Categorii

Parteneri

Note de „jurnal”

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Note de „jurnal”

imaginea utilizatorului Grigore Chiper

Ceea ce aveţi în faţă sunt nişte note formulate într-o altă epocă, cele mai multe fiind scrise în 1983-’84. Nu ştiam de ce le scriu şi poate că nu le-aş fi continuat sau le-aş fi aruncat prea repede, dacă nu mi-ar fi căzut atunci în mâini o carte: Însemnările lui Malte Laurids Brigge. Cartea a reprezentat un model şi m-a întărit în ideea că ceea ce scriu are dreptul la existenţă. De aici probabil şi aerul de Jugendstil al consemnărilor, atât de caracteristic „originalului”. (Grig. Ch.)
 
***
Simţea o îngrămădire a stărilor dintr-un trecut nu prea îndepărtat şi voia să le alunge din cauza câtorva detalii de un derizoriu cras, şi nu o putea face decât înlocuind aceste stări cu altele mai vechi, care s-au abstractizat într-atât încât au devenit pozitive întru totul.
 
***
„Ce cauţi?” „Un plic cu un desen mai simpatic.” „Cum? N-am acordat nicicând atenţie desenelor de pe plicuri.”
 
***
E greu să fii înţeles când nu aştepţi nimic de la viaţă.
 
***
(Scenă pentru film (din vis).) Tomek (aşa îl cheamă pe personaj) face cunoştinţă cu o fată. Ea este interesată de băiat, apoi interesul scade până dispare. În viaţa ei intervine şi un alt bărbat. Relaţii pasagere în trei. O scenă (poate finală). Tomek iese din casă, iese şi celălalt bărbat. Se plimbă amândoi noaptea pe o stradă. Pornesc probabil să o caute pe fată. La un moment dat drumul se bifurcă. Aparatul de filmat o ia pe drumul pe care a pornit Tomek. Camera alunecă peste feţele dintr-un loc mai aglomerat, dar nu dă de faţa cunoscută a domnişoarei.
 
***
Să zicem, un bărbat şi o femeie fac, poate de mult timp, activităţi comune, transformate în rutină. S-au deprins unul cu altul când, brusc, într-un moment cu totul întâmplător, se surprind că privesc o clipă prea lung unul spre altul, o clipă de nu ştiu ce, cu multe deschideri şi subînţelesuri, cele mai neaşteptate.
 
***
Îi spune la despărţire: Am să-ţi fac o vizită. După ce a plecat, cel rămas recită prima strofă din sonetul Afară-i toamnă…
 
***
Un murmur din care se desprindeau nişte incantaţii sau poate rugi, nu ştiu, era greu să refaci ghemul de sentimente exteriorizate la nivelul cuvântului vino! Acest melanj mi-a amintit de tarabele surdomuţilor din piaţă, care vând texte reproduse fotografic: plante medicinale pentru ulcer, ghicitul în cărţile de joc, intensificarea potenţei sexuale, alfabetul latin.
 
***
Semănam cu un exponat etnografic expus în faţa unei camere de filmat sosite de undeva din occidentul opulent şi sastisit.
 
***
Caut legătura dintre favor (favoare) şi Favor, muntele din Palestina unde s-a produs schimbarea la faţă a Mântuitorului.
 
***
Citesc Zinoviev. Amintiri despre război, despre Stalingrad. Erau tineri. Urma să aibă primul atac, pentru mulţi sau chiar pentru toţi putea fi şi ultimul. Înainte de lupte au mers într-un sat, peste 15 km depărtare, la o muiere, una trecută prin ciur şi dârmon. Li se părea că nu e normal să moară şi să nu încerce o femeie. Straniu lucru: doar se prea poate să moară şi atunci se va pune capăt oricărei experienţe sau senzaţii.
 
***
Se temea de o cădere a corpului său. Poate chiar acum, în această clipă. Îşi imagina corpul său prăbuşit.
 
***
Ochiul în cearcăne, iar în jurul său apăru un halo format de frazele necrologurilor.
 
***
A visat bani, bancnote multicolore. Vorbe înfuriate deci, scandal aşadar.
 
***
Sală de expoziţii cu pictură abstractă. Linii, tuşe, neglijenţă absolută sau poate imn neglijenţei. Sunt şi săgeţi. Mă iau după una ce mă duce spre o uşă lăturalnică. Nu o observasem. O împing. Cedează. Se aude brusc o trompetă.
 
***
La început regretam că nu am asupra mea un dictafon. Acum, când şi laşitatea mea pare blazată, văd irosirea în van a peliculei. Dar şi asta e o stare. Sper, momentană. Mă simt aşa de parcă aş fi singur la Paris. Vreau să mă arunc în râul dătător de viaţă dacă nu veşnică, apoi măcar nouă şi trecătoare.
 
***
Răsfoiesc un vademecum. Cuvinte înghesuite, scris mărunt. În urma mea cuvintele şiroind agil. Sunt nişte fantome. Imaterialitatea lor mă înspăimântă. Dar ce se poate auzi din această odaie? Maşina de scris a vecinului? Lopăţica ce întoarce cărbunii încinşi, uşă deschisă în faţa infernului?
 
***
Da, e primăvară. Încerc să surâd. Sau poate visele mele adunate îndelung se pierd într-o grimasă. Sau poate că nişte coclauri alunecă printre nuferii plini de apa mâloasă aici. Încerc să mă cramponez de câteva fire de iarbă rămase uscate. Totul îmi fuge din mâini.
 
***
Ascult Girl. Îmi place cântecul, care e cântecul preferat al unui prieten. Ascult şi caut asemănări între ei.
 
***
Aş fi vrut să spun şi eu o vorbă inedită, dar mi se zbătea o pleoapă.
 
***
„De ce-ţi trebuie Kierkegaard?”
„Când voi înnebuni să am pe cine cita.”
 
***
Un prieten merge la teatru, altul – la o sindrofie. Descrierea sindrofiei cu fraze din spectacol.
 
***
Te apucă o ciudă pe tine însuţi, încât ai trage de coaja abia prinsă pe rana proaspătă.