Parteneri

Moldova a ales… şi a cules

Tipăreşte pagina versiune gata de tipărire Recomandă articolul prin: Send to friend

Moldova a ales… şi a cules

imaginea utilizatorului Vitalie Ciobanu

Bilanţul scrutinului
Există o certitudine: după o campanie electorală istovitoare, 60 % din alegători au votat pentru Europa, în nici un caz pentru revanşa comunistă. Mai departe cuvântul decisiv îl au politicienii. Până ne vor da ei vestea aşteptată, să trecem rapid în revistă bilanţul scrutinului din 28 noiembrie 2010.
În Basarabia e foarte greu să aplici rețete și proceduri occidentale, pentru că mentalitățile sunt diferite. Am văzut cum ne-am „fript” cu exit-poll-urile. S-au aplicat metodologii obișnuite, verificate, însă datele colectate nu au corespuns opţiunilor reale. Operatorii s-au orientat, cumva natural, dar într-un mod care a viciat obiectivitatea sondajului, spre oamenii dispuși să răspundă. E ușor de presupus că pensionarii, în special rusofonii care i-au votat pe comuniști, s-au eschivat sau au livrat răspunsuri nesincere când au fost întrebați în română de niște tineri cu accent de București. Așa am ajuns să trăim sentimentul penibil al unei farse şi, ulterior, să avem mari emoţii pentru viitorul nostru.
Un an de guvernare democratică e prea puțin pentru o schimbare semnificativă în Basarabia. Peisajul media s-a dezvoltat exploziv, au apărut două televiziuni de știri la Chişinău, oamenii au gustat din libertate, însă sărăcia şi instabilitatea politică au determinat deznodământul „scrâşnit” al scrutinului. Așa miliardari cum sunt, comuniștii au gustat „pâinea neagră” a opoziției, nu le-a plăcut și au tratat scrutinul din 28 noiembrie ca pe un al doilea Stalingrad, ca pe ultima lor bătălie. Au compromis alegerea președintelui în decembrie 2009 și, ulterior, timp de 6 luni au boicotat ședințele parlamentului. Au sabotat referendumul din 5 septembrie, au inventat diguri aruncate în aer de guvernanți pentru a proteja orașe din România, au răspândit min­ciuni și diversiuni, au înscenat răpiri de persoane. Voronin a refuzat să participe la dezbaterile electorale, preferând să-și înjure adversarii la conferințe de presă, i-a amenințat și insultat pe alegători.
Alianța a funcționat incoerent. A reușit să mențină pe linia de plutire economia și a avansat spectaculos în relațiile cu Occidentul, însă comunicarea cu populația şi coordonarea internă au fost defectuoase. Nu a știut să-și prezinte, pe durata acestui an, nici propriile realizări și nici moștenirea dezastruoasă preluată de la PCRM. Dosare importante, precum cel al violențelor din 7 aprilie sau cele legate de averile clanului Voronin, au rămas în suspensie. Parteneri de coaliție, liberalii lui Ghimpu clamau „Unirea”, PD-ul lui Lupu voia „parteneriat strategic” cu Rusia. Revendicarea rădăcinilor românești, adevărul despre ocupația sovietică din 28 iunie 1940 au consolidat imaginea „morală” a PL, dar l-au șubrezit politic (în actualele alegeri partidul dlor Ghimpu și Chirtoacă a acumulat cu aproape 6 % mai puțin decât pe 29 iulie 2009, deşi ambii deţin funcţii publice importante!) și, în plus, a reanimat opoziția comunistă, care a făcut „surfing” pe fobiile resuscitate ale rusofonilor. Pe de altă parte, pretenția lui Marian Lupu de a smulge voturi de la comuniști nu s-a confirmat, în ciuda bugetului exorbitant cheltuit de sponsorii săi în campanie. Rămasă sub pragul electoral, Alianța Moldova Noastră plătește pentru incapacitatea de a-și împrospăta echipa de conducere. Cu adevărat eficienţi s-au dovedit doar liberal-democrații. Ca premier, Vlad Filat s-a ocupat de probleme concrete, și-a creat o garnitură de buni tehnicieni, în care, de departe, a performat ministrul de Externe, Iurie Leancă, de aceea ascensiunea PLDM e pe deplin meritată.
Printre „bilele albe” ale scrutinului din 28 noiembrie se cuvine să remarcăm impresionanta prezență la vot (60%), entuziasmul tinerilor din Chișinău dar, mai ales, excepționala mobilizare a diasporei. Cei peste 65 000 de basarabeni care au votat în străinătate, adesea după lungi ore de așteptare, au optat într-o proporție covârșitoare pentru partidele din Alianță.
 
Ce ne pregătesc oamenii politici
Republica Moldova este un caz atipic – un stat post-colonial, sfâșiat de profunde diviziuni interne: „moldoveni” vs. „români”, minorități etnice vs. majoritatea românofonă. Aici „terapia de șoc” în varianta ei clasică nu se prea aplică, fiindcă imediat sare Rusia să-și fluture contraofertele: gaze, televiziuni, biserică pravoslavnică, piață pentru vinuri, locuri de muncă pe timp de criză... occidentală. Această alternativă toxică, inexistentă în cazul țărilor central-europene, foste comuniste, împiedică relansarea democratică a Basarabiei.
Moscova s-a grăbit să ne confirme adevărul acestei teze. Vizita lui Narîșkin, șeful administrației de la Kremlin, a dat peste cap clasa noastră politică. Sosit ca într-o gubernie a Federației Ruse, fără a se formaliza prea mult, trimisul lui Putin le-a cerut celor doi „fraţi vitregi”, PCRM și PD, să facă o alianţă pro-rusă. Iar pentru a da oarece legitimitate acestui „descălecat” ireverențios, Narîșkin s-a întâlnit și cu președintele interimar Ghimpu.
Comuniștii, firește, își joacă ultima carte și se vor face luntre și punte ca să ajungă la guvernare. Dar ce caută în această combinație pestilenţială dl Marian Lupu? „Baletul pe sârmă” pe care îl execută de câteva zile încoace Partidul Democrat, prin liderii săi, e demn de o antologie a cinismului. După ce a plecat anul trecut de la PCRM, acuzând autoritarismul lui Voronin, după ce boss-ul comunist a avut și în această campanie calificative jignitoare la adresa sa, iată că președintele PD trece cu grație peste aceste insulte și ar vrea să guverneze alături de comuniști. Am putea înțelege cochetarea dlui Lupu cu generalul Voronin ca pe o stratagemă, prin care încearcă să ridice miza spre a-și fortifica poziția în cadrul negocierilor cu partidele din AIE, însă aici pare a fi mai mult decât un simplu „joc de glezne”. Problema e că nu poți să obții în alegeri un anumit număr de voturi, mergând pe o retorică reformistă şi invocând afilierea ta la social-democrația europeană, apoi să te avânți într-o direcție diametral opusă, adică să folosești mandatele oferite de alegători împotriva aspirațiilor lor. E un viraj sinucigaş pentru un politician. Partidul lui Voronin a abandonat ipocriziile și declară că vrea să împingă Moldova spre spațiul asiatic, în Uniunea vamală Rusia-Kazahstan-Belarus. Pot oare frustrările și supărările tale, acumulate în cadrul Alianței pentru Integrare Europeană, să te oblige să inversezi azimuturile geopolitice; oare dincolo de funcțiile pe care ți le dorești, nu mai ai niște principii și valori de apărat? Deşi, între noi fie vorba, nu l-am auzit niciodată pe dl Lupu enunţându-le. Ce să spui? Să ne ferească Dumnezeu de politicieni lipsiți de convingeri!
Dar nici celelalte partide din Alianță, PLDM și PL, nu au cum să fie complet absolvite de situația încurcată de după alegeri. Plăcerea de a-şi lua faţa unii altora şi, mai ales, lipsa unui angajament comun de a nu încheia o coaliție postelectorală cu Voronin au deschis ușa vraiște manevrelor cinice la care asistăm. Nimeni nu a gândit pe termen lung, lucrurile au fost lăsate la voia întâmplării, iar în acest moment există pericolul ca sensul votului popular din 28 noiembrie să fie pervertit, trădat, întru satisfacerea unor ambiții egoiste.
Rusia a făcut „mutarea de deschidere” pe tabla de șah a politicii moldoveneşti postelectorale, urmează replica Occidentului. Zilele acestea, la Chișinău, sosesc mai mulți demnitari europeni. Intervenția lor sperăm să aducă o dinamică nouă în peisaj, precipitând lucrurile spre o soluție democratică. Deocamdată, avem o situație fluidă, un tablou în mișcare, despre care nimeni nu ştie să spună în ce tipare va încremeni.

O remarca:

cifrele pe car le-ati insirat nu ma impresioneaza, desi intr-o analiza sociogica serioasa de ele nu te poti dispensa. Electoratul PD, fireste, nu este unul omogen, insa in majoritatea lui a optat pentru integrare europeana. Dovada sta si recenta reuniune a Consiliului Politic National al Partidului, care a optat intr-o proportie zdrobitoare pentru o alianta cu partidele liberale.

Din punctul meu de vedere,

Din punctul meu de vedere, afirmaţia cum că 60% din alegători au ales Europa din gura dvs. are aceiaşi greutate ca cea rostită de voroninin, doar că el spune că 60% au votat Estul. Chiar dacă aveţi dreptate, aşa cum îi stă bine unui om educat, mai bine v-aţi cimenta opiniile cu argumente şi nu cu dogme. Cît despre electoratul domnului Lupu.
54 de mii, au migrat de la PCRM după plecarea lui Lupu.(760mii vs 706mii)
20 de mii, de la PSD(de la 56mii la 29mii a scăzut nr alegătorilor) mai ales că doctrina şi imaginea e aproape.
34 mii de la AMN(150mii vs 116 mii(5apr şi 28iulie)).Din nou nu e garantat.
45 de mii electoratul existent la 5 aprilie care presupunem că a votat şi la 28 iulie .
Electoratul domnului Lupu(cît şi mesajul lui) este unul de orientare, nu prea Europeană(pentru asta există PLDM).Acest electorat e neutru.25% din acest electorat e comunist(v-am demonstrat cu cifre)