În sfârșit, moldovenii au aflat. Tranziția noastră fără orizont, care a golit țara de tineri, de forța de muncă activă și creatoare, calvarul sărăciei și al deznădejdii care i-a copleșit pe cei rămași la baștină se datorează faptului că n-am descoperit, n-am mers pe cea „de-a patra cale” de dezvoltare. O cale sută la sută autohtonă, una pentru Moldova și pentru moldoveni, care să-i facă să uite de miraje și să nu mai aștepte umili ajutorul străinilor. Prea ne-am bazat pe ei în anii independenței noastre, prea ne-am amanetat demnitatea la curți țâfnoase și avare! Integrare europeană, integrare în uniunea eurasiatică, Unirea cu România… Visuri deșarte, spune Partidul Democrat. E nevoie de un nou obiectiv, e nevoie de o idee națională.
Și ea a fost enunțată, la „Marea Adunare Națională – Pro Moldova” a Partidului Democrat, duminică, 21 octombrie, la Chișinău. Guvernarea și coordonatorul Vladimir Plahotniuc au vrut să facă o demonstrație de forță, pentru a arăta unitatea echipei și susținerea de care se bucură în masele largi, populare. Organizat minuțios, cu o scenografie făcută să impresioneze – pancarte de același format, monitoare enorme, steaguri de partid și ale R. Moldova (au lipsit însă stindardele și simbolurile europene) –, discursuri înflăcărate la tribună și, ce-i drept… aplauzele cam anemice ale poporului din Piață. Presa a reușit să identifice și să publice instrucțiunile, redactate în fraze scurte, „pe înțeles”, pentru manifestanți de către conducerea PD, pentru cazul în care ar fi fost abordați de ziariștii curioși: „Partidul Democrat e singurul care face lucruri bune pentru Moldova”, „Partidul Democrat ține cu oamenii”, „Am venit aici pentru că noi ținem cu Partidul Democrat”, „Fapte, nu vorbe”, „Prima casă”, „Drumuri pentru Moldova” etc.
Însă „a patra cale”, pe care o proclamă Plahotniuc cu un fuleu de ideolog neofit, nu e deloc nouă. Toți cei care s-au succedat la cârmă în anii independenței au spus că slujesc „poporul moldovenesc”. De la agrarieni – să ne amintim de congresul „Casa noastră, Republica Moldova”, cu cei doi „nași” ai săi, Mircea Snegur și scriitorul Ion Druță –, trecând prin halta „Moldovei democratice și prospere” a lui Diacov, apoi împotmolindu-ne, pentru opt ani, în țarcul comunistului Voronin și plonjând azi în plină agitație rusofil-ortodoxistă a socialistului Dodon. Toți s-au jurat să ofere un trai îmbelșugat moldovenilor. Și acești diriguitori, păcat de zis, au ajuns, de bună seamă, prosperi și fericiți. Cât despre Moldova… Dumnezeu cu mila!
După ce partenerul nostru principal, Uniunea Europeană, a declarat Moldova „stat capturat de interese oligarhice”, actualei guvernări coordonate de Plahotniuc nu-i rămâne decât să interpreteze aria suveranității ultragiate. Intrăm astfel într-o nouă etapă istorică, în care unii dintre noi, cu mai mult sau mai puțin noroc, se vor descurca. Și să ne rugăm să trecem iarna…
Încă nu ne-am declarat o „cetate asediată” de europeni, americani și de statul român, încă n-am împrumutat genul de psihoză al regimului Putin, dar am prefera, dă de înțeles Partidul Democrat, să nu se amestece nimeni în treburile noastre interne, să nu ne mai trimită „recomandări”, să nu ne impună „standarde”, să nu atenteze la specificul nostru național… Desigur, am primit granturi și credite generoase, dar ne vom descurca și fără ele. Independența are un preț!... De fapt, e o eroare să spui că nu ne iubește Europa. „Suntem victima confruntărilor politice dintre PPE, majoritar în Parlamentul European, și social-democrații din care face parte PDM”, declară Andrian Candu, spicherul Legislativului. Tot el ne asigură, pieziș: „Guvernarea se va concentra în continuare pe implementarea Acordului de Asociere, vom depune cerere de aderare doar când vom fi pregătiți”.
Simulacrele, minciunile nu pot ascunde esența actualei puteri, care predică o integrare europeană in abstracto, în afara normelor și instituțiilor europene. Fundătura în care ne-a adus în ultimii doi ani Partidul Democrat este acoperită acum prin recursul la orgoliul național, menit să camufleze un meschin interes electoral. Vorbele frumoase, lozincile optimiste – suntem puternici, suntem uniți, suntem o echipă! – privite din perspectiva crudelor realități ale Basarabiei nu sunt decât focuri de artificii. Un fel de „haideți să haidem”. O paradă de culturism politic.
Or, problema moldovenilor este tocmai excesiva coordonare, puterea ocultă, „unitatea de nezdruncinat” a actualei guvernări față de o persoană care-și exercită autoritatea în afara unei funcții publice, opacitatea fără fisură a conducătorilor în raport cu adevăratele nevoi ale țării. Problema moldovenilor e că miliardul furat n-a fost găsit, iar hoții joacă sfidător pe scena politică – promit colhozuri și socialism înfloritor, amenință opoziția extraparlamentară și presa independentă cu răfuiala fizică… Problema moldovenilor e justiția aservită politic, corupția, sărăcia și exodul, care nu pot fi rezolvate prin campanii propagandistice și îndemnuri mobilizatoare.
Există multe semne de întrebare în legătură cu această „a patra cale”, autarhică, izolaționistă, anunțată de PD și de Plahotniuc. O cale salvatoare în raport cu celelalte trei – europenismul, eurasianismul și unionismul – puse în același borcan, de parcă ar avea aceeași valoare. Deși mulți membri PD și chiar fruntași ai acestui partid dețin cetățenia română, nimeni nu i-a suspectat de unionism, din contră! Ceva mai bizară pare diluarea mesajului prooccidental în discursul acestora, după ce, cu două zile înaintea mitingului de duminică, Partidul Democrat insista pe introducerea în Constituție a obiectivului european, ca o garanție a situării noastre pe meridianul corect. Încă ne mai răsună în urechi reproșurile lui Andrian Candu la adresa deputaților din opoziția de centru-dreapta care au refuzat să voteze modificarea Constituției, să legitimeze impostura guvernanților, după ce majoritatea mută și docilă a lui Plahotniuc a refuzat să legifereze limba română în Legea Supremă, așa cum au cerut deputații PLDM și PL.
Extrema maleabilitate ideologică a PD-ului, care, ca orice partid al puterii, atrage mulți oportuniști și fripturiști, se traduce azi prin acceptul total al ideilor lui Plahotniuc. Dacă angajații la stat, după cum susține presa, au fost aduși la miting sub rezerva unor sancțiuni administrative, „democrații cu carnet” s-au încolonat entuziaști la noul obiectiv național. Nimeni din formațiunea de la guvernare nu se vrea în dezacord cu directivele coordonatorului, nimeni nu îndrăznește să sugereze că partidul ar greși, dacă ar lăsa impresia că abandonează cursul proeuropean.
Lozinca „Pro-Moldova” (un denaturat „Prin noi înșine” – vechea doctrină a liberalilor români) deschide larg ușa Partidului Democrat spre o alianță cu forțele care „consolidează statalitatea”. PSRM-ul lui Dodon, formațiunea lui Shor și alții din aceeași tagmă mor și ei de drag de Moldova, doar că vor să o „cunune” puțin și cu stepele ruse. Să facă o alianță împotriva partidelor proeuropene, antioligarhice și autentic unioniste.
Partidul Democrat nu se grăbește să dezavueze ideea apropierii strategice de grupările filoruse, întrucât știe că mesajele favorabile Moscovei sunt auzite nu doar de adversarii săi, ci și de potențialii votanți ai stângii, de asistații statului, de numeroșii nostalgici după URSS. Sunt un material electoral prețios, cum să renunți la el?
„A patra cale”, pe care va trebui să o îmbrățișeze moldovenii sub înțeleapta conducere a Partidului Democrat, nu e decât o vrăjeală, un joc cu numere. La fel ai putea proclama și a cincea, și a șasea cale… Alte țări, alte națiuni învestesc în educație, știință și dezvoltare, noi, după 27 de ani de independență, am inventat „o nouă jale”, cum ar spune Dorin Tudoran... De fapt, aceeași. Perenă și fără leac.