S-au întâmplat, în ultima vreme, mai multe evenimente, unele mai cu înțelesuri decât altele, dar nu voi invoca în acest eseu decât publicarea unei cărți, pentru că ne face mândri de locul în care ne-am născut.
 
Arta artelor. De îndată ce mi-a fost adusă, prin curier, am și început să scriu despre această carte. O vreme am scris pe creier, apoi în schițe de calculator, iarăși pe creier și din nou în pixeli. Este cartea Angelei Brașoveanu și Roman Rybaleov, Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin (Cartier, 2018). O carte-eveniment. O carte atât de bine lucrată, atât de densă, atât de multiaspectuală, atât de frumoasă, atât de valoroasă, atât de mare, atât de grea, o carte scrisă, și mai mult decât scrisă, de doi oameni atât de talentați, încât am sentimentul că, oricât de măiestrit și remarcabil ar fi vorbitorul/scriitorul în legătură cu ea, nu-i va putea acoperi calitățile. Cartea este asemenea spiralei ADN care se rotește mereu, arătându-se și păstrându-și totodată tainele. Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin este despre valorile noastre, adesea uitate, pierdute, neglijate. Nimic nu este inclus întâmplător între și pe coperțile acestei cărți. Reprezentând o construcție estetică, la toate nivelurile, inclusiv la cel al artei poligrafice, cartea-album revelează cititorului, oricât de frecvent i-ar deschide filele, frumuseți care se lasă gustate cu încetineală, cu un fel de gest savuros al hedonistului.
 
Arta narativă. Pretextul semnat de Angela Brașoveanu îi dezvăluie talentul de povestitor. În general textele ei, oricare dintre ele, de la prefață la rețetă, au calitatea de a fi limpezi. Sunt asemeni vinului, care, după ce a fermentat îndeajuns, așezat și înfășat cu mirosuri, gusturi, vopseluri, turnat în cupe și pahare, sloboade lumina să joace în el... Limpezimea textelor ei este însoțită de nativul spirit ludic și organicul bun-simț. O combinație autentică și irepetabilă. Deși multă lume încearcă să fie ca Angela Brașoveanu (spuneam asta și în seara lansării cărții), puțini sunt acei care ar putea intra în competiție cu ea. Angela Brașoveanu a creat, a impus în tot ce a scris aici o unitate de măsură proprie:
autenticitate+creativitate+spirit ludic+bun-simț+respect. Se prea poate că mai este ceva, dar abia citită, privită, studiată, gustată, degustată, acestei cărți îi poți intui rețeta.
Eroina cărții este Moldova. „Caldă, sentimentală, dar nemiloasă cu sine, bogată, dar fără să-și valorifice propriile bogății, pierdută mereu între termenii cotropit și eliberat, nostalgică, dar lipsită de memorie, conservatoare, dar gata oricând să îmbrățișeze ce e venit de aiurea ca fiind superior, mândră de propria istorie, dar adesea fără să-și cunoască numele propriilor străbunici, Moldova a ajuns o identitate atât de multiplo-multiplicată, încât pare că nu o mai are deloc.” Observațiile subtile ale autoarei conturează o lume dilematică, frământată, neașezată poate, dar care cuprinde naturalețea firii, irepetabila ființă a locului. Poate că asta ar fi și cauza atâtor frumuseți incluse în carte.
Oamenii, locurile, bucătăria și vinul sunt factori de coeziune. „Politicul, afirmă Angela Brașoveanu, dezbină, dar vinul și o mâncare bună unesc, nasc pace, poezie și emoții mari. Căci în bucătărie suntem cu toții otova – pe unde adoptăm, pe unde adaptăm, pe unde închidem ochii, nu prea există cotropitori și cotropiți.” Deși autorii anunță că nu și-au propus o lucrare științifică, Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin este o carte ce valorifică patrimoniul național, fiind ea însăși o piesă de patrimoniu care ar trebui să devină sursă de referință, instrument de lucru pentru studiul etnologic, cel de arheologie culturală, de istorie și sociologie a artei. Chit că sunt atâtea arte aici (literatură, artă fotografică, artă culinară, artă vinicolă, artă poligrafică etc.), încât ar antrena capacitatea unui institut întreg.
Limbajul cuprinde minuni de fraze de o naturalețe încântătoare: „Am încercat să transformăm puțintel, o țârică, o boaghe, oleacă în grame și minute și temperaturi”. Demonul titrării iese unde nici n-ai putea bănui, precum aici: Fasoliță, fasole bătută sau fasole făcăluită, deci fasole. Fiecare rețetă-i o întâmplare povestită cu suplețe și condimentată cu o țârică, o boaghe, oleacă de umor.
 
Arta fotografică. Cum nu știam nimic despre cel de-al doilea autor al cărții, am descoperit aici că Roman Rybaleov este un mare artist. Când îi privești fotografiile (făcute de-a lungul a mai bine de două decenii), parcă ai călători într-un mit. Deși conțin instantanee din realitatea obiectivă, imaginile spun povești angajate în metastructuri narative de o exemplară coerență artistică. Se creează adesea impresia că fotografia este o artă mai puțin promovată în spațiul nostru. Dar, de fapt, mai degrabă nu știm noi despre modul în care comunică artele și reprezentanții lor, iar cei doi protagoniști ai cărții arată cât de benefică este conjugarea viziunilor, a conceptelor, instrumentelor, perspectivelor într-un produs artistic comun. În cartea Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin arta este prezentă în tot: de la jilțul capitonat cu bucăți de război, până la borșul rece cu sfeclă, până la priviri, vestimentație, lumini și clarobscur.
 
Arta recunoștinței. La încheierea acestei fugare frunzăreli, invoc dedicația cărții, de la care se poate învăța arta recunoștinței. „Dedic, cu emoție, această carte mamei mele, Maria, de la care am învățat că gătitul nu e un chin și nici oboseală, ci e drag și bucurie de a te împărtăși. Așa cum, cred, merită să o dedic și tuturor mamelor și bunicilor noastre, care ne-au hrănit și crescut pe această palmă de pământ”, se confesează Angela Brașoveanu, iar emoția ei își întinde zburătuit aripile spre sufletele și ochii din mintea cititorilor. Ar fi de prisos să scriu că Moldova: oameni, locuri, bucătărie și vin este un monument prin care se salvează tezaurul pe cale de dispariție al Moldovei. Cartea merită apreciată, promovată, premiată. Ea reprezintă prilejul deosebit de bucurie că Moldova... are, pe lângă valorile enumerate în titlu, și artiști, și edituri.