei zile la rând. În condițiile unei dotări materiale și umane excepționale, întreaga procedură de vot îi „fura” cetățeanului stabilit în afara României doar câteva minute din timpul său prețios. Nu întâmplător numărul de votanți din diaspora românească la scrutinul prezidențial din 2019 a bătut toate recordurile, fiind de aproape un milion de cetățeni. O demonstrație clară a faptului că atunci când îi sunt respectate drepturile și când statul creează condiții adecvate, diaspora se poate mobiliza și deveni o forță în adevăratul sens al acestui cuvânt.
Într-o lume în care frontierele își pierd tot mai mult semnificația de odinioară iar distanța geografică poate fi compensată cu ajutorul tehnologiilor moderne, implicarea diasporei în viața politică a țării de origine este mai degrabă un semn de normalitate, un indicator al respectării drepturilor cetățenești. Participarea la alegeri a persoanelor stabilite în țări cu un nivel avansat de democrație și în care se respectă libertatea de exprimare și de asociere, iar pluralismul și libera concurență există nu doar în manualele de drept și politologie – este o mare șansă pentru Republica Moldova. Așa cum s-a mai întâmplat în trecutul nostru istoric, influențele occidentale contribuie la progresul societății noastre. Mai mult chiar decât pentru cei din afară, participarea diasporei în alegeri este benefică, în primul rând, pentru cei care au ales să rămână acasă.
Paris, Franța